ÎCCJ, decizie (scj.ro #83743)

Competență teritorială. Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism. Birou teritorial Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea generală. Competența. Felurile competenței. Competență teritorială Indice alfabetic: Drept procesual penal - competență teritorială - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism C. proc. pen., art. 30 alin. (1) și (3) Legea nr. 508/2004, art. 1 alin. (1) În cazul în care urmărirea penală se efectuează de un birou teritorial al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - structură specializată care funcționează în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 508/2004 - sunt incidente dispozițiile art. 30 alin. (3) C. proc.

pen. și, în consecință, procurorul, prin rechizitoriu, stabilește căreia dintre instanțele prevăzute în art. 30 alin. (1) lit. a) - d) din același cod îi revine competența de a judeca, ținând seama ca, în raport cu împrejurările cauzei, să fie asigurată buna desfășurare a procesului penal. I.C.C.J., Secția penală, încheierea nr. 537 din 9 aprilie 2012 Prin sentința nr. 131/F din 23 februarie 2012, pronunțată de Tribunalul București, Secția a II-a penală, a fost admisă excepția de necompetență teritorială a acestei instanțe și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei privind pe inculpații G.G., C.S. și N.D. în favoarea Tribunalului Vâlcea. În considerentele hotărârii s-a arătat, în esență, că urmărirea penală a fost efectuată de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Vâlcea, caz în care, potrivit art. 30 alin. (2) C. proc.

pen., competența de soluționare a cauzei revine Tribunalului Vâlcea. Tribunalul Vâlcea, Secția penală, astfel sesizat, a dispus, însă, prin sentința penală nr. 56 din 28 martie 2012, declinarea în favoarea Tribunalului București a competenței de soluționare a cauzei privind pe inculpații G.G., C.S. și N.D. și, constatând ivit conflictul negativ de competență, în temeiul dispozițiilor art. 43 alin. (1) C. proc. pen., a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia. Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul Vâlcea a reținut, în esență, că, în speță, nu își găsesc aplicabilitatea dispozițiile art. 30 alin. (2) C. proc.

pen., ci cele ale art. 30 alin. (3) din același cod, în condițiile în care urmărirea penală a fost efectuată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin structura sa, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Biroul Teritorial Vâlcea, apreciindu-se că, în mod legal, a fost sesizat cu soluționarea cauzei Tribunalul București. Fiind sesizată, în temeiul art. 43 alin. (7) C. proc. pen., cu soluționarea conflictului negativ de competență, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că, prin rechizitoriul nr. 27/D/P/2011 din 26 ianuarie 2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Vâlcea, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților G.G., C.S.

și N.D. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic ilicit de droguri de risc, în formă continuată, prevăzută în art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., reținându-se, în esență, în fapt, că, în luna decembrie 2011, inculpatul G.G. a vândut la reședința sa din București mai multor consumatori cannabis și rezină de cannabis, cumpărate de la inculpatul C.S., iar, la percheziția domiciliară efectuată la locuința acestuia, au fost găsite cantitățile de 26,27 g de cannabis și 34,65 g de rezină de cannabis, destinate vânzării. S-a mai reținut că, în datele de 2 iunie 2011 și 16 iunie 2011, investigatorul sub acoperire M.A. a cumpărat de la inculpatul N.D.

cantitatea de 2,52 g de cannabis, achiziționată de la inculpatul C.S., iar, la percheziția domiciliară efectuată la locuința acestuia din urmă, situată în București, au fost găsite cantitatea de 89,49 g de cannabis, destinată vânzării și un cântar electronic, în timp ce în autoturismul acestuia au fost găsite cantitățile de 6,86 g de cannabis și 27,57 g de rezină de cannabis, destinate vânzării, precum și un cântar electronic. Potrivit art. 30 alin. (1) C. proc. pen., competența teritorială pentru infracțiunile săvârșite în țară este determinată de locul unde a fost săvârșită infracțiunea, locul unde a fost prins făptuitorul, locul unde locuiește făptuitorul și locul unde locuiește persoana vătămată.

De asemenea, alin. (2) al aceluiași articol prevede că judecarea cauzei revine aceleia dintre instanțele competente potrivit alin. (1), în a cărei rază teritorială s-a efectuat urmărirea penală, iar, în conformitate cu alin. (3), când urmărirea penală se efectuează de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, procurorul, prin rechizitoriu, stabilește căreia dintre instanțele prevăzute în alin. (1) îi revine competența de a judeca, ținând seama ca, în raport cu împrejurările cauzei, să fie asigurată buna desfășurare a procesului penal. Se observă, așadar, că, atât în ipoteza reglementată în alin. (2) al art. 30 C. proc.

pen., cât și în situația la care se referă alin. (3), trimiterea pe care respectivele dispoziții legale o fac la alin. (1) al aceluiași articol menține în competiția de competență, în mod obligatoriu, una dintre instanțele situate în raza teritorială a criteriilor fixate pentru această formă de competență, nefiind admisă sesizarea unui alt organ judiciar în afara celor prevăzute în mod limitativ în art. 30 alin. (1) C. proc. pen. În cauză, dosarul a fost instrumentat în faza de urmărire penală de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Vâlcea, astfel încât sunt incidente dispozițiile art. 30 alin. (3) C. proc.

pen., care instituie un drept al procurorului de a opta între instanțele enumerate în alin. (1) al aceluiași articol și de a aprecia în cadrul cărei instanțe se asigură buna desfășurare a judecății, drept necenzurabil de către instanța de judecată. În virtutea acestui drept și ținând seama de împrejurarea că, în speță, locul săvârșirii presupuselor infracțiuni și al prinderii inculpaților este municipiul București, unde și locuiesc inculpații G.G. și C.S., în timp ce inculpatul N.D. domiciliază în județul Ilfov, procurorul a dispus, în mod întemeiat, sesizarea Tribunalului București în vederea judecării cauzei, fiind incidente prevederile art. 30 alin. (1) lit. a), b) și c) C. proc. pen.

Sub acest aspect, mai trebuie avut în vedere și faptul că, potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 508/2004, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism este organizată și funcționează ca structură specializată în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, astfel încât, indiferent dacă urmărirea penală a fost efectuată de structura centrală sau de structurile teritoriale ale respectivei Direcții, competența teritorială a acestora coincide cu cea a unității Ministerului Public din care fac parte, și anume Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. În consecință, având în vedere aceste considerente, precum și dispozițiile art. 30 alin. (3) raportat la art. 30 alin. (1) lit. a), b) și c) C. proc.

pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că, în speță, instanța competentă să soluționeze cauza este cea în mod legal sesizată prin rechizitoriul procurorului, respectiv Tribunalul București, care ar fi putut refuza judecata, cu consecința declinării competenței teritoriale, numai în situația în care organul de urmărire penală ar fi învestit o altă instanță decât cele la care se referă art. 30 alin. (1) C. proc. pen., deși acestea ar fi fost cunoscute, situație care nu se regăsește în speță. Pe de altă parte, este de menționat că, în raport cu criteriile de competență teritorială cuprinse în art. 30 C. proc. pen., Tribunalul Vâlcea nu se încadrează în niciuna dintre instanțele enumerate în alin. (1) al articolului amintit și la care fac trimitere și prevederile art. 30 alin. (2) și (3) C. proc.

pen., nefiind competent din punct de vedere teritorial să soluționeze cauza dedusă judecății, motiv pentru care nici nu putea fi sesizat în acest caz de către procuror. În consecință, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 43 C. proc. pen., a stabilit competența de soluționare a cauzei privind pe inculpații G.G., C.S. și N.D., trimiși în judecată prin rechizitoriul nr. 27/D/P/2011 din 26 ianuarie 2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Vâlcea în favoarea Tribunalului București, instanță căreia i s-a trimis dosarul.