ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 16 octombrie 2025

Deliberând asupra admisibilității în principiu a cererilor de recurs în casație formulate de inculpații A. și B., constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 91 din 8 aprilie 2024 pronunțată de Tribunalul Galați s-au hotărât, printre altele, următoarele:

- 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) și (2) C. pen. (faptă din iunie 2018);

În temeiul art. 65 și art. 66 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. g) C. pen., respectiv dreptul a fi profesionist în înțelesul art. 3 alin. (2) C. civ. sau fondator, asociat, administrator, director ori reprezentant de orice fel în cadrul societăților comerciale, companiilor naționale, societăților naționale, regiilor autonome, grupurilor de interes economic, societăților europene ori grupurilor europene de interes economic, pe o durată de 3 ani, precum și pedeapsa accesorie a interzicerii acelorași drepturi.

- 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune (în formă continuată), prevăzută de art. 244 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 256

1

și art. 35 alin. (1) C. pen. (faptă din septembrie- octombrie 2018);

- 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani (în formă continuată), prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (faptă din septembrie- octombrie 2018).

În temeiul art. 86

5

în referire la art. 85 alin. (1) C. pen. din 1969 s-a dispus anularea suspendării executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 481/28.11.2019 a Tribunalului Galați (definitivă prin decizia penală nr. 949/A/30.10.2020 a Curții de Apel Galați) pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 (faptă din august 2009- iunie 2010).

În temeiul art. 38 alin. (1) și art. 39 alin. (1) lit. (b) C. pen. din 1969 au fost contopite pedepsele anterior menționate, urmând ca inculpatul B. să execute pedeapsa de 4 ani închisoare, sporită cu 2 ani și 10 luni închisoare, în final, 6 ani și 10 luni închisoare.

În temeiul art. 45 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. (g) C. pen., respectiv dreptul a fi profesionist în înțelesul art. 3 alin. (2) C. civ. sau fondator, asociat, administrator, director ori reprezentant de orice fel în cadrul societăților comerciale, companiilor naționale, societăților naționale, regiilor autonome, grupurilor de interes economic, societăților europene ori grupurilor europene de interes economic, pe o durată de 3 ani, precum și pedeapsa accesorie a interzicerii acelorași drepturi.

În temeiul art. 72 alin. (1) C. pen. s-a dedus din pedeapsa rezultantă finală durata reținerii (14.11.2018 - 15.11.2018) și a arestului la domiciliu de la 15.11.2018 la 11.02.2019.

- 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) și (2) C. pen. (faptă din iunie 2018);

- 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave (în formă continuată), prevăzută de art. 244 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 256

1

și art. 35 alin. (1) C. pen. (faptă din septembrie- octombrie 2018).

În temeiul art. 65 și art. 66 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. g) C. pen., respectiv dreptul a fi profesionist în înțelesul art. 3 alin. (2) C. civ. sau fondator, asociat, administrator, director ori reprezentant de orice fel în cadrul societăților comerciale, companiilor naționale, societăților naționale, regiilor autonome, grupurilor de interes economic, societăților europene ori grupurilor europene de interes economic, pe o durată de 3 ani, precum și pedeapsa accesorie a interzicerii acelorași drepturi.

În temeiul art. 38 alin. (1) și art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. din 1969 au fost contopite pedepsele anterior menționate, urmând ca inculpatul A. să execute pedeapsa de 3 ani închisoare, sporită cu 1 an, în final 4 ani închisoare.

În temeiul art. 45 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. g) C. pen., respectiv dreptul a fi profesionist în înțelesul art. 3 alin. (2) C. civ. sau fondator, asociat, administrator, director ori reprezentant de orice fel în cadrul societăților comerciale, companiilor naționale, societăților naționale, regiilor autonome, grupurilor de interes economic, societăților europene ori grupurilor europene de interes economic, pe o durată de 3 ani, precum și pedeapsa accesorie a interzicerii acelorași drepturi.

În temeiul art. 72 alin. (1) C. pen. s-a dedus din pedeapsa rezultantă finală aplicată inculpatului durata reținerii (14.11.2018 - 15.11.2018) și a arestului la domiciliu de la 15.11.2018 la 11.02.2019.

În temeiul art. 396 alin. (5) în referire la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatului A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la spălare de bani (în formă continuată), prevăzută de art. 48 raportat la art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

Prin aceeași hotărâre s-au pronunțat soluții și cu privire la inculpații: C., S.C. D. S.A. Galați, S.C. E. S.R.L. și S.C. F. S.R.L. Galați.

În temeiul art. 1357 alin. (1) C. civ. au fost obligați, în solidar, inculpații B., C. și A. la plata următoarelor sume: 2.923.600 RON către partea civilă S.C. G. S.R.L.; 54.046,95 RON către partea civilă H. și 5.881,9 RON către partea civilă S.C. I. S.R.L.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. d) C. proc. pen. s-a instituit măsura sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și imobile deținute în tot sau în parte de inculpații B., C. și A..

În temeiul art. 274 alin. (1) și (2) C. proc. pen. au fost obligați inculpații la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de câte 10.000 RON fiecare.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat apel, printre alții, inculpații B. și A..

b. Prin decizia penală nr. 763/A din 2 iulie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori s-au admis, printre altele, apelurile declarate de inculpații B. și A. împotriva sentinței penale nr. 91 din 8 aprilie 2024 a Tribunalului Galați, s-a desființat, în parte, hotărârea atacată și, în rejudecare, printre altele:

S-au înlăturat din sentința penală dispozițiile referitoare la inculpații B. și A. privind condamnarea acestora pentru infracțiunea de constituirea unui grup infracțional organizat, prev. de art. 367 alin. (1), (2) C. pen., contopirea pedepselor și stabilirea pedepselor rezultante principale, complementare și accesorii și obligarea, în solidar, la plata despăgubirilor către părțile civile H. și I. S.R.L.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. în referire la art. 16 lit. f) teza a II-a C. proc. pen., art. 154 alin. (1) lit. d) și art. 5 C. pen., cu referire la art. 155 alin. (1) C. pen., interpretat prin Deciziile Curții Constituționale nr. 297/2018 și nr. 358/2022, s-a dispus încetarea procesului penal pornit față de inculpații B. și A. pentru săvârșirea infracțiunii de constituirea unui grup infracțional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) C. pen. (încadrare stabilită prin încheierea de ședință din data de 16.01.2025 - faptă din iunie 2018 - 14.11.2018), ca urmare a prescripției răspunderii penale.

S-au menținut dispozițiile de condamnare a inculpatului B. la pedepsele de:

- 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune calificată, cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art. 244 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 256

1

C. pen., înlăturând disp. art. 35 alin. (1) C. pen. (faptă din septembrie- octombrie 2018);

- 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani (în formă continuată), prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. (a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (faptă din septembrie- octombrie 2018).

S-a menținut dispoziția privind anularea suspendării executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului B. prin sentința penală nr. 481/28.11.2019 a Tribunalului Galați (definitivă prin decizia penală nr. 949/A/30.10.2020 a Curții de Apel Galați) pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. (c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 (faptă din august 2009- iunie 2010), potrivit art. 86

5

în referire la art. 85 alin. (1) C. pen. din 1969.

În baza art. 38 alin. (1) și art. 39 alin. (1) lit. (b) C. pen. s-au contopit pedepsele anterior menționate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare, la care s-a adăugat o treime din totalul celorlalte pedepse, respectiv 1 an și 10 luni închisoare [(3 ani și 6 luni + 2 ani)/3], în total inculpatul B. urmând să execute pedeapsa rezultantă de 5 ani și 10 luni închisoare.

S-a dedus din pedeapsa rezultantă durata reținerii și a arestului la domiciliu de la 14.11.2018 la 11.02.2019.

S-au menținut dispozițiile de condamnare a inculpatului A. la pedeapsa de 3 ani închisoare, dar pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune calificată cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 256

1

C. pen., înlăturându-se disp. art. 35 alin. (1) C. pen. (faptă din septembrie- octombrie 2018).

S-a dedus din pedeapsa rezultantă durata reținerii și a arestului la domiciliu de la 14.11.2018 la 11.02.2019.

S-au redus de la 2.923.600 RON la 2.921.797,78 RON, despăgubirile civile la care au fost obligați, în solidar, inculpații B., C. și A. către partea civilă S.C. G. S.R.L.

În baza art. 25 alin. (5) C. proc. pen. s-au lăsat nesoluționate acțiunile civile exercitate de părțile civile H. și S.C. I. S.R.L.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

****

La data de 14 iulie 2025, prin e-mail, inculpatul B. a formulat recurs în casație împotriva deciziei penale nr. 763/A din 2 iulie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, prin avocat J..

La data de 21 iulie 2021 (data poștei), inculpatul A. a formulat recurs în casație împotriva aceleiași decizii penale.

După efectuarea comunicărilor prev. de art. 439 C. proc. pen., Curtea de Apel Galați a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, unde a fost înregistrat, pe rolul secției penale, la data de 22 august 2025, sub nr. x/2019, fiind repartizat aleatoriu completului C10 Filtru.

Prin rezoluția din aceeași dată s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent desemnat în cauză, în vederea examinării admisibilității cererii, în procedura prevăzută de art. 440 C. proc. pen., la data de 16 octombrie 2025.

În conformitate cu dispozițiile art. 439 alin. (5) C. proc. pen., magistratul asistent desemnat în cauză a întocmit și depus la dosar raportul asupra cererii de recurs în casație.

*****

Examinând admisibilitatea în principiu a cererilor de recurs în casație formulate de inculpații A. și B. în conformitate cu prevederile art. 440 C. proc. pen., Înalta Curte, judecătorul de filtru, constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor alin. (2) al art. 440 C. proc. pen., care poartă titlul marginal "Admiterea în principiu", dacă cererea de recurs în casație nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispozițiile art. 434, art. 436 alin. (1) și (6), art. 437 și art. 438, instanța respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casație.

Alineatul (4) al aceluiași text de lege stabilește că, în cazul în care instanța constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 434 - 438, dispune, prin încheiere, admiterea în principiu a cererii de recurs în casație și trimite cauza în vederea judecării recursului în casație.

Procedând, în acest cadru, prioritar, la verificarea îndeplinirii condițiilor de admisibilitate prevăzute de art. 434 și art. 435 C. proc. pen., Înalta Curte, judecătorul de filtru constată că cererile de recurs în casație formulate de inculpații A. și B. au fost introduse în termenul legal prevăzut de art. 435 C. proc. pen. și îndeplinesc condiția de admisibilitate prevăzută de art. 434 C. proc. pen., hotărârea recurată nefăcând parte din categoria celor care nu pot fi atacate cu recurs în casație.

Cererile îndeplinesc și condiția prevăzută de art. 436 alin. (1) și (6) C. proc. pen., fiind formulate de inculpații A. și B., care au formulat și apel în cauză.

În fine, cererile îndeplinesc condițiile prevăzute de art. 437 alin. (1), lit. a), b) și d) C. proc. pen., în cuprinsul acestora fiind indicate numele și prenumele recurenților, domiciliul sau unitatea de detenție în care se află aceștia și hotărârea atacată, deopotrivă, cererile fiind semnate de recurentul inculpat A., personal și, respectiv, de apărătorul recurentului inculpat B..

În ceea ce privește condiția prevăzută de art. 437 alin. (1), lit. c) C. proc. pen. (indicarea cazurilor de recurs în casație pe care se întemeiază cererea și motivarea acestora), raportat la art. 438 C. proc. pen. (cazurile în care se poate face recurs în casație), Înalta Curte, judecătorul de filtru constată, prioritar, că aceasta presupune examinarea, din punct de vedere formal, a existenței motivării cererii de recurs în casație și a unei concordanțe aparente a acesteia cu unul dintre motivele de recurs în casație expres prevăzute de lege.

În al doilea rând, constată că din interpretarea dispozițiilor art. 437 alin. (1) C. proc. pen., care stabilesc că motivarea căii de atac trebuie să se facă în chiar cuprinsul cererii de declarare a recursului, rezultă că motivarea, precizarea sau modificarea cererii de recurs în casație se poate realiza numai în interiorul termenului prevăzut de art. 435 C. proc. pen. în care poate fi exercitată calea de atac, termenul de motivare a căii de atac suprapunându-se peste termenul de exercitare a recursului în casație atât în privința duratei, cât și a momentului de la care începe să curgă.

Ca urmare, motivele de recurs în casație formulate după expirarea termenului de exercitare a căii extraordinare de atac nu pot fi avute în vedere de către instanța de control judiciar, deoarece, potrivit dispozițiilor art. 268 alin. (1) C. proc. pen., exercitarea unui drept procesual cu nerespectarea termenului instituit de lege atrage decăderea din exercițiul dreptului și nulitatea actului făcut peste termen.

Aceasta înseamnă că exercitarea dreptului la recurs în casație - în forma și în condițiile expres prevăzute de lege, inclusiv în privința motivării cererii de recurs - trebuie să intervină în interiorul termenului de 30 de zile prevăzut de art. 435 C. proc. pen., admiterea ipotezei contrare echivalând cu recunoașterea de efecte juridice unei cereri de recurs în casație care eludează exigențele art. 437 C. proc. pen.

În contextul acestor considerente teoretice, Înalta Curte, judecătorul de filtru constată că, în cererea de recurs în casație formulată, recurentul inculpat A. nu a indicat care sunt argumentele care o susțin, menționând însă expres în cuprinsul acesteia că motivele căii extraordinare de atac vor fi formulate și depuse la dosarul cauzei de către apărătorul său ales până la primul termen de judecată.

Or, ulterior formulării cererii de recurs în casație, recurentul inculpat A. nu a mai trimis la dosar vreun memoriu conținând motivele căii extraordinare de atac sau vreo cerere precizatoare/completatoare a celei inițiale, nici personal și nici prin intermediul unui apărător.

Ca urmare, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. nu îndeplinește condiția de admisibilitate prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. raportat la art. 438 C. proc. pen., fiind inadmisibilă.

Relativ la cererea de recurs în casație formulată de inculpatul B., Înalta Curte constată că, în susținerea acesteia, apărarea recurentului a invocat cazul prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

În argumentare, a arătat că prin sentința penală nr. 481/28.11.2019 a Tribunalului Galați (definitivă prin decizia penală nr. 949/A/30.10.2020 a Curții de Apel Galați) recurentul a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 (faptă din august 2009- iunie 2010), la o pedeapsă de 2 ani închisoare a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 4 ani, care a început să curgă la data de 30.10.2020 și s-a epuizat la data de 30.10.2024.

Prin decizia penală nr. 763/A din 02.07.2025 a Curții de Apel Galați recurentul a fost condamnat pentru infracțiunile de înșelăciune, prev. de art. 244 alin. (1) și (2) C. pen. și spălare de bani, prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, comise în formă continuată, epuizate la data de 14.11.2018, ambele aflate în concurs real. Astfel, a primit o pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare pentru infracțiunea de înșelăciune și 4 ani închisoare pentru cea de spălare de bani.

În acest context, instanța de apel a menținut anularea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicate inculpatului prin sentința penală nr. 481/28.11.2019 a Tribunalului Galați, deși cele două fapte cercetate în cauză au fost comise în anul 2018, iar nicidecum înăuntrul termenului de încercare stabilit prin hotărârea anterior menționată. Or, în aceste condiții, pedeapsa de 2 ani închisoare se considera executată, prin împlinirea termenului de încercare, la data de 30.10.2024, context în care includerea ei, ca pedeapsa activă, în procedura de contopire, alături de pedepsele aplicate în cauză, a determinat stabilirea unei pedepse în alte limite decât cele permise de lege.

Practic, contopirea celor trei pedepse a condus la stabilirea unei pedepse rezultante superioare celei care ar fi rezultat din aplicarea corectă a dispozițiilor legale privind: concursul de infracțiuni (art. 34 C. pen. din 1969), legea penală mai favorabilă (art. 5 C. pen.) și suspendarea executării pedepsei sub supraveghere (art. 86

1

C. pen. din 1969).

Tocmai de aceea, pedeapsa rezultantă de 5 ani și 10 luni aplicată inculpatului, care este consecința reținerii în procesul de contopire și a sancțiunii penale de 2 ani închisoare a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere, ceea ce a condus la un cuantum majorat al acesteia, este nelegală.

În plus, contopirea pedepselor s-a realizat în baza dispozițiilor noului C. pen., cu ignorarea principiului fundamental al legii penale mai favorabile, care ar fi impus ca aceasta să se realizeze conform C. pen. din 1969 - ca lege mai favorabilă în materia contopirii pedepselor întrucât sporul aplicat era facultativ și, în niciun caz, în speță, acesta nu ar fi depășit 1 an.

În contextul prezentat, apărarea a susținut că, practic, în cauză există două ipoteze de lucru:

a. aceea în care anularea/revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare este nelegală (în speță nefiind vorba despre noi fapte comise înăuntrul termenului de încercare), caz în care această pedeapsa urmează a fi considerată executată la expirarea termenului de încercare, și, deci, nu poate fi inclusă în procedura de contopire. În acest caz se pot aplica la contopire regulile din C. pen. actual, ceea ce înseamnă că la pedeapsa de 4 ani închisoare se adaugă o treime din pedeapsa de 3 ani, respectiv 14 luni închisoare, ceea ce conduce la un cuantum rezultant de 5 ani și 2 luni închisoare;

b. cea de-a doua ipoteză este aceea în care s-ar considera că este legală menținerea dispoziției privind anularea/revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare, urmând ca aceasta să fie considerată ca activă în cadrul contopirii. În acest caz este, însă, obligatoriu să se aplice regulile privind contopirea din C. pen. din 1969, ceea ce determină aplicarea facultativă a unui spor, care nu poate depăși 1 an întrucât în cazul speței este vorba despre o situație faptică care, într-o realitate corectă, ar fi fost cel mult un litigiu între profesioniști. Or, în speță, disp. art. 86

5

din C. pen. din 1969 se coroborează cu art. 86

6

din același cod.

Pentru argumentele prezentate, apărarea a solicitat admiterea recursului în casație, cu consecința desființării, în parte, a deciziei penale recurate și a reindividualizării pedepsei rezultante conform legii penale mai favorabile, ca urmare a înlăturării nelegalităților invocate.

Înalta Curte mai constată că, după înregistrarea, la data de 22 august 2025, a căii extraordinare de atac pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 2 octombrie 2025, prin e-mail, iar la datele de 3 octombrie 2025 și 6 octombrie 2025 și prin poștă, apărătorul ales al recurentului inculpat B., avocat J., a depus o completare a motivelor de recurs în casație, invocând, suplimentar cererii inițiale, cazul prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., în sfera căruia, în esență, a reclamat inexistența materială a infracțiunilor de înșelăciune și spălare de bani pentru care a fost condamnat definitiv inculpatul.

Această completare a motivelor de recurs în casație fiind, însă, depusă după expirarea, pentru inculpatul B., a termenului de exercitare a căii extraordinare de atac (respectiv, la data de 4 august 2025) și chiar după parcurgerea fazei scrise a procedurii de soluționare a acesteia, nu poate fi avută în vedere la examinarea admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație, care se va limita, pe cale de consecință, la motivele anterior prezentate, formulate în termenul prev. de art. 435 C. proc. pen.

În acest sens, Înalta Curte, judecătorul de filtru, face trimitere la argumentele expuse anterior, în examinarea admisibilității cererii de recurs în casație formulate de inculpatul A., referitoare la necesitatea motivării căii de atac în interiorul termenului de 30 de zile prevăzut de art. 435 C. proc. pen., argumente care își păstrează valabilitatea și în privința completării motivelor de recurs în casație formulate de inculpatul B. prin invocarea, după expirarea termenului de 30 de zile, a cazului prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

****

În aceste limite, raportat la criteriile de exigență ale condiției de admisibilitate analizate, Înalta Curte constată că susținerile recurentului inculpat B. în sensul că, întrucât cele două infracțiuni pentru care a fost condamnat definitiv în cauză au fost comise în anul 2018, iar nu în termenul de supraveghere a suspendării executării pedepsei de 2 ani închisoare ce i-a fost aplicată prin sentința penală nr. 481/28.11.2019 a Tribunalului Galați (definitivă prin decizia penală nr. 949/A/30.10.2020 a Curții de Apel Galați), instanța de apel a menținut în mod nelegal dispoziția de anulare a acestui beneficiu și a inclus pedeapsa anterior menționată în procesul de contopire, ceea ce a condus la stabilirea unei pedepse principale rezultante în alte limite decât legale - se circumscriu, formal, cazului de recurs în casație prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

Deopotrivă, critica aceluiași recurent inculpat privind tratamentul sancționator al pluralității de infracțiuni sus-menționate - sub aspectul greșitei stabiliri a legii penale mai favorabile - presupunând exclusiv o analiză în drept, se circumscrie formal cazului de recurs în casație invocat.

În consecință, cererea de recurs în casație formulată inculpatul B. îndeplinește condiția de admisibilitate prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. raportat la art. 438 C. proc. pen., sub aspectul criticilor circumscrise cazului de recurs în casație prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

Pentru argumentele prezentate, constatând, prin urmare, că cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. a fost introdusă în termenul prevăzut de lege și respectă condițiile prevăzute de art. 434, art. 436 alin. (1) și (6) C. proc. pen. și art. 437 alin. (1) lit. a), b) și d) C. proc. pen., dar nu și pe cea prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. raportat la art. 438 C. proc. pen., Înalta Curte, judecătorul de filtru, în baza art. 440 alin. (2) C. proc. pen., o va respinge, ca inadmisibilă.

Urmare acestei soluții, în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va dispune obligarea recurentului inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pe de altă parte, constatând că, raportat la argumentele anterior expuse, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul B. a fost introdusă în termenul prevăzut de lege și respectă condițiile prevăzute de art. 434, art. 436 alin. (1) și (6) C. proc. pen. și art. 437 alin. (1) lit. a), b) și d) C. proc. pen., iar pe cea prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. raportat la art. 438 C. proc. pen., numai sub aspectul criticilor circumscrise cazului de recurs în casație prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., Înalta Curte, judecătorul de filtru, în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., o va admite, în principiu și va dispune trimiterea cauzei completului 10, în compunere de 3 judecători.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

I. Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 763/A din data de 2 iulie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

II. Admite, în principiu, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul B. împotriva aceleiași decizii penale, sub aspectul criticilor circumscrise cazului de recurs în casație prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

Trimite cauza Completului 10, în compunere de 3 judecători.

Acordă termen la data de 13 noiembrie 2025, completul C10, cu citarea recurentului inculpat B. și a intimatelor părți civile S.C. G. S.R.L., H. și S.C. I. S.R.L. și asigurarea apărării recurentului inculpat (apărător ales și/sau din oficiu).

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 octombrie 2025.