ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3468/2003

Deliberând asupra cauzei penale de

față,

Din actele dosarului rezultă

următoarele:

Curtea Supremă de Justiție a fost investită

cu rezolvarea unui conflict negativ de competență, prin sentința penală nr. 398

pronunțată la data de 13 mai 2003, în dosarul penal nr. 3917/2001, de către

Tribunalul Iași. Prin această sentință instanța și-a precizat poziția declinând

înapoi competența, în favoarea Judecătoriei Iași.

Situația se prezintă după cum

urmează:

adresă Tribunalului Iași, spre competentă soluționare dosarul privind pe B.N.,

ce fusese înregistrat, sub nr. 11539 din 23 martie 2000.

Inculpatul B.N. a fost trimis în

judecată prin două rechizitorii concomitent:

a) Prin rechizitoriul Parchetului de

pe lângă Tribunalul Iași, din 1 iulie 1997, pentru art. 215 alin. (1), (2) și (3)

C. pen., art. 40 din Legea 82/1991, art. 9 din Legea 97/1994, art. 302 C. pen.,

art. 292 C. pen., cu aplicarea art. 33 C. pen.

Tribunalul Iași prin sentința penală

231 din 7 octombrie 1997 și-a declinat competența în favoarea Tribunalului

București, cu motivarea că inculpatul a săvârșit o parte din infracțiuni în

București.

Tribunalul București a înregistrat

cauza sub nr. 5787/1997.

b) Prin rechizitoriul Parchetului de

pe lângă Tribunalul Iași, a fost trimis în judecată și pentru art. 288 alin. (1),

art. 291 C. pen., art. 72 din Legea 30/1978, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen.

Cauza a fost înregistrată pe rolul

Judecătoriei Iași sub nr. 5105/1997.

Prin sentința penală nr. 1705 din 18

mai 1997 Judecătoria Iași a declinat competența de soluționare a cauzei, în

favoarea Judecătoriei sectorului 1 București, dat fiind că inculpatul are

domiciliul în București în raza sectorului 1.

Cauza s-a înregistrat la judecătorie

sub nr. 12525/1997.

București, prin încheierea de ședință din 3 februarie 1998 a trimis cauza

înregistrată sub acest număr, Tribunalului București în vederea reunirii (conexării

n.n.) cu cauza înregistrată la Tribunal sub nr. 5787/1997.

Primind aceste două cauze,

Tribunalul București, secția I penală, prin sentința penală nr. 279 din 27 mai

1999 și-a declinat competența în favoarea Judecătoriei Iași (fără a le conexa,

operațiunea revenind instanței competente).

Judecătoria Iași, la care dosarele au ajuns pentru a doua oară, s-a considerat

lipsită de competență pentru a soluționa ambele cauze. Cauza privind art. 215

alin. (1), (2) și (3) și art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu

aplicarea art. 13 C. pen. și art. 41 alin. (2) C. pen., a retrimis-o înapoi

Tribunalului Iași, iar pe aceea privind art. 291 C. pen. și art. 72 lit. a) din

Legea 30/1978, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a scos-o de pe rol și a

trimis-o pentru rezolvare Curții Supreme de Justiție, declinându-și competența

în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București.

Pentru a efectua aceste operațiuni

însă, Judecătoria Iași a schimbat încadrarea juridică a înșelăciunii într-o

altă formă, potrivit noii legislații care dă art. 215 alin. (5) C. pen., în

competența tribunalelor și a considerat că nu judecătoria Iași ci Judecătoria sectorului1

București este competentă pe principiul pe care inițial se trimisese

Tribunalului București, acela că o parte din infracțiuni au fost săvârșite pe

raza București-ului.

Examinând acest multiplu conflict

negativ de competență, Curtea Supremă de Justiție constată următoarele:

Cele două cauze privesc același

inculpat și săvârșirea unor infracțiuni în aceeași perioadă de timp, în același

context, chiar dacă în orașe diferite.

Oricum regulile de competență sunt

precise și exprimate expres de lege, nefiind o problemă lăsată la aprecierea

judecătorilor.

Judecătorii trebuie însă să dea o

corectă interpretare a legii și să aplice dispozițiile corespunzătoare

momentului dat.

O astfel de interpretare a dat

Tribunalul București, secția I penală, care a rezolvat corect problemele de

drept de care depindea fixarea competenței teritoriale și materiale.

Dispozițiile art. 30 C. proc. pen.,

stabilesc competența teritorială.

În alin. (2) și (3) se arată că

judecarea cauzei revine aceleia dintre instanțele competente potrivit alin. (1),

în a căror rază s-a efectuat urmărirea penală, procurorul prin rechizitor

stabilind cui, în funcție și de nevoia bunei desfășurări a procesului penal.

Potrivit acestor criterii competența

aparține Judecătoriei Iași.

În conformitate cu dispozițiile art.

25 C. proc. pen., judecătoria soluționează în primă instanță toate

infracțiunile afară de cele date prin lege altor instanțe.

Inculpatul a fost trimis în judecată

pentru infracțiuni care la data sesizării instanței erau în competența

acesteia, astfel încât chiar dacă ulterior, modificându-se legea, unele

infracțiuni sunt de competența tribunalului, judecătoria rămâne competentă (Textul

nu prevedea alin. (5), consecințe deosebit de grave). De asemenea infracțiunea

de contrabandă, prevăzută de art. 72 lit. a) din Legea 30/1978 este în competența

tribunalului numai când au existat arme, materiale radioactive, etc.

Pentru aceste considerente Curtea

apreciază că Judecătoria Iași este competentă să soluționeze ambele dosare, cu

privire la conexarea cărora va hotărî.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare

a cauzei formând obiectul dosarului nr. 3917/2001 al Tribunalului Iași, privind

pe inculpatul B.N., în favoarea Judecătoriei Iași.

Pronunțată în ședință publică, azi

15 august 2003.