ÎCCJ, Secția penală

HOTĂRÂRE

12.12.2019

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Ședința publică din data de 12 decembrie 2019

Asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin rechizitoriul nr. x/2014 din 10 iunie 2019 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați, a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul A., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de delapidare, în formă continuată, prevăzută de art. 295 alin. (1) C. pen. raportat la art. 308 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 alin. (1) C. pen., reținându-se, în esență, în sarcina acestuia că, acționând în calitate de director executiv al S.C. B. S.R.L., în perioada 2012 - 2013, cu ocazia gestionării sumelor de 25.995,32 RON și, respectiv, 17.244 RON, și-a însușit pentru sine suma de 7.755,72 RON.

Cauza a fost înregistrată la data de 13 iunie 2019 pe rolul Judecătoriei Galați sub nr. x/2019, pentru etapa camerei preliminare formându-se dosarul asociat nr. x/2019

Prin înscrisul depus la dosar la data de 18 iulie 2019, conținând cererile și excepțiile referitoare la legalitatea probelor și a efectuării actelor de urmărire penală în dosarul nr. x/2014, inculpatul A. a invocat, printre altele, excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Galați.

Prin încheierea penală din 5 septembrie 2019, pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Galați în dosarul nr. x/2019, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe invocată de inculpatul A. și, în baza art. 346 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 50 C. proc. pen. cu referire la art. 35 și art. 41 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. proc. pen., s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara.

În esență, s-a arătat că, prin actul de sesizare, s-a reținut că inculpatul a ridicat sume de bani de la casieria punctului de lucru din Timișoara al S.C. B. S.R.L, însușindu-și o parte din acestea. Mai mult, locuința inculpatului la momentul săvârșirii presupusei fapte era tot în Timișoara, în aceeași localitate aflându-se și sediul punctului de lucru la care funcționează partea civilă. Ca atare, s-a apreciat că, în condițiile în care locul săvârșirii faptei este municipiul Timișoara, instanța competentă să soluționeze cauza este Judecătoria Timișoara.

Prin urmare, dosarul a fost înaintat spre soluționare Judecătoriei Timișoara unde a fost înregistrat, la data de 17 septembrie 2019, sub nr. x/2019. La termenul de judecată din 1 octombrie 2019, stabilit în dosarul asociat nr. x/2019, pentru dezbaterea cererilor și excepțiilor formulate de inculpatul A. în procedura de cameră preliminară, judecătorul de cameră preliminară a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Timișoara, prin raportare la obiectul cauzei.

Prin încheierea penală nr. 3225 din 16 octombrie 2019 pronunțată de Judecătoria Timișoara, în temeiul art. 47 alin. (3) și (4) C. proc. pen., a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, invocată din oficiu, și, în baza art. 50 C. proc. pen. raportat la art. 342 C. proc. pen., s-a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Galați.

În temeiul art. 51 alin. (1) C. proc. pen., s-a constatat ivit conflictul negativ de competență între Judecătoria Timișoara și Judecătoria Galați și, în baza art. 51 alin. (2) C. proc. pen., a fost sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Pentru a pronunța această hotărâre, judecătorul de cameră preliminară de la Judecătoria Timișoara a constatat că, potrivit rechizitoriului, inculpatul A. avea, prin fișa postului, atribuția deplasării în țară și în străinătate pentru verificarea activității la punctele de lucru și încheierea de contracte cu potențiali furnizori sau clienți, precum și faptul că acesta ridica diverse sume de bani de la casieriile punctelor de lucru, necesare pentru exercitarea atribuțiilor de serviciu. De asemenea, în cuprinsul actului de sesizare s-a mai reținut că, în anii 2012 și 2013, inculpatul ar fi ridicat de la casieria unității sume de bani pentru cheltuieli în interes de serviciu, însă a depus documente justificative doar pentru o parte din acestea, fără a justifica diferența. Ulterior, departamentul financiar al unității (persoană vătămată) a constatat lipsa documentelor justificative.

În raport cu această activitate imputată, judecătorul de cameră preliminară a apreciat că fapta de delapidare în formă continuată, pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, s-a consumat la data la care sumele de bani au fost sustrase din patrimoniul persoanei vătămate.

S-a mai arătat că săvârșirea infracțiunii de delapidare în modalitatea sustragerii se realizează prin scoaterea cu caracter definitiv a bunului din sfera patrimonială a persoanei vătămate, urmată de împosedarea făptuitorului. Cu toate acestea, s-a apreciat că faptul că inculpatul s-a prezentat la diferite casierii din țară de unde a ridicat diverse sume de bani, printre care și casierii din Timișoara, nu are nicio relevanță juridică, elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare fiind îndeplinite abia la un moment ulterior, respectiv la data la care s-a constatat că acesta se află în imposibilitate de a depune documentele justificative, când comportamentul său a dobândit valență infracțională.

Prin urmare, s-a apreciat că locul săvârșirii faptei apare ca fiind unul singur, anume acela unde s-a constatat lipsa justificării ridicării sumelor de bani, precum și a prejudiciului, respectiv locul sediului firmei persoanei vătămate - Galați.

S-a subliniat că și în situația în care inculpatul ar fi comis acte materiale ale infracțiunii de delapidare și în alte localități, în conformitate cu dispozițiile art. 41 alin. (4) C. proc. pen., competența revenea tot Judecătoriei Galați ca instanță mai întâi sesizată. În plus, s-a arătat că art. 41 alin. (1) C. proc. pen. stabilește o ordine de preferință legală pentru organele judiciare, așa încât în măsura în care se cunoaște locul săvârșirii faptei, competența teritorială se stabilește exclusiv după acest criteriu, neprezentând relevanță localitatea unde domiciliază inculpatul.

Ca urmare, constatând că Judecătoria Galați și Judecătoria Timișoara sunt deopotrivă competente teritorial, iar prima instanță sesizată pentru exercitarea funcției de judecată este Judecătoria Galați, s-a considerat că celei din urmă îi revine competența de a da o rezolvare raportului juridic de drept penal dedus judecății.

Fiind sesizată, în temeiul art. 51 alin. (1) și (2) C. proc. pen., cu rezolvarea conflictului negativ de competență, Înalta Curte constată că Judecătoria Galați este competentă să soluționeze cauza privind pe inculpatul A., trimis în judecată prin rechizitoriul nr. x/2014 din 10 iunie 2019 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați, motiv pentru care, în conformitate cu dispozițiile art. 51 alin. (6) C. proc. pen., va trimite dosarul acestei instanțe.

Astfel, reglementând competența teritorială a instanțelor judecătorești, art. 41 C. proc. pen. stabilește, în alin. (1), că aceasta este determinată, în ordine, de: a) locul săvârșirii infracțiunii; b) locul în care a fost prins suspectul sau inculpatul; c) locuința suspectului sau inculpatului persoana fizică ori, după caz, sediul inculpatului persoană juridică, la momentul la care a săvârșit fapta; d) locuința sau, după caz, sediul persoanei vătămate, iar, în alin. (2), definește noțiunea de "loc al săvârșirii infracțiunii" ca fiind acela unde s-a desfășurat activitatea infracțională, în totul sau în parte, ori locul unde s-a produs urmarea acesteia, pentru ca, în alin. (3), să stipuleze că în cazul în care, potrivit alin. (2), o infracțiune a fost săvârșită în circumscripția mai multor instanțe, oricare dintre acestea este competentă să o judece.

Totodată, art. 41 alin. (4) C. proc. pen. prevede că atunci când niciunul din locurile menționate la alin. (1) nu sunt cunoscute sau când sunt sesizate succesiv două sau mai multe instanțe dintre cele indicate în primul alineat, competența revine instanței mai întâi sesizate. În plus, conform art. 41 alin. (5) C. proc. pen., ordinea de prioritate prevăzută la alin. (1) se aplică în cazul în care două sau mai multe instanțe sunt sesizate simultan ori urmărirea penală s-a efectuat cu nerespectarea acestei ordini.

Așadar, dispozițiile art. 41 alin. (1) C. proc. pen. stabilesc o ordine de preferință legală ce trebuie respectată cu prilejul sesizării instanțelor judecătorești.

Verificând, în acest context, actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că, prin rechizitoriul nr. x/2014 din 10 iunie 2019 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare, în formă continuată, constând în aceea că, în calitate de director executiv al S.C. B. S.R.L. Galați, în perioada 2012-2013, cu ocazia gestionării sumelor de 25.995,32 RON și, respectiv, de 17.244 RON, pe care le-a ridicat de la casieriile punctelor de lucru din Galați, Timișoara, Arad, București și Iași, și-a însușit pentru sine suma de 7.755,72 RON.

Se observă, astfel, că, în rechizitoriu (pagina 2 alin. (3), (7), (8), (9), se reține că o parte a actelor materiale ce intră în conținutul infracțiunii de delapidare, în formă continuată, imputată inculpatului A. s-a realizat prin însușirea unor sume de bani retrase de la casieria S.C. B. S.R.L. din municipiul Galați, iar prejudiciul s-a produs în patrimoniul acestei societăți, care are sediul social în aceeași localitate, așadar, în circumscripția teritorială a Judecătoriei Galați și a parchetului de pe lângă această instanță, care, de altfel, a și instrumentat cauza în cursul urmăririi penale. Pe de altă parte, Parchetul de pe lângă Judecătoria Galați a învestit, cu rechizitoriul emis în dosarul nr. x/2014, Judecătoria Galați, care, astfel, este prima instanță sesizată în cauză.

Ca urmare, din moment ce locul săvârșirii infracțiunii, în accepțiunea art. 41 alin. (2) C. proc. pen., se află în raza teritorială a Judecătoriei Galați, Înalta Curte, având în vedere și dispozițiile art. 41 alin. (1) lit. a), alin. (3) și alin. (4) teza a II-a C. proc. pen., constată că această instanță este competentă teritorial să judece cauza privind pe inculpatul A., fiind prima sesizată dintre jurisdicțiile prevăzute de art. 41 alin. (1) C. proc. pen.

Împrejurarea că o altă parte a activității infracționale s-a desfășurat prin însușirea unor sume de bani ridicate de la casieria punctului de lucru al societății din Timișoara nu este de natură să atragă competența teritorială a Judecătoriei Timișoara, în condițiile în care, pe de o parte, urmarea presupusei infracțiuni s-a realizat în patrimoniul S.C. B. S.R.L. Galați, cu sediul în municipiul Galați, iar, pe de altă parte, prevederile art. 41 alin. (3) C. proc. pen., cu referire la cele ale alin. (2) ale aceluiași articol, stabilesc o competență alternativă în acele situații în care actele materiale au fost săvârșite în mai multe locuri, însă cu respectarea ordinii de preferință prevăzută de art. 41 alin. (1) C. proc. pen.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili că instanța competentă să soluționeze cauza privindu-l pe inculpatul A. este Judecătoria Galați, instanță căreia, în conformitate cu art. 51 alin. (6) C. proc. pen., îi va trimite dosarul.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar, potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, se plătește din fondul Ministerului Justiției.