ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3271/2013

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din data de 16 septembrie 2013 a Judecătoriei Galați, Dosar nr. 3510/233/2013, a fost respinsă ca nefondată excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Galați, invocate de inculpatul N.A. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Galați nr. 73/P/2008 din data de 6 februarie 2013, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului N.A. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 18 1 alin. (1) și (3) din Legea nr. 78/2000, fiind investită în acest sens Judecătoria Galați.

S-a reținut că, deși au fost indicate patru locuri posibile unde se poate desfășura procesul penal în cazul în care infracțiunile au fost săvârșite de persoane fizice, pentru preîntâmpinarea conflictelor de competență ce ar putea să apară între organele judiciare, legiuitorul a stabilit regulile după care, în funcție de criteriile arătate în art. 30 alin. (1) C. proc. pen., o anumită cauză penală revine spre rezolvare unui anumit organ judiciar. Astfel, în art. 45 alin. (1) C. proc. pen., se precizează mai întâi că regulile în materie de competență teritorială se aplică în același mod atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății, iar în art. 45 alin. (3) C. proc. pen. se stabilește modul în care operează criteriile prevăzute în art. 30 alin. (1) C. proc.

pen. S-a mai reținut că, în sarcina inculpatului N.A. în calitate de reprezentant al SC F.T.

SRL București, Filiala Brăila și responsabil/manager proiect, în derularea proiectului cu titlul „Centrul de editare programe software și de consultanță IT pentru îmbunătățirea mediului economic și de afaceri”, cu finanțare europeană nerambursabilă aferente programului PHARE-RICOP, în valoare totală de 160.465 euro, urmare a încheierii contractului de grant din data de 30 martie 2004, a folosit/ prezentat documente inexacte (state de plată fictive, raportări de cheltuieli nereale, neavând la bază documente justificative legale, oferte nereale însoțite de documente nereale, însușirea unei licitații fictive și a unor achiziții trucate, efectuate cu încălcarea prevederilor din Instrucțiuni pentru ofertanți și din PRAG, Ghid practic pentru procedurile de contractare Phare, ISPA și SAPARD, referitoare la conflictul de interese și la îndeplinirea condițiilor de eligibilitate), pentru justificarea cheltuielilor efectuate în derularea proiectului, având ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri tip PHARE în valoare de 92.166,46 euro.

De asemenea, prima instanță a reținut, în principal că, se află în situația în care urmărirea penală a fost efectuată în cauză de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Potrivit alin. (3) al textului de lege anterior expus de instanța de judecată, în această situație procurorul, prin rechizitoriu, stabilește căreia dintre instanțele prevăzute în alin. (1) îi revine competența de a judeca, ținând seama că, în raport cu împrejurările cauzei, să fie asigurată buna desfășurare a procesului penal. Chiar dacă în prezenta cauză, inculpatul N.A. și partea vătămată Oficiul de plăți și contracte PHARE din cadrul Ministerului Finanțelor Publice au domiciliul, respectiv sediul în București, locul de implementare al proiectului este în Brăila, s-a constatat că locul săvârșirii infracțiunii reținute în sarcina inculpatului N.A.

este localitatea Galați, întrucât raportul tehnic și financiar final din data de 20 octombrie 2004 ce se presupune că atestă date nereale, a fost depus la Administratorul Regional de Fond, respectiv la RICOP Zona 2 Galați. Împotriva acestei încheieri, a declarat recurs, inculpatul N.A., care a depus și motive scrise de recurs, invocând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 30 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., cu referire la art. 23 alin. (11) din Constituție, în sensul că până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești de condamnare, persoana este considerată nevinovată. Prin decizia penală nr. 1332/R din data de 16 octombrie 2013 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 30 alin. (1) lit. a) C. proc.

pen., constatând că excepția este inadmisibilă. A fost respins ca inadmisibil recursul declarat de inculpatul N.A. împotriva încheierii de ședință din 16 septembrie 2013 a Judecătoriei Galați, Dosar 3510/233/2013. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că referitor la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 30 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., aceasta nu a fost invocată într-un cadru procesual reglementat corespunzător. De asemenea, instanța a reținut și faptul că calea de atac a recursului exercitată de inculpatul N.A. nu este admisibilă astfel încât nu pot fi realizate și analizate acte procedurale, inclusiv invocarea unei excepții de neconstituționalitate. Analiza condițiilor de admisibilitate a unei asemenea excepții, în vederea sesizării Curții Constituționale, implică existența unei faze procesuale recunoscută de legea procedurală, care să se constituie într-un cadru legal cu atribuții specifice.

Împotriva acestei hotărâri prin care a fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 30 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a declarat recurs, inculpatul N.A. Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și sub toate aspectele, conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente: În mod corect prima instanță a reținut că referitor la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 30 alin. (1) lit. a) C. proc.

pen., aceasta nu a fost invocată într-un cadru procesual reglementat corespunzător, iar invocarea excepției de neconstituționalitate nu se mai încadrează în categoria menționată de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, respectiv „excepții ridicate în fața instanțelor judecătorești” sintagma care presupune o activitate de judecată validă, de care părțile pot beneficia în virtutea legii. Totodată, Înalta Curte, în baza propriului examen asupra criticilor formulate de recurentul-inculpat N.A., în raport cu hotărârea atacată privind modul de soluționare a cererii de sesizare a Curții Constituționale și față de obiectul cauzei, constată că dispoziția de neconstituționalitate a prevederilor art. 30 alin. (1) lit. a) C. proc.

pen., nu au fost invocată într-un cadru procesual reglementat corespunzător, așa încât în mod corect și legal a fost dispusă soluția respingerii, ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu privire la această excepție, de către curtea de apel, ca instanță de recurs. Pentru considerentele expuse mai sus Înalta Curte în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul N.A. împotriva deciziei penale nr. 1332/R din data de 16 octombrie 2013 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori. Va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.A. împotriva deciziei penale nr. 1332/R din data de 16 octombrie 2013 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă Pronunțată, în ședință publică, azi 24 octombrie 2013.