ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2452/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 397 din 5 noiembrie 2002, pronunțată de Tribunalul Bacău, s-a respins ca nefondată contestația la executare formulată de condamnatul S.D., deținut în Penitenciarul Bacău. S-a reținut că S.D. a fost condamnat definitiv la pedeapsa de 10 ani închisoare, pentru complicitate la infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave. Invocând modificarea art. 146 C. pen., în sensul prevăzut de Legea nr. 456/2001 (consecințe deosebit de grave însemnând o pagubă peste 2 miliarde lei), condamnatul a solicitat aplicarea art. 15 C. pen. și, pe cale de consecință, reducerea pedepsei. Față de modul de comitere a infracțiunii, de prejudiciul cauzat și de perioada, relativ scurtă, executată, s-a apreciat că nu se impune reducerea pedepsei.

Apelul formulat de condamnat a fost respins prin decizia penală nr. 26 din 28 ianuarie 2003, pronunțată de Curtea de Apel Bacău. Declarând recurs, condamnatul a solicitat să se facă aplicarea legii penale mai blânde și să se reducă pedeapsa ce i-a fost aplicată. Recursul nu este întemeiat. Potrivit art. 15 alin. (1) C. pen., când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, iar sancțiunea aplicată este mai mică decât maximul special prevăzut de legea nouă, ținându-se seama de infracțiunea săvârșită, de persoana condamnatului, de conduita acestuia după pronunțarea hotărârii sau în timpul executării pedepsei și de timpul cât a executat din pedeapsă, se poate dispune fie menținerea, fie reducerea pedepsei.

Având în vedere aceste dispoziții legale, instanța de fond a respins contestația la executare, apreciind că S.D. a avut o contribuție esențială la săvârșirea unei fapte grave, că el a mai fost condamnat pentru fapte concurente, similare, la o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare (pedeapsă contopită în cea de 10 ani închisoare) și că din pedeapsă a executat o perioadă relativ redusă, aspecte ce nu justifică reducerea pedepsei. Cum aprecierile instanței de fond sunt juste, hotărârea pronunțată este legală și temeinică, astfel că recursul va fi respins ca nefondat, iar recurentul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul S.D. împotriva deciziei penale nr. 26 din 28 ianuarie 2003 a Curții de Apel Bacău. Obligă pe recurent să plătească statului suma de 650.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 150.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 23 mai 2003.