ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1473/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 282 din 14

aprilie 2003, pronunțată de Tribunalul Dolj, s-a dispus schimbarea încadrării

juridice conform art. 334 C. proc. pen., din infracțiunea prevăzută de art. 20

C. pen., raportat la art. 174 și art. 175 lit. c) C. pen., în infracțiunea

prevăzută de art. 181 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. b) C.

pen. și art. 149

1

din Legea nr. 187/2000 și condamnarea inculpatului

C.N. la pedeapsa de 4 ani închisoare.

Conform prevederilor art. 1 și art.

7 din Legea nr. 543/2002, s-a constatat grațiată în întregime și condiționat

pedeapsa aplicată.

S-a constatat executată din pedeapsă

perioada de la 20 martie la 7 iunie 2002.

S-a luat act că Spitalul Clinic nr.

1 Craiova, nu s-a constituit parte civilă.

A fost obligat inculpatul la

1.450.000 lei cheltuieli judiciare statului, din care 300.000 lei reprezentând

onorariu pentru apărător din oficiu.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță, în baza probelor administrate, a reținut următoarele:

În ziua de 14 februarie 2000,

inculpatul C.N., aflat sub influența alcoolului a avut o dispută verbală cu

mama sa, partea vătămată C.M., pe care a lovit-o cu coada unei bițusti, peste

brațe, coapse și în zona capului, trântind-o la pământ, unde a continuat să-i

aplice lovituri peste cap și corp, cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru

vindecare 40-45 zile îngrijiri medicale.

Leziunile suferite de partea

vătămată sub forma unor traumatisme acute deschise, plăgi contuze și fracturi

depolice falangă și cubitul stâng și drept, nu au pus în primejdie viața

victimei, actul medico-legal, așa cum a fost completat ulterior, concluzionând

că leziunile situate la nivelul antebrațelor pot fi apreciate ca leziuni de

autoapărare, fără a se exclude posibilitatea producerii acestora prin lovire în

timp ce brațele erau poziționate de-a lungul trupului.

Reținând că leziunile cele mai

grave, respectiv fracturile de cubitul stâng și drept au fost produse de către

inculpat prin aplicarea de lovituri cu coada unei bițusti, în timp ce partea

vătămată își apăra cu brațele zona feselor, prima instanță a apreciat că

inculpatul nu a avut intenția de a ucide și pe cale de consecință a schimbat

încadrarea juridică din tentativă la infracțiunea de omor calificat, prevăzută

de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 și art. 175 lit. c) C. pen., în aceea

de vătămare corporală, prevăzută de art. 181 alin. (1) C. pen.

În rezolvarea laturii civile a

procesului, prima instanță a luat act că Spitalul Clinic nr. 1 Craiova și

partea vătămată C.M. nu au solicitat despăgubiri.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, criticând-o pentru

netemeinicie și nelegalitate, constând în aceea că printr-o apreciere greșită a

probatoriilor administrate s-a schimbat încadrarea juridică a faptei din

infracțiunea prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 și art. 175

lit. c) C. pen., în aceea prevăzută de art. 181 C. pen., deși intenția de a

ucide a inculpatului era pe deplin dovedită, prima instanță realizând o

individualizare greșită a pedepsei și a omis soluționarea laturii civile a procesului.

Prin decizia penală nr. 451 din 14

octombrie 2003, Curtea de Apel Craiova a admis apelul declarat de Parchetul de

pe lângă Tribunalul Dolj, desființând sentința penală nr. 282 din 14 aprilie

2003 a Tribunalului Dolj.

În baza art. 20, raportat la art.

174 și art. 175 lit. c) C. pen., a condamnat pe inculpatul C.N. la pedeapsa de

7 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.

64 lit. a) și b) C. pen.

Conform prevederilor art. 71 C.

pen., a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 C.

pen.

A dedus din pedeapsă prevenția

executată de la 20 martie 2002 la 7 iunie 2002.

A menținut dispozițiile sentinței cu privire la

soluționarea laturii civile și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor

judiciare.

A obligat pe inculpat la plata

cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 700.000 lei.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs inculpatul C.N., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii

atacate pentru motivul prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

și, rejudecând, reducerea pedepsei.

Verificând actele dosarului cauzei,

Curtea constată următoarele:

Instanța de apel a reținut corecta

încadrare juridică a faptei săvârșită de inculpatul C.N. în tentativă la

infracțiunea de omor calificat, stabilind o pedeapsă corespunzătoare acestei

încadrări.

Referitor la motivul de recurs

formulat de inculpat și care vizează reducerea pedepsei, Curtea apreciază că la

individualizarea pedepsei aplicată inculpatului s-au avut în vedere criteriile

generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., precum și

dispozițiile părții generale a codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în

partea specială a aceluiași cod, de gradul de pericol social al faptei

săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau

agravează răspunderea penală.

În acest sens, s-a reținut că

inculpatul nu are antecedente penale și a avut o atitudine procesuală sinceră.

Pe de altă parte, s-au avut în

vedere multitudinea loviturilor aplicate, intensitatea acestora, cât și zonele

vizate (capul și corpul victimei), consecințele produse asupra sănătății

victimei, gradul de rudenie dintre părți, care de altfel s-au și împăcat.

Așa încât, pedeapsa aplicată

inculpatului este în măsură să asigure atingerea scopurilor pedepsei prevăzute

de art. 52 C. pen., motiv pentru care recursul formulat de inculpat apare ca

fiind neîntemeiat și nu poate fi primit.

Față de aceste considerente, urmează

ca, în baza dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.,

să fie respins recursul declarat de inculpat ca nefondat.

Se va deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului timpul arestării preventive de la 20 martie 2002 până la 7 iunie

2002.

În baza prevederilor art. 192 C.

proc. pen., va fi obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul C.N. împotriva deciziei penale nr. 451 din 14 octombrie

2003 a Curții de Apel Craiova.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului

timpul arestării preventive de la 20 martie 2002 până la 7 iunie 2002.

Obligă pe recurentul inculpat la

plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1.600.000 lei, din care

onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

16 martie 2004.