ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2049/2004

Asupra recursului de față, Examinând actele dosarului constată următoarele: Prin sentința penală nr. 277 din 11 aprilie 2003, pronunțată în dosarul nr. 6862/P/2002, Tribunalul Dolj, secția penală, a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul V.P.M. și, în baza art. 174, art. 175 lit. c) și art. 176 lit. a) C. pen., l-a condamnat la 15 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. A dedus din pedeapsă timpul reținerii și al arestării preventive de la 19 aprilie 2002 la zi, menținând starea de arest a inculpatului. Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 2.666.300 lei, despăgubiri civile către partea civilă V.G., și la 1.639.791 lei despăgubiri civile și dobânzi aferente către Spitalul Clinic nr. 1 Craiova până la achitarea integrală a debitului.

Instanța a reținut că, la data de 19 ianuarie 2002, inculpatul V.P.M., nemulțumit de refuzul mamei sale de a merge la notar în vederea perfectării contractului de vânzare-cumpărare a apartamentului cu clauza întreținerii, a intrat în camera acesteia și a început să o lovească cu palmele și cu pumnii peste cap. Apoi a izbit-o de mai multe ori cu capul de pereți și de tăblia patului în care se afla, țipetele victimei fiind auzite de soția și copii inculpatului, care i-au cerut inculpatului să înceteze agresiunea împotriva mamei sale. A doua zi, inculpatul a continuat agresiunea, deși victima se afla în stare gravă. Soția inculpatului a anunțat salvarea. În seara zilei de 21 ianuarie 2002, victima a decedat la Spitalul Clinic Județean Craiova.

Conform constatărilor medicilor, cuprinse în Raportul medico-legal de autopsie, moartea victimei V.C. a fost violentă și s-a datorat leziunilor vasculare cerebrale și de trunchi cerebral, consecințe ale unui traumatism cranio-cerebral. Prin decizia penală nr. 443 din 9 octombrie 2003, Curtea de Apel Craiova, secția penală, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj împotriva sentinței penale nr. 277 din 11 aprilie 2003 a Tribunalului Dolj, pe care a desființat-o sub aspectul individualizării pedepselor. A majorat la 19 ani închisoare pedeapsa principală aplicată inculpatului și la 5 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) și b), pedeapsa complementară.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței și a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat. Împotriva acestei decizii, a declarat recurs inculpatul. Motivele de casare invocate sunt cele prevăzute de art. 385 9 pct. 17 C. proc. pen. (greșita încadrare juridică a faptei) și pct. 14 ale aceluiași articol (s-au aplicat pedepse greșit individualizate). Înalta Curte, examinând cazurile de casare invocate, constată netemeinicia acestora în raport cu probele administrate în cauză, pentru următoarele considerente: Astfel, cu privire la încadrarea juridică a faptei, Înalta Curte constată că aceasta este corectă.

Din probele administrate în cauză (declarațiile inculpatului prin care își recunoaște fapta, declarațiile martorilor audiați, constatările medicilor legiști) a rezultat atât intenția inculpatului de a ucide victima (care refuzase să-i transmită dreptul de proprietate asupra apartamentului), cât și modalitatea în care a pus în executare rezoluția infracțională (loviri repetate în cap cu pumnii, izbirea cu capul de pereți și de tăblia patului în care se afla victima), omorul fiind săvârșit prin cruzimi [ (art. 176 lit. a) C. pen.)]. Dispozițiile art. 183 C. pen., nu sunt aplicabile în cauză, întrucât intenția inculpatului a fost aceea de a suprima viața victimei și nu doar de a-i produce vătămări corporale care au avut ca urmare decesul victimei (fără ca inculpatul să fi urmărit sau acceptat acest deznodământ).

Nefondat este și cel de al doilea motiv de casare, referitor la aplicarea unor pedepse greșit individualizate, deoarece, pedeapsa principală de 19 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei privative de libertate, pedepse aplicate inculpatului, au fost corect individualizate atât în raport cu gradul de pericol social al faptei (omorul săvârșit prin cruzimi asupra unei rude apropiate), cât și cu persoana inculpatului, infractor primar. Criteriile generale de individualizare a pedepselor prevăzute de art. 72 C. pen., au fost avute în vedere de instanța de apel, astfel încât și sub acest aspect, recursul este nefondat și urmează a fi respins.

Conform art. 88 C. pen., se va deduce din pedeapsa principală aplicată inculpatului, timpul reținerii și al arestării preventive de la 19 aprilie 2002 la zi. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.P.M. împotriva deciziei penale nr. 443 din 9 octombrie 2003 a Curții de Apel Craiova. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și al arestării preventive de la 19 aprilie 2002 la 16 aprilie 2004. Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 16 aprilie 2004.