ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2452/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 397 din 5

noiembrie 2002, pronunțată de Tribunalul Bacău, s-a respins ca nefondată

contestația la executare formulată de condamnatul S.D., deținut în

Penitenciarul Bacău.

S-a reținut că S.D. a fost condamnat

definitiv la pedeapsa de 10 ani închisoare, pentru complicitate la infracțiunea

de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave.

Invocând modificarea art. 146 C.

pen., în sensul prevăzut de Legea nr. 456/2001 (consecințe deosebit de grave

însemnând o pagubă peste 2 miliarde lei), condamnatul a solicitat aplicarea art.

15 C. pen. și, pe cale de consecință, reducerea pedepsei.

Față de modul de comitere a

infracțiunii, de prejudiciul cauzat și de perioada, relativ scurtă, executată,

s-a apreciat că nu se impune reducerea pedepsei.

Apelul formulat de condamnat a fost

respins prin decizia penală nr. 26 din 28 ianuarie 2003, pronunțată de Curtea

de Apel Bacău.

Declarând recurs, condamnatul a

solicitat să se facă aplicarea legii penale mai blânde și să se reducă pedeapsa

ce i-a fost aplicată.

Recursul nu este întemeiat.

Potrivit art. 15 alin. (1) C. pen.,

când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea

completă a pedepsei închisorii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai

ușoară, iar sancțiunea aplicată este mai mică decât maximul special prevăzut de

legea nouă, ținându-se seama de infracțiunea săvârșită, de persoana

condamnatului, de conduita acestuia după pronunțarea hotărârii sau în timpul

executării pedepsei și de timpul cât a executat din pedeapsă, se poate dispune

fie menținerea, fie reducerea pedepsei.

Având în vedere aceste dispoziții

legale, instanța de fond a respins contestația la executare, apreciind că S.D. a

avut o contribuție esențială la săvârșirea unei fapte grave, că el a mai fost

condamnat pentru fapte concurente, similare, la o pedeapsă rezultantă de 3 ani

închisoare (pedeapsă contopită în cea de 10 ani închisoare) și că din pedeapsă

a executat o perioadă relativ redusă, aspecte ce nu justifică reducerea pedepsei.

Cum aprecierile instanței de fond

sunt juste, hotărârea pronunțată este legală și temeinică, astfel că recursul

va fi respins ca nefondat, iar recurentul va fi obligat la cheltuieli judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul S.D. împotriva deciziei penale nr. 26 din 28 ianuarie

2003 a Curții de Apel Bacău.

Obligă pe recurent să plătească

statului suma de 650.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 150.000

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

23 mai 2003.