ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3271/2013

Asupra

recursului de față,

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 16

septembrie 2013 a Judecătoriei Galați, Dosar nr. 3510/233/2013, a fost respinsă

ca nefondată excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Galați, invocate

de inculpatul N.A.

Pentru a hotărî

astfel, instanța a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial

Galați nr. 73/P/2008 din data de 6 februarie 2013, s-a dispus trimiterea în judecată

a inculpatului N.A. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 18

1

alin. (1) și (3) din Legea nr. 78/2000, fiind investită în acest sens Judecătoria

Galați.

S-a reținut că,

deși au fost indicate patru locuri posibile unde se poate desfășura procesul penal

în cazul în care infracțiunile au fost săvârșite de persoane fizice, pentru preîntâmpinarea

conflictelor de competență ce ar putea să apară între organele judiciare, legiuitorul

a stabilit regulile după care, în funcție de criteriile arătate în art. 30

alin. (1) C. proc. pen., o anumită cauză penală revine spre rezolvare unui anumit

organ judiciar. Astfel, în art. 45 alin. (1) C. proc. pen., se precizează mai întâi

că regulile în materie de competență teritorială se aplică în același mod atât în

cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății, iar în art. 45 alin. (3) C.

proc. pen. se stabilește modul în care operează criteriile prevăzute în art. 30

alin. (1) C. proc. pen.

S-a mai reținut

că, în sarcina inculpatului N.A. în calitate de reprezentant al SC F.T. SRL București,

Filiala Brăila și responsabil/manager proiect, în derularea proiectului cu titlul

„Centrul de editare programe software și de consultanță IT pentru îmbunătățirea

mediului economic și de afaceri”, cu finanțare europeană nerambursabilă aferente

programului PHARE-RICOP, în valoare totală de 160.465 euro, urmare a încheierii

contractului de grant din data de 30 martie 2004, a folosit/ prezentat documente

inexacte (state de plată fictive, raportări de cheltuieli nereale, neavând la bază

documente justificative legale, oferte nereale însoțite de documente nereale, însușirea

unei licitații fictive și a unor achiziții trucate, efectuate cu încălcarea prevederilor

din Instrucțiuni pentru ofertanți și din PRAG, Ghid practic pentru procedurile de

contractare Phare, ISPA și SAPARD, referitoare la conflictul de interese și la îndeplinirea

condițiilor de eligibilitate), pentru justificarea cheltuielilor efectuate în derularea

proiectului, având ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri tip PHARE în valoare

de 92.166,46 euro.

De asemenea, prima

instanță a reținut, în principal că, se află în situația în care urmărirea penală

a fost efectuată în cauză de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție. Potrivit alin. (3) al textului de lege anterior expus de instanța de

judecată, în această situație procurorul, prin rechizitoriu, stabilește căreia dintre

instanțele prevăzute în alin. (1) îi revine competența de a judeca, ținând seama

că, în raport cu împrejurările cauzei, să fie asigurată buna desfășurare a procesului

penal.

Chiar dacă în

prezenta cauză, inculpatul N.A. și partea vătămată Oficiul de plăți și contracte

PHARE din cadrul Ministerului Finanțelor Publice au domiciliul, respectiv sediul

în București, locul de implementare al proiectului este în Brăila, s-a constatat

că locul săvârșirii infracțiunii reținute în sarcina inculpatului N.A. este localitatea

Galați, întrucât raportul tehnic și financiar final din data de 20 octombrie 2004

ce se presupune că atestă date nereale, a fost depus la Administratorul Regional

de Fond, respectiv la RICOP Zona 2 Galați.

Împotriva acestei

încheieri, a declarat recurs, inculpatul N.A., care a depus și motive scrise de

recurs, invocând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 30

alin. (1) lit. a) C. proc. pen., cu referire la art. 23 alin. (11) din Constituție,

în sensul că până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești de condamnare,

persoana este considerată nevinovată.

Prin decizia penală

nr. 1332/R din data de 16 octombrie 2013 a Curții de Apel Galați, secția penală

și pentru cauze cu minori, a fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale

cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 30 alin. (1) lit. a) C.

proc. pen., constatând că excepția este inadmisibilă.

A fost respins

ca inadmisibil recursul declarat de inculpatul N.A. împotriva încheierii de ședință

din 16 septembrie 2013 a Judecătoriei Galați, Dosar 3510/233/2013.

Pentru a hotărî

astfel, instanța a reținut că referitor la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 30 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., aceasta nu a fost invocată într-un cadru

procesual reglementat corespunzător.

De asemenea, instanța

a reținut și faptul că calea de atac a recursului exercitată de inculpatul N.A.

nu este admisibilă astfel încât nu pot fi realizate și analizate acte procedurale,

inclusiv invocarea unei excepții de neconstituționalitate.

Analiza condițiilor

de admisibilitate a unei asemenea excepții, în vederea sesizării Curții Constituționale,

implică existența unei faze procesuale recunoscută de legea procedurală, care să

se constituie într-un cadru legal cu atribuții specifice.

Împotriva acestei

hotărâri prin care a fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale

cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 30 alin. (1) lit. a) C.

proc. pen., a declarat recurs, inculpatul N.A.

Examinând hotărârea

atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și sub toate aspectele, conform

art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție

constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

În mod corect

prima instanță a reținut că referitor la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 30 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., aceasta nu a fost invocată într-un cadru

procesual reglementat corespunzător, iar invocarea excepției de neconstituționalitate

nu se mai încadrează în categoria menționată de art. 29 alin. (1) din Legea nr.

47/1992, respectiv „excepții ridicate în fața instanțelor judecătorești”

sintagma care presupune o activitate de judecată validă, de care părțile pot beneficia

în virtutea legii.

Totodată,

Înalta Curte, în baza propriului examen asupra criticilor formulate de recurentul-inculpat

N.A., în raport cu hotărârea atacată privind modul de soluționare a cererii de sesizare

a Curții Constituționale și față de obiectul cauzei, constată că dispoziția de neconstituționalitate

a prevederilor art. 30 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., nu au fost invocată într-un

cadru procesual reglementat corespunzător, așa încât în mod corect și legal a fost

dispusă soluția respingerii, ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curții Constituționale

cu privire la această excepție, de către curtea de apel, ca instanță de recurs.

Pentru considerentele

expuse mai sus Înalta Curte în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul N.A. împotriva deciziei

penale nr. 1332/R din data de 16 octombrie 2013 a Curții de Apel Galați, secția

penală și pentru cauze cu minori.

Va obliga recurentul

inculpat la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma

de 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul N.A. împotriva deciziei penale nr. 1332/R din data

de 16 octombrie 2013 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu

minori.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma

de 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă

Pronunțată,

în ședință publică, azi 24 octombrie 2013.