ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5708/2004

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin rezoluția nr. 102/P/2002 din 14 noiembrie 2002, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a dispus, în baza art. 249, raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., scoaterea de sub urmărire penală a învinuiților F.D., notar public în cadrul C.N.P. – Craiova, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și P.I., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 25, raportat la art. 289 C. pen. și art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. S-a reținut că organul de urmărire a fost sesizat de M.I.

din Craiova, cu privire la falsificarea testamentului autentificat sub nr. 1621 din 27 octombrie 1999 și a procurii speciale autentificate sub nr. 1620 din 27 octombrie 1999, la biroul notarului public F.D., în sensul că semnăturile din testament și procură nu ar fi fost depuse de autoarea documentelor, P.E., decedată la 30 septembrie 2000, ci de către persoana interesată de conținutul celor două documente, respectiv învinuitul P.I. De menționat că prin cele două înscrisuri P.E., sora vitregă a numitului M.I., a lăsat întreaga sa avere mobilă și imobilă, după moarte, numitului P.I. și, respectiv, l-a împuternicit pe acesta din urmă să o reprezinte în procesele cu fratele vitreg. În motivarea soluției de neurmărire, procurorul a avut în vedere concluziile Raportului de expertiză criminalistică al L.I.E.C.

– București din cadrul Ministerului Justiției, potrivit cărora semnăturile de pe testament și procură aparțin numitei P.E. Plângerea petiționarului M.I. împotriva acestei soluții de neurmărire a fost respinsă prin rezoluția nr. 293/II/2/2003 din 23 ianuarie 2003 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova. Prin sentința penală nr. 16 din 10 martie 2004, Curtea de Apel Craiova a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul M.I., conform art. 278 1 C. proc. pen., împotriva rezoluțiilor date în dosarul nr. 102/P/2002 de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, motivând hotărârea prin constatările expertizei criminalistice efectuate în cauză și care o indică și P.E.

ca autoare a semnăturilor constatate. Sentința penală sus-menționată a fost atacată cu recurs de către M.I. care a criticat-o pentru netemeinicie, în sensul că nu s-a ținut seama de faptul că în cauză sunt efectuate, succesiv, două expertize criminalistice, cu concluzii contradictorii și de urmare, se impunea o nouă expertiză, că recurentului nu i s-a pus la dispoziție ultima expertiză, nefavorabilă pentru interesele sale, pentru a formula obiecțiuni și că aceasta, prin examinarea în xerocopie a actului încriminat are o valoare relativă, solicitându-se casarea și trimiterea cauzei pentru rejudecare. Verificând hotărârea criticată pe baza materialului de la dosar, Curtea constată că recursul nu este fondat.

În cauză a fost efectuată o singură expertiză criminalistică, și anume aceea a L.I.E.C. București din cadrul Ministerului Justiției. Poliția municipiului Craiova, Biroul criminalistic a efectuat în cauză o constatare tehnico – științifică criminalistică, conform art. 112, art. 113 și art. 115 C. proc. pen., prin ale cărei concluzii s-a menționat că semnătura în litigiu de pe testament nu aparținea numitei P.E. Această constatare tehnico – științifică este impropriu și nelegal intitulată „Raport de expertiză” astfel că, la cererea învinuitei F.D., organul de urmărire penală a dispus, în conformitate cu prevederile art. 115 alin. (2) C. proc. pen., efectuarea unei expertize criminalistice de către un laborator de specialitate prevăzut de art. 119 alin. (2) C. proc.

pen. Deși organul de urmărire nu a adus în mod explicit la cunoștința petiționarului recurent obiectul expertizei și concluziile acesteia sus-numitul a avut posibilitatea să ceară studierea raportului expertului și, pe calea plângerii reglementate de art. 278 C. proc. pen., să solicite completarea sau refacerea actului. În fine, soluția de neurmărire, întemeiată și pe concluziile raportului de expertiză, putea fi, cum, de altfel, s-a și procedat, atacată pe calea plângerii prevăzute de art. 278 C. proc. pen., cu arătarea motivelor, la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova și, în conformitate cu dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen., la instanță. Curtea constată că hotărârea instanței de fond este temeinică, reținând justificat că, în raport de concluziile expertizei criminalistice, prin care se confirmă autenticitatea semnăturii autoarei P.E., plângerea petiționarului M.I.

împotriva soluției de neurmărire este nefondată. Expertiza criminalistică, așa cum rezultă din conținutul acesteia, a fost efectuată pe scripte de comparație emanate de la P.E. într-un număr mai mare și la date mai apropiate de cea a înscrisurilor în litigiu, decât cele avute în vedere la elaborarea constatării tehnico – științifică. Apoi, deși se critică folosirea în expertizare a procurii în xerocopie, expertul a examinat, alături de procură, și cele două exemplare în original ale testamentului, ceea ce i-a permis să facă examinarea intrinsecă a celor trei semnături în litigiu. Față de cele ce preced, precum și de împrejurarea, rezultată din materialul de urmărire penală, în sensul că numita P.E., internată în C.R.R.P.H.

– Craiova, putea părăsi instituția datorită lipsei de evidență de la poartă a celor care intră și ies (declarație medic P.L.A.) și, deci, la 27 octombrie 1999 putea fi prezentă, transportată cu autoturismul de către P.I., așa cum se reține, la Biroul notarului public F.D. din Craiova, recursul petiționarului urmează să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul M.I. împotriva sentinței penale nr. 16 din 10 martie 2004 a Curții de Apel Craiova. Obligă recurentul petent la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.200.000 lei. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 3 noiembrie 2004.