ÎCCJ, decizie (scj.ro #84148)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #84148) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Competență
teritorială. Refacerea urmăririi penale de către Parchetul de pe lângă Înalta
Curte de Casație și Justiție
Cuprins pe materii:
Drept procesual penal. Partea generală.
Competența. Felurile competenței. Competența teritorială
Indice alfabetic:
Drept procesual penal
- competență teritorială
- refacerea urmăririi penale de către Parchetul de pe lângă
Înalta Curte de Casație și Justiție
C.
proc
.
pen
.,
art
. 30
Potrivit
art
. 30 alin. (3) C.
proc
.
pen
., când urmărirea penală
se efectuează de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție, procurorul, prin rechizitoriu, stabilește căreia dintre instanțele
prevăzute în
art
. 30 alin. (1) din același cod îi revine
competența de a judeca, ținând seama ca, în raport cu împrejurările cauzei, să
fie asigurată buna desfășurare a procesului penal.
Dacă urmărirea penală a fost efectuată de un serviciu teritorial
al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și
Terorism, care a sesizat una dintre instanțele prevăzute în
art
.
30 alin. (1) C.
proc
.
pen
.,
iar după restituirea cauzei la procuror dispusă de către această instanță,
urmărirea penală a fost refăcută de către Direcția de Investigare a Infracțiunilor
de Criminalitate Organizată și Terorism din cadrul Parchetului de pe lângă
Înalta Curte de Casație și Justiție, procurorul din cadrul acestei structuri
centrale poate sesiza, în temeiul
art
. 30 alin. (3)
C.
proc
.
pen
., o altă
instanță dintre cele prevăzute în
art
. 30 alin. (1)
din același cod decât cea sesizată inițial de serviciul teritorial.
I.C.C.J
.,
secția penală, încheierea
nr
. 1858 din 3 aprilie 2007
Prin sentința
nr
. 1564 din 15 decembrie 2006, Tribunalul București,
Secția I penală, în baza
art
. 39 alin. (2) și (3) C.
proc
.
pen
., a admis excepția de
necompetență
teritorială invocată de inculpații
R.V
. și
C.D
., iar în baza
art
. 42 C.
proc
.
pen
. a declinat competența de soluționare a cauzei
privindu-i pe inculpați în favoarea Tribunalului Iași.
După înregistrarea cauzei pe rolul Tribunalului Iași, această instanță, prin
sentința penală
nr
. 70 din 8 februarie 2007, în baza
art
. 42 C.
proc
.
pen
., a declinat competența de soluționare a cauzei
privindu-i pe cei doi inculpați în favoarea Tribunalului București, iar în baza
art
. 43 C.
proc
.
pen
., a trimis cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție,
ca instanță superioară comună pentru soluționarea conflictului negativ de
competență.
Învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență, Înalta Curte de
Casație și Justiție constată următoarele:
După ce prin sentința penală
nr
. 334 din 16 mai 2006,
pronunțată de Tribunalul Iași, definitivă prin decizia penală
nr
. 431 din 20 iunie 2006 pronunțată de Curtea de Apel
Iași, s-a dispus restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi
penale, prin rechizitoriul
nr
. 258/D/P/2006 din 14
septembrie 2006, emis de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție -
DIICOT
, s-a dispus trimiterea în judecată
a inculpatului
R.V
., între altele, pentru săvârșirea
infracțiunilor prevăzute în
art
. 7 din Legea
nr
. 39/2003,
art
. 279 alin. (3)
lit
. a) C.
pen
.,
art
. 29 raportat la
art
. 174 -
art
. 175 alin. (1)
lit
. a) C.
pen
.,
art
. 25 raportat la
art
. 282 alin. (2) cu aplicarea
art
.
284 și
art
. 31 alin. (2) C.
pen
.
și a inculpatului
C.D
., pentru săvârșirea
infracțiunilor prevăzute în
art
. 7 din Legea
nr
. 39/2003,
art
. 279 alin. (3)
lit
. a) C.
pen
. și
art
. 29 raportat la
art
. 174 -
art
. 175 alin. (1)
lit
. a) C.
pen
.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, Secția I penală, la
14 septembrie 2006, instanță care, prin sentința
nr
.
1564 din 15 decembrie 2006, a declinat competența de soluționare a cauzei în
favoarea Tribunalului Iași.
La rândul său, Tribunalul
Iași, prin sentința penală
nr
. 70 din 8 februarie
2007, a declinat competența în favoarea Tribunalului București, generând
conflictul negativ de competență.
În determinarea instanței
competente din punct de vedere teritorial, Înalta Curte de Casație și Justiție
pornește de la criteriile prevăzute în
art
. 30 C.
proc
.
pen
.
Art
. 30 alin. (1) C.
proc
.
pen
. prevede că pentru infracțiunile săvârșite în
țară, competența este determinată de locul unde a fost săvârșită infracțiunea (
forum
delicti
comissi
), locul
unde a fost prins făptuitorul (
forum
deprehensionis
),
locul unde locuiește făptuitorul (
forum domicilii
) și locul unde
locuiește persoana vătămată.
În cazul în care a fost
sesizat un singur organ judiciar dintre cele enunțate în
art
.
30 alin. (1) C.
proc
.
pen
.,
acesta va fi competent să soluționeze cauza penală.
În cazul în care au fost
sesizate simultan două sau mai multe organe judiciare dintre cele prevăzute în
art
. 30 alin. (1) C.
proc
.
pen
., competența se stabilește potrivit ordinii de
preferință legală impusă de acest text de lege.
Preferința legală
funcționează numai în cazul sesizărilor simultane, pentru că, în ipoteza în
care organele judiciare au fost sesizate în momente diferite, competența revine
organului care a fost mai întâi sesizat, operând în această situație o
preferință cronologică.
Potrivit
art
. 30 alin. (2) C.
proc
.
pen
., judecarea cauzei revine aceleia dintre instanțele
competente la care se referă
art
. 30 alin. (1) C.
proc
.
pen
., în a cărei
circumscripție s-a efectuat urmărirea penală.
Inițial, urmărirea penală a
fost efectuată de Serviciul Teritorial Iași din cadrul
DIICOT
,
care a sesizat Tribunalul Iași prin rechizitoriul
nr
.
42/D/P/2005 din 2 februarie 2006, dar prin sentința penală
nr
.
334 din 16 mai 2006 pronunțată de Tribunalul Iași, definitivă prin decizia
penală
nr
. 431 din 20 iunie 2006 pronunțată de Curtea
de Apel Iași, s-a dispus restituirea cauzei la procuror pentru refacerea
urmăririi penale.
Cauza a fost preluată de
structura centrală a
DIICOT
care, după refacerea
urmăririi penale, prin rechizitoriul
nr
. 258/D/P/2006
din 14 septembrie 2006, a sesizat Tribunalul București.
Potrivit
art
. 30 alin. (3) C.
proc
.
pen
., când urmărirea penală
se efectuează de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție, procurorul, prin rechizitoriu, stabilește căreia dintre instanțele
prevăzute în
art
. 30 alin. (1) C.
proc
.
pen
. îi revine competența de a judeca, ținând seama
ca, în raport cu împrejurările cauzei, să fie asigurată buna desfășurare a
procesului penal.
Se instituie, astfel, un
drept al procurorului de a opta între instanțele enumerate în
art
. 30 alin. (1) C.
proc
.
pen
. și de a aprecia în cadrul cărei instanțe se asigură
buna desfășurare a judecății, drept
necenzurabil
de
instanța de judecată.
Numai în situația în care
organul de urmărire penală ar fi învestit o altă instanță decât cele la care se
referă
art
. 30 alin. (1) C.
proc
.
pen
., deși acestea ar fi fost cunoscute, instanța
învestită ar fi putut refuza judecata, cu consecința declinării competenței
teritoriale.
În cauză, una dintre
infracțiuni, respectiv infracțiunea prevăzută în
art
.
25 raportat la
art
. 282 alin. (2) cu aplicarea
art
. 284 și
art
. 31 alin. (2) C.
pen
., s-a săvârșit în municipiul București, astfel că,
exercitându-și dreptul de opțiune, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de
Casație și Justiție -
DIICOT
a sesizat în condiții
legale Tribunalul București.
Procedând la refacerea
urmăririi penale, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nu
era ținut, sub aspectul sesizării instanței, de împrejurarea că, anterior,
Serviciul Teritorial Iași al
DIICOT
sesizase
Tribunalul Iași, întrucât după restituirea cauzei pentru refacerea urmăririi
penale acest organ central își asumase responsabilitatea întregii urmăriri
penale, cu toate prerogativele și obligațiile derivate din această opțiune,
nefiind
obligat să sesizeze instanța care a dispus
refacerea urmăririi penale.
Judecarea cauzei de către
Tribunalul București nu ar constitui o piedică în soluționarea cu celeritate a
pricinii și respectarea drepturilor procesuale ale părților și ale celorlalți
participanți la procesul penal.
Față de considerentele ce
preced, în baza
art
. 43 alin. (7) C.
proc
.
pen
., s-a stabilit
competența de soluționare a cauzei privind pe inculpații
R.V
.
și
C.D
. în favoarea Tribunalului București, instanță
căreia i s-a trimis dosarul.