ÎCCJ, decizie (scj.ro #84148)

Competență teritorială. Refacerea urmăririi penale de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea generală. Competența. Felurile competenței. Competența teritorială Indice alfabetic: Drept procesual penal - competență teritorială - refacerea urmăririi penale de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție C. proc . pen ., art . 30 Potrivit art . 30 alin. (3) C. proc . pen ., când urmărirea penală se efectuează de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, procurorul, prin rechizitoriu, stabilește căreia dintre instanțele prevăzute în art . 30 alin. (1) din același cod îi revine competența de a judeca, ținând seama ca, în raport cu împrejurările cauzei, să fie asigurată buna desfășurare a procesului penal.

Dacă urmărirea penală a fost efectuată de un serviciu teritorial al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, care a sesizat una dintre instanțele prevăzute în art . 30 alin. (1) C. proc . pen ., iar după restituirea cauzei la procuror dispusă de către această instanță, urmărirea penală a fost refăcută de către Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, procurorul din cadrul acestei structuri centrale poate sesiza, în temeiul art . 30 alin. (3) C. proc . pen ., o altă instanță dintre cele prevăzute în art . 30 alin. (1) din același cod decât cea sesizată inițial de serviciul teritorial.

I.C.C.J ., secția penală, încheierea nr . 1858 din 3 aprilie 2007 Prin sentința nr . 1564 din 15 decembrie 2006, Tribunalul București, Secția I penală, în baza art . 39 alin. (2) și (3) C. proc . pen ., a admis excepția de necompetență teritorială invocată de inculpații R.V . și C.D ., iar în baza art . 42 C. proc . pen . a declinat competența de soluționare a cauzei privindu-i pe inculpați în favoarea Tribunalului Iași. După înregistrarea cauzei pe rolul Tribunalului Iași, această instanță, prin sentința penală nr . 70 din 8 februarie 2007, în baza art . 42 C. proc . pen ., a declinat competența de soluționare a cauzei privindu-i pe cei doi inculpați în favoarea Tribunalului București, iar în baza art . 43 C. proc . pen ., a trimis cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție, ca instanță superioară comună pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

Învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență, Înalta Curte de Casație și Justiție constată următoarele: După ce prin sentința penală nr . 334 din 16 mai 2006, pronunțată de Tribunalul Iași, definitivă prin decizia penală nr . 431 din 20 iunie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Iași, s-a dispus restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale, prin rechizitoriul nr . 258/D/P/2006 din 14 septembrie 2006, emis de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT , s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului R.V ., între altele, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute în art . 7 din Legea nr . 39/2003, art . 279 alin. (3) lit . a) C. pen ., art . 29 raportat la art . 174 - art . 175 alin. (1) lit . a) C. pen ., art . 25 raportat la art . 282 alin. (2) cu aplicarea art . 284 și art . 31 alin. (2) C. pen . și a inculpatului C.D ., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute în art . 7 din Legea nr . 39/2003, art . 279 alin. (3) lit . a) C. pen . și art . 29 raportat la art . 174 - art . 175 alin. (1) lit . a) C. pen . Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, Secția I penală, la 14 septembrie 2006, instanță care, prin sentința nr . 1564 din 15 decembrie 2006, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași.

La rândul său, Tribunalul Iași, prin sentința penală nr . 70 din 8 februarie 2007, a declinat competența în favoarea Tribunalului București, generând conflictul negativ de competență. În determinarea instanței competente din punct de vedere teritorial, Înalta Curte de Casație și Justiție pornește de la criteriile prevăzute în art . 30 C. proc . pen . Art . 30 alin. (1) C. proc . pen . prevede că pentru infracțiunile săvârșite în țară, competența este determinată de locul unde a fost săvârșită infracțiunea ( forum delicti comissi ), locul unde a fost prins făptuitorul ( forum deprehensionis ), locul unde locuiește făptuitorul ( forum domicilii ) și locul unde locuiește persoana vătămată. În cazul în care a fost sesizat un singur organ judiciar dintre cele enunțate în art . 30 alin. (1) C. proc . pen ., acesta va fi competent să soluționeze cauza penală.

În cazul în care au fost sesizate simultan două sau mai multe organe judiciare dintre cele prevăzute în art . 30 alin. (1) C. proc . pen ., competența se stabilește potrivit ordinii de preferință legală impusă de acest text de lege. Preferința legală funcționează numai în cazul sesizărilor simultane, pentru că, în ipoteza în care organele judiciare au fost sesizate în momente diferite, competența revine organului care a fost mai întâi sesizat, operând în această situație o preferință cronologică. Potrivit art . 30 alin. (2) C. proc . pen ., judecarea cauzei revine aceleia dintre instanțele competente la care se referă art . 30 alin. (1) C. proc . pen ., în a cărei circumscripție s-a efectuat urmărirea penală.

Inițial, urmărirea penală a fost efectuată de Serviciul Teritorial Iași din cadrul DIICOT , care a sesizat Tribunalul Iași prin rechizitoriul nr . 42/D/P/2005 din 2 februarie 2006, dar prin sentința penală nr . 334 din 16 mai 2006 pronunțată de Tribunalul Iași, definitivă prin decizia penală nr . 431 din 20 iunie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Iași, s-a dispus restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale. Cauza a fost preluată de structura centrală a DIICOT care, după refacerea urmăririi penale, prin rechizitoriul nr . 258/D/P/2006 din 14 septembrie 2006, a sesizat Tribunalul București.

Potrivit art . 30 alin. (3) C. proc . pen ., când urmărirea penală se efectuează de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, procurorul, prin rechizitoriu, stabilește căreia dintre instanțele prevăzute în art . 30 alin. (1) C. proc . pen . îi revine competența de a judeca, ținând seama ca, în raport cu împrejurările cauzei, să fie asigurată buna desfășurare a procesului penal. Se instituie, astfel, un drept al procurorului de a opta între instanțele enumerate în art . 30 alin. (1) C. proc . pen . și de a aprecia în cadrul cărei instanțe se asigură buna desfășurare a judecății, drept necenzurabil de instanța de judecată. Numai în situația în care organul de urmărire penală ar fi învestit o altă instanță decât cele la care se referă art . 30 alin. (1) C. proc . pen ., deși acestea ar fi fost cunoscute, instanța învestită ar fi putut refuza judecata, cu consecința declinării competenței teritoriale.

În cauză, una dintre infracțiuni, respectiv infracțiunea prevăzută în art . 25 raportat la art . 282 alin. (2) cu aplicarea art . 284 și art . 31 alin. (2) C. pen ., s-a săvârșit în municipiul București, astfel că, exercitându-și dreptul de opțiune, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT a sesizat în condiții legale Tribunalul București. Procedând la refacerea urmăririi penale, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nu era ținut, sub aspectul sesizării instanței, de împrejurarea că, anterior, Serviciul Teritorial Iași al DIICOT sesizase Tribunalul Iași, întrucât după restituirea cauzei pentru refacerea urmăririi penale acest organ central își asumase responsabilitatea întregii urmăriri penale, cu toate prerogativele și obligațiile derivate din această opțiune, nefiind obligat să sesizeze instanța care a dispus refacerea urmăririi penale.

Judecarea cauzei de către Tribunalul București nu ar constitui o piedică în soluționarea cu celeritate a pricinii și respectarea drepturilor procesuale ale părților și ale celorlalți participanți la procesul penal. Față de considerentele ce preced, în baza art . 43 alin. (7) C. proc . pen ., s-a stabilit competența de soluționare a cauzei privind pe inculpații R.V . și C.D . în favoarea Tribunalului București, instanță căreia i s-a trimis dosarul.