ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2738/2003

Asupra recursului în anulare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1531 din 15 mai 2001, Judecătoria Bacău a condamnat pe inculpatul A.P.L. la 2 ani închisoare, pentru tentativă la infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 208 alin. (1) și art. 209 lit. g) și i), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. În baza art. 61 din același cod, a revocat liberarea condiționată pentru restul de pedeapsă de un an 7 luni și 3 zile rămas de executat din pedeapsa de 4 ani și 5 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 240/1999 a Judecătoriei Bacău și a dispus contopirea acestui rest de pedeapsă, cu pedeapsa aplicată în cauză, urmând să execute pedeapsa de 2 ani închisoare.

A dispus aplicarea dispozițiilor art. 71 alin. (2) și art. 64 C. pen. În baza art. 88 C. pen., a scăzut din pedeapsa aplicată, durata reținerii din 25 aprilie 2000. A constatat, că inculpatul este arestat în altă cauză. A obligat pe inculpat să plătească statului 1.400.000 lei cheltuieli judiciare. A dispus ca onorariile de avocat de câte 250.000 lei, pentru apărarea din oficiu, la urmărirea penală și la instanță să se plătească din fondul Ministerului de Justiție. S-a reținut că, în noaptea de 24 aprilie 2000, inculpatul a fost surprins de către organele de poliție, în timp ce încerca să sustragă bunuri din magazinul SC D.S. SRL Bacău, în care pătrunsese prin spargerea unui geam. Tribunalul Bacău, prin decizia penală nr. 690/ A din 4 septembrie 2001, a admis apelul declarat de inculpat și a desființat sentința numai cu privire la greșita reținere a recidivei după condamnare și la cuantumul pedepsei aplicate.

Rejudecând sub aceste aspecte, tribunalul a înlăturat aplicarea art. 37 lit. a) și a art. 61 C. pen., și a redus pedeapsa aplicată, de la 2 ani, la un an și 6 luni închisoare, menținând celelalte dispoziții ale sentinței. Curtea de Apel Bacău, prin decizia penală nr. 582 din 18 octombrie 2001, a respins ca nefondat, recursul declarat de inculpat împotriva deciziei dată de Tribunalul Bacău. Împotriva celor trei hotărâri pronunțate în cauză, Procurorul General al parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, a declarat recurs în anulare întemeiat pe dispozițiile art. 410 partea I, pct. 7 C. proc. pen., susținând că încălcarea juridică a faptei este greșită, prin omisiunea reținerii stării de recidivă postexecutorie prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen.

Recursul în anulare este nefondat. Într-adevăr, greșit nu s-a reținut recidiva după executare prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen. Din copia de pe cazierul judiciar, rezultă că prin sentința penală nr. 240 din 26 ianuarie 1999 a Judecătoriei Bacău, modificată prin decizia penală nr. 364 din 6 aprilie 1999 a Tribunalului Bacău și definitivă prin decizia penală nr. 812 din 12 octombrie 1999 a Curții de Apel Bacău, s-a admis cererea de contopire de pedepse formulată de sus-menționatul condamnat, s-a descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani și 4 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1003 din 3 martie 1998 a Judecătoriei Bacău, în pedepsele componente, de un an și 10 luni; 3 ani și 2 ani, 5 luni și 20 zile închisoare, înlăturându-se sporul de pedeapsă de 4 luni închisoare.

Totodată, în baza art. 36 alin. (2) C. pen., a contopit cele trei pedepse arătate mai înainte, cu pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 4294 din 25 noiembrie 1997 a Judecătoriei Bacău, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 577 din 25 iunie 1998 a Curții de Apel Bacău, dispunându-se ca să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare, sporită la 4 ani și 9 luni închisoare, pe care a constatat-o executată, în perioada 9 septembrie 1977 – 15 aprilie 1999. După executarea acestei pedepse, inculpatul la data de 25 aprilie 2000, a săvârșit o nouă infracțiune cu intenție, tentativă la infracțiunea de furt calificat, judecat în cauza de față, pentru care a fost condamnat, deci el este recidivist în sensul art. 37 lit. b) C. pen.

Totuși, prima instanță nu a reținut această stare de recidivă, iar tribunalul deși a constatat greșeala primei instanțe, nu a putut să o îndrepte, în absența unui recurs al procurorului și, ca urmare, nici instanța de recurs. Greșeala menționată constituind cazul de recurs în anulare prevăzut de art. 410 alin. (1) partea I, pct. 7 C. proc. pen., recursul în anulare este fondat, urmând a se admite ca atare, în baza art. 414 1 alin. (1) raportat la art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. și a se casa hotărârile atacate numai cu privire la omisiunea aplicării dispozițiilor art. 37 lit. b) C. pen. Se va dispune aplicarea acestui text de lege alături de textele privind incriminarea faptei de tentativă la infracțiunea de furt calificat reținută în sarcina inculpatului.

Pedeapsa aplicată inculpatului fiind corespunzătoare și în raport de starea de recidivă reținută prin prezenta decizie și aptă pentru realizarea scopului prevăzut de art. 52 C. pen., urmează a se menține. Onorariul apărătorului din oficiu urmează a se plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva sentinței penale nr. 1531 din 15 mai 2001 a Judecătoriei Bacău, deciziei penale nr. 690 din 4 septembrie 2001 a Tribunalului Bacău și deciziei penale nr. 582 din 18 octombrie 2001 a Curții de Apel Bacău, privind pe inculpatul A.P.L. Casează hotărârile atacate numai cu privire la omisiunea aplicării dispozițiilor art. 37 lit. b) C. pen. Aplică acest text de lege alături de textele privind incriminarea faptei reținută în sarcina inculpatului. Menține pedeapsa stabilită precum și pedeapsa rezultantă de un an și 6 luni închisoare. Onorariul de avocat în sumă de 300.000 lei pentru apărarea din oficiu a inculpatului se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 6 iunie 2003.