ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2049/2004

Asupra recursului de față,

Examinând actele dosarului constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 277 din 11

aprilie 2003, pronunțată în dosarul nr. 6862/P/2002, Tribunalul Dolj, secția

penală, a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de

inculpatul V.P.M. și, în baza art. 174, art. 175 lit. c) și art. 176 lit. a) C.

pen., l-a condamnat la 15 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

A dedus din pedeapsă timpul

reținerii și al arestării preventive de la 19 aprilie 2002 la zi, menținând

starea de arest a inculpatului.

Inculpatul a fost obligat la plata

sumei de 2.666.300 lei, despăgubiri civile către partea civilă V.G., și la

1.639.791 lei despăgubiri civile și dobânzi aferente către Spitalul Clinic nr.

1 Craiova până la achitarea integrală a debitului.

Instanța a reținut că, la data de 19

ianuarie 2002, inculpatul V.P.M., nemulțumit de refuzul mamei sale de a merge

la notar în vederea perfectării contractului de vânzare-cumpărare a

apartamentului cu clauza întreținerii, a intrat în camera acesteia și a început

să o lovească cu palmele și cu pumnii peste cap. Apoi a izbit-o de mai multe

ori cu capul de pereți și de tăblia patului în care se afla, țipetele victimei

fiind auzite de soția și copii inculpatului, care i-au cerut inculpatului să

înceteze agresiunea împotriva mamei sale. A doua zi, inculpatul a continuat

agresiunea, deși victima se afla în stare gravă. Soția inculpatului a anunțat

salvarea. În seara zilei de 21 ianuarie 2002, victima a decedat la Spitalul

Clinic Județean Craiova.

Conform constatărilor medicilor,

cuprinse în Raportul medico-legal de autopsie, moartea victimei V.C. a fost

violentă și s-a datorat leziunilor vasculare cerebrale și de trunchi cerebral,

consecințe ale unui traumatism cranio-cerebral.

Prin decizia penală nr. 443 din 9

octombrie 2003, Curtea de Apel Craiova, secția penală, a admis apelul declarat

de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj împotriva sentinței penale nr. 277 din

11 aprilie 2003 a Tribunalului Dolj, pe care a desființat-o sub aspectul

individualizării pedepselor.

A majorat la 19 ani închisoare pedeapsa

principală aplicată inculpatului și la 5 ani interzicerea drepturilor prevăzută

de art. 64 lit. a) și b), pedeapsa complementară. Au fost menținute celelalte

dispoziții ale sentinței și a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de

inculpat.

Împotriva acestei decizii, a

declarat recurs inculpatul. Motivele de casare invocate sunt cele prevăzute de

art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen. (greșita încadrare juridică a

faptei) și pct. 14 ale aceluiași articol (s-au aplicat pedepse greșit

individualizate).

Înalta Curte, examinând cazurile de

casare invocate, constată netemeinicia acestora în raport cu probele

administrate în cauză, pentru următoarele considerente:

Astfel, cu privire la încadrarea

juridică a faptei, Înalta Curte constată că aceasta este corectă. Din probele

administrate în cauză (declarațiile inculpatului prin care își recunoaște

fapta, declarațiile martorilor audiați, constatările medicilor legiști) a

rezultat atât intenția inculpatului de a ucide victima (care refuzase să-i

transmită dreptul de proprietate asupra apartamentului), cât și modalitatea în

care a pus în executare rezoluția infracțională (loviri repetate în cap cu

pumnii, izbirea cu capul de pereți și de tăblia patului în care se afla

victima), omorul fiind săvârșit prin cruzimi

[

(art. 176 lit. a) C. pen.)]. Dispozițiile art. 183 C. pen.,

nu sunt aplicabile în cauză, întrucât intenția inculpatului a fost aceea de a

suprima viața victimei și nu doar de a-i produce vătămări corporale care au

avut ca urmare decesul victimei (fără ca inculpatul să fi urmărit sau acceptat

acest deznodământ).

Nefondat este și cel de al doilea

motiv de casare, referitor la aplicarea unor pedepse greșit individualizate,

deoarece, pedeapsa principală de 19 ani închisoare și pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o

perioadă de 5 ani după executarea pedepsei privative de libertate, pedepse

aplicate inculpatului, au fost corect individualizate atât în raport cu gradul

de pericol social al faptei (omorul săvârșit prin cruzimi asupra unei rude

apropiate), cât și cu persoana inculpatului, infractor primar. Criteriile

generale de individualizare a pedepselor prevăzute de art. 72 C. pen., au fost

avute în vedere de instanța de apel, astfel încât și sub acest aspect, recursul

este nefondat și urmează a fi respins.

Conform art. 88 C. pen., se va

deduce din pedeapsa principală aplicată inculpatului, timpul reținerii și al

arestării preventive de la 19 aprilie 2002 la zi.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul

va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000

lei, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul V.P.M. împotriva deciziei penale nr. 443 din 9 octombrie

2003 a Curții de Apel Craiova.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul reținerii și al arestării preventive de la 19 aprilie 2002

la 16 aprilie 2004.

Obligă recurentul inculpat să

plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care 400.000

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

16 aprilie 2004.