ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5009/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 34 din 24

mai 2004, Curtea de Apel Craiova a respins plângerea formulată de petentul B.I.

împotriva rezoluției nr. 333/P/2000 din 29 septembrie 2000 a Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Craiova.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., petentul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în

sumă de 800.000 lei.

S-a reținut că, în perioada 20 iulie

– 21 septembrie 2000, petenții B.I. și B.S. au formulat plângeri penale prin

care au sesizat faptul că notarii publici C.C. și S.D. au săvârșit infracțiunea

de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen., întocmind și eliberând în

anul 1999 trei testamente și un certificat de moștenitor în care se atestă în

mod nereal că au fost întocmite în anul 1990.

Prin rezoluția nr. 333/P/2000 din 29

septembrie 2000, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, secția

anticorupție, urmărire penală și criminalistică a dispus neînceperea urmăririi

penale față de C.C., în temeiul dispozițiilor art. 228 alin. (6), raportat la

art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Cu privire la S.D., având în vedere

dobândirea calității de judecător la Curtea de Apel Craiova, s-a format dosarul

penal nr. 324/P/2000, cauza fiind înaintată la 19 septembrie 2000 Parchetului

de pe lângă Curtea Supremă de Justiție.

În urma cercetărilor penale

efectuate s-a stabilit înscrisurile oficiale au fost întocmite și eliberate la

solicitarea părților la datele când au fost și autentificate, exemplarul

testamentului aflat în arhivele Biroului Notarial Tg. Cărbunești și

Judecătoriei Cărbunești pe anul 1990 fiind identic cu cel aflat în posesia

M.E., partea cu care se află în litigiu petiționarii.

Plângerea formulată de petentul B.I.

împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale a fost respinsă de

procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova prin

rezoluția nr. 743/II/2001 din data de 24 mai 2001.

Investită cu plângerea petentului

B.I., formulată potrivit dispozițiilor art. 278

1

C. proc. pen.,

instanța de fond a apreciat ca legală și temeinică rezoluția de neurmărire penală

dispusă de procuror.

S-a reținut că în cauză s-a dovedit

fără echivoc că infracțiunile de fals intelectual, pretinse a fi fost săvârșite

în anul 1999 de către cei doi notari publici, nu există, înscrisurile fiind

întocmite și eliberate la datele înscrise în încheierile de autentificare și

corespunzând întrutotul realității.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs petiționarul B.I., solicitând admiterea recursului, casarea

hotărârii pronunțate și, ca o consecință a admiterii plângerii sale și desființării

rezoluției atacate, condamnarea intimatei C.C. pentru infracțiunea de fals

intelectual.

Temeiul juridic al recursului îl

constituie dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 17

1

C.

proc. pen.

Recursul este nefondat.

Curtea a constatat că instanța de fond

a verificat rezoluția atacată nr. 333/P/2000 din data de 29 septembrie 2000 a

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova pe baza lucrărilor și

materialului probator din dosarul cauzei și a constatat în mod just că soluția

de neurmărire penală dispusă față de notarul public C.C. pentru săvârșirea

infracțiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen., este legală și

temeinică.

Din actele premergătoare efectuate

în cauză nu a rezultat săvârșirea vreunei fapte penale de către notarul public.

Înscrisurile oficiale întocmite și

eliberate de acesta corespund realității, dovada fiind făcută prin compararea

documentelor aflate în arhiva Notariatului și Judecătoriei Tg. Cărbunești cu

cele deținute de părți, stabilindu-se identitatea lor.

Mai mult, certificatul de moștenitor

nr. 616 din 19 noiembrie 1990 a constituit probă în dosarul Judecătoriei Tg.

Cărbunești prin care s-a respins cererea de anulare a acestui act, sentința

civilă nr. 1877 fiind pronunțată la 4 iulie 1991, ceea ce exclude susținerea petiționarului

cum că înscrisul în litigiu ar fi fost falsificat în anul 1999.

Pentru aceste considerente, Curtea

constată că plângerea petiționarului B.I. a fost corect respinsă de către

instanța de fond; recursul declarat de acesta fiind nefondat, urmează a fi

respins ca atare.

Văzând dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de petiționarul

B.I. împotriva sentinței penale nr. 34 din 24 mai 2004 a Curții de Apel

Craiova.

Obligă pe recurent să plătească

statului suma de 500.000 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 5

octombrie 2004.