ÎCCJ, Secția penală

Deliberând

asupra cauzei penale de față,

În baza

lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin rechizitoriul nr 424/P/2011

din 4 aprilie 2012 al D.N.A., Serviciul Teritorial București, au fost trimiși

în judecată inculpații V.V., L.M. și G.E., pentru săvârșirea infracțiunilor de

cumpărare de influență, prevăzute de art. 6

1

din Legea nr 78/2000,

complicitate la cumpărare de influență, prevăzută de art. 26 C. pen., art. 6

1

din Legea nr 78/2000, și respectiv trafic de influență prevăzut de art. 257 C.

pen., art. 6 din Legea nr 78/2000.

Conform art.

27 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., art. 30 lit. a) și c) C. proc. pen. și art.

264 C. proc. pen., D.N.A. a înaintat dosarul spre soluționare Tribunalului

Galați.

Dosarul s-a

înregistrat sub nr. 2806/212/2012 pe rolul Tribunalului Galați.

Prin sentința

penală nr 558 din 12 noiembrie 2012 a Tribunalului Galați, s-a dispus, în baza

art. 42 C. proc. pen. raportat la art. 30 lit. a) C. proc. pen., declinarea

cauzei în favoarea Tribunalului Constanța, cu motivarea esențială că

activitatea infracțională reținută s-ar fi desfășurat în exclusivitate în

Portul Constanța, fiind astfel aplicabil criteriul primordial al legii în

stabilirea competenței, și anume criteriul locului săvârșirii infracțiunii, de

la care procurorul nu poate deroga.

Dosarul a fost

înregistrat pe rolul Tribunalului Constanța la data de 9 aprilie 2013, sub același

nr. 2806/121/2012.

Prin sentința

penală nr. 245 din 30 mai 2013, Tribunalul Constanța a constatat că în cauză competența

de soluționare a cauzei revine Tribunalului Galați, constatând astfel conflictul

negativ de competență.

Pentru a dispune

astfel, Tribunalul Constanța, din oficiu, a pus în discuție excepția necompetenței

teritoriale, în raport de conținutul rechizitoriului și de dispoziția D.N.A. de

a desemna ca instanță competentă Tribunalul Galați și a reținut următoarele:

Potrivit art.

30 C. proc. pen., competența după teritoriu este determinată de:

a) locul unde

a fost săvârșită infracțiunea.

b) locul unde

a fost prins făptuitorul;

c) locul unde

locuiește făptuitorul;

d) locul unde

locuiește persoana vătămată.

Interpretarea

jurisprudențială a acestui text a stabilit că ordinea indicată este una legală,

de la care nu se poate deroga, în sensul că, în prezența mai multor criterii de

stabilire a competenței după teritoriu, se stabilește competența în funcție de criteriul

care este precizat anterior față de celelalte.

Potrivit

alin. (3) al aceluiași text, „când urmărirea penală se efectuează de către Parchetul

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, (...), procurorul, prin rechizitoriu,

stabilește căreia dintre instanțele prevăzute în alin. (1) îi revine competența

de a judeca ținând seama ca, în raport cu împrejurările cauzei, să fie asigurată

buna desfășurare a procesului penal”.

Din analiza acestui

text, tribunalul a reținut următoarele aspecte:

- D.N.A. este

o structură cu personalitate juridică în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție (art. 1 din O.U.G. nr 43/2002). Prin urmare, sintagma

„Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție” din cuprinsul art. 30

alin. (3) C. proc. pen. se referă și la D.N.A.

- în ce privește

competența instanțelor după teritoriu, aceasta este una exclusivă și imperativă,

întrucât sesizarea legală a uneia dintre instanțele ce ar putea fi competente exclude

posibilitatea sesizării și a unei alte instanțe -cu excepția cazurilor prevăzute

de lege.

- în ce privește

ordinea de sesizare a instanțelor de către procurorul de la structura centrală,

în funcție de criteriile prevăzute de art. 30 lit. a)-d) C. proc. pen., tribunalul

reține că aceasta trebuie să respecte ordinea de preferință prevăzută de text, procurorul

neputând sesiza o instanță pe criteriul prevăzut la art. 30 lit. b), c) sau d),

dacă există o instanță competentă conform criteriului prevăzut la lit. a).

- tribunalul a

mai reținut că textul instituie o procedură mixtă de stabilire a competenței după

teritoriu în cazul de mai sus, respectiv legală [conform ordinii prevăzute de

art. 30 alin. (1)] și judiciară (în sensul că, în prezența a două sau mai multor

instanțe care îndeplinesc același criteriu legal, competența este stabilită de procuror).

Competența astfel stabilită are același regim juridic imperativ și exclusiv, nemaiputând

fi înlăturată printr-o apreciere pe criterii de oportunitate a instanței legal sesizate.

Potrivit art.

30 alin. (4) C. proc. pen., prin „locul săvârșirii infracțiunii” se înțelege locul

unde s-a desfășurat activitatea infracțională, în totul sau în parte, ori locul

unde s-a produs rezultatul acesteia.

Rezultă, potrivit

acestui text, că, dacă activitatea infracțională reținută în dosar s-a desfășurat

în locuri din circumscripția teritorială a mai multor instanțe egale în grad, oricare

din acestea este competentă conform criteriului prevăzut de art. 30 lit. a) C. proc.

pen.

Din cuprinsul

situației de fapt reținute la încadrarea juridică precum și pe parcursul considerentelor

rechizitoriului, D.N.A. a reținut că:

Tribunalul a reținut

ca fiind esențial pentru stabilirea competenței, faptul că activitatea de cumpărare

de influență, respectiv de trafic de influență, s-a desfășurat în mai multe etape

distincte, și anume prin pretinderea/acceptarea/oferirea sumei de 25.500 euro, prin

pretinderea/acceptarea/oferirea sumei de 3.000 euro și respectiv aceleași activități

în referire la suma de 800 RON.

Potrivit rechizitorului,

într-o convorbire telefonică dintre inculpatul G.E. și martorul B.D., inculpatul

avansează ideea ca pe viitor să vorbească cu „titularul, direct la Galați”.

Din actul de sesizare,

se reține că, într-o convorbire telefonică, G.E. spune „Eu vă aștept la Galați marți

sau miercuri (...)”. De asemenea, în rechizitoriu se reține că G.E., într-o discuție

telefonică cu L.M., a spus „Eu ziceam că e mai bine să veniți la Galați, aicea la

mine, mai vorbeam, făceam niște calcule cu tot ce este și vis a vis de viitor

(...)” (este de reținut că inculpatul G.E. are domiciliui în municipiul Galați).

Potrivit rechizitoriului,

„în prima săptămână a lunii decembrie 2009, învinuiții V.V. și L.M. au făcut o deplasare

în municipiul Galați, pentru a acoperi o parte din datoria restantă față de învinuitul

G.E., ocazie cu care învinuitul V.V. i-a înmânat învinuitului G.E. suma de 3.000

euro”.

D.N.A. expune

și probele din care rezultă această situație de fapt, și anume declarația lui L.M.,

declarația lui V.V., o convorbire telefonică, declarația martorului „N.T.”, etc.,

toate acestea fiind prezentate în rechizitoriu.

Tribunalul a reținut

că DNA a trimis în judecată inculpații, printre altele, pentru fapta de oferire/acceptare

a sumei de 3.000 euro realizată în municipiul Galați, în prima săptămână a lunii

decembrie. Se observă că suma de 3.000 euro este una din tranșele reținute a fi

fost remise/primite, din cele trei tranșe expuse de D.N.A., deci fapta face obiectul

rechizitoriului și judecății în prezenta cauză, nefiind vorba despre o faptă disjunsă

și judecată într-un alt dosar, astfel cum în mod eronat susțin inculpații prin apărători.

În consecință,

în aplicarea art. 30 alin. (4) C. proc. pen., Tribunalul Galați este la fel de competent

în judecarea prezentei cauze ca și Tribunalul Constanța, având în vedere că unul

din actele materiale pentru care au fost trimiși inculpații în judecată s-a realizat

(potrivit rechizitoriului) în municipiul Galați. Împrejurarea că acest act material

a fost sau nu real este nerelevantă în acest stadiu al procesului, întrucât instanța

nu-și poate stabili competența în funcție de situația de fapt pe care o va stabili

după cercetarea judecătorească, ci își stabilește competența în funcție de conținutul

rechizitoriului.

Față de cele de

mai sus, Tribunalul Constanța a constatat că este nelegal sesizat de către Tribunalul

Galați, întrucât acesta, fiind sesizat potrivit dispozițiilor imperative ale

art. 30 alin. (1) lit. a) și alin. (4) și a alin. (3), nu se mai putea desesiza

și trimite cauza altei instanțe eventual competente.

Tribunalul a reținut

că instanța legal sesizată de către procurorul de la structura centrală a organului

de parchet, nu poate pune în discuție declinarea de competență pe criterii subiective

de oportunitate, cum ar fi acela că faptele s-au petrecut în majoritate în Portul

Constanța, majoritatea martorilor sunt din județul Constanța, etc., întrucât o astfel

de modalitate de stabilire a competenței ar conduce la tergiversarea judecății,

câtă vreme oricare instanță astfel sesizată ar putea aprecia, la rândul ei, pe criterii

de oportunitate, că o altă instanță ar fi mai bine situată pentru a proceda la o

bună judecată (de exemplu, în prezentul dosar s-au reținut fapte și în municipiul

București și Sibiu, ori ar fi inadmisibil ca fiecare din aceste instanțe să indice

ca instanță „mai competentă” pe una din celelalte instanțe stabilite potrivit

art. 30 lit. a) C. proc. pen.

Pentru considerentele

expuse, în temeiul art. 42 C. proc. pen. raportat la art. 30 alin. (1) lit. a) și

alin. (3) și 4 C. proc. pen., Tribunalul Constanța a declinat competența de judecată

a Dosarului penal nr. 2806/121/2012 privind pe inculpații L.M., V.V. și G.E. în

favoarea Tribunalului Galați.

Având în vedere

sentința în sens contrar nr. 558 din 12 noiembrie 2012 a Tribunalului Galați, în

baza art. 43 alin. (3) C. proc. pen., a constatat conflictul negativ de competență

intervenit între Tribunalul Galați și Tribunalul Constanța, și a dispus sesizarea

Înaltei Curți de Casație și Justiție cu soluționarea acestui conflict negativ de

competență, ce nu permite continuarea judecății și soluționarea dosarului.

Analizând actele

și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că prin rechizitoriul nr 424/P/2011

din 4 aprilie 2012 al D.N.A., Serviciul Teritorial București, au fost trimiși în

judecată inculpații V.V., L.M. și G.E., pentru săvârșirea infracțiunilor de cumpărare

de influență, prevăzute de art. 6

1

din Legea nr. 78/2000, complicitate

la cumpărare de influență, prevăzută de art. 26 C. pen., art. 6

1

din

Legea nr. 78/2000, și respectiv trafic de influență prevăzut de art. 257 C.

pen., art. 6 din Legea nr 78/2000.

Dosarul s-a înregistrat

sub nr. 2806/212/2012 pe rolul Tribunalului Galați. Prin sentința penală nr 558

din 12 noiembrie 2012 a Tribunalujui Galați, s-a dispus, în baza art. 42 C. proc.

pen. raportat la art. 30 lit. a) C. proc. pen., declinarea cauzei în favoarea Tribunalului

Constanța, cu motivarea esențială că activitatea infracțională reținută s-ar fi

desfășurat în exclusivitate în Portul Constanța, fiind astfel aplicabil criteriul

primordial al legii în stabilirea competenței, și anume criteriul locului săvârșirii

infracțiunii, de la care procurorul nu poate deroga.

Dosarul a fost

înregistrat pe rolul Tribunalului Constanța la data de 9 aprilie 2013, sub același

nr. 2806/121/2012.

Prin sentința

penală nr. 245 din 30 mai 2013, Tribunalul Constanța a constatat că în cauză competența

de soluționare a cauzei revine Tribunalului Galați.

Înalta Curte constată

că potrivit dispozițiilor art. 30 C. proc. pen., competența după teritoriu este

determinată de locul unde a fost săvârșită infracțiunea, locul unde a fost prins

făptuitorul, locul unde locuiește făptuitorul și locul unde locuiește persoana vătămată,

iar potrivit alin. (3) al aceluiași articol în cazul în care mai multe instanțe

sunt competente teritorial, procurorul stabilește prin rechizitoriu instanța competentă

să soluționeze cauza.

În aceste condiții

Înalta Curte apreciază că în mod corect Tribunalul Constanța a constatat că în prezenta

cauză competența de soluționare revine Tribunalului Galați, întrucât o parte din

actele materiale s-au desfășurat în raza teritorială a Tribunalului Galați, iar

aceasta a fost instanța sesizată prin rechizitoriu.

Potrivit art.

43 C. proc. pen., Înalta Curte, rezolvând conflictul de competență teritorială apărut

între Tribunalul Galați și Tribunalul Constanța în cauza privind pe inculpații V.V.,

L.M. și G.E., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului

Galați, instanță căreia i se va trimite dosarul.

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe inculpații V.V., L.M. și G.E., în favoarea Tribunalului

Galați, instanță căreia i se va trimite dosarul.

Onorariul interpretului

de limba olandeză se avansa din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată,în ședință publică, azi

13 noiembrie 2013.