ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5009/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 34 din 24 mai 2004, Curtea de Apel Craiova a respins plângerea formulată de petentul B.I. împotriva rezoluției nr. 333/P/2000 din 29 septembrie 2000 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petentul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 800.000 lei. S-a reținut că, în perioada 20 iulie – 21 septembrie 2000, petenții B.I. și B.S. au formulat plângeri penale prin care au sesizat faptul că notarii publici C.C. și S.D.

au săvârșit infracțiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen., întocmind și eliberând în anul 1999 trei testamente și un certificat de moștenitor în care se atestă în mod nereal că au fost întocmite în anul 1990. Prin rezoluția nr. 333/P/2000 din 29 septembrie 2000, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, secția anticorupție, urmărire penală și criminalistică a dispus neînceperea urmăririi penale față de C.C., în temeiul dispozițiilor art. 228 alin. (6), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. Cu privire la S.D., având în vedere dobândirea calității de judecător la Curtea de Apel Craiova, s-a format dosarul penal nr. 324/P/2000, cauza fiind înaintată la 19 septembrie 2000 Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție.

În urma cercetărilor penale efectuate s-a stabilit înscrisurile oficiale au fost întocmite și eliberate la solicitarea părților la datele când au fost și autentificate, exemplarul testamentului aflat în arhivele Biroului Notarial Tg. Cărbunești și Judecătoriei Cărbunești pe anul 1990 fiind identic cu cel aflat în posesia M.E., partea cu care se află în litigiu petiționarii. Plângerea formulată de petentul B.I. împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale a fost respinsă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova prin rezoluția nr. 743/II/2001 din data de 24 mai 2001. Investită cu plângerea petentului B.I., formulată potrivit dispozițiilor art. 278 1 C. proc.

pen., instanța de fond a apreciat ca legală și temeinică rezoluția de neurmărire penală dispusă de procuror. S-a reținut că în cauză s-a dovedit fără echivoc că infracțiunile de fals intelectual, pretinse a fi fost săvârșite în anul 1999 de către cei doi notari publici, nu există, înscrisurile fiind întocmite și eliberate la datele înscrise în încheierile de autentificare și corespunzând întrutotul realității. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petiționarul B.I., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii pronunțate și, ca o consecință a admiterii plângerii sale și desființării rezoluției atacate, condamnarea intimatei C.C. pentru infracțiunea de fals intelectual. Temeiul juridic al recursului îl constituie dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 17 1 C. proc.

pen. Recursul este nefondat. Curtea a constatat că instanța de fond a verificat rezoluția atacată nr. 333/P/2000 din data de 29 septembrie 2000 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova pe baza lucrărilor și materialului probator din dosarul cauzei și a constatat în mod just că soluția de neurmărire penală dispusă față de notarul public C.C. pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen., este legală și temeinică. Din actele premergătoare efectuate în cauză nu a rezultat săvârșirea vreunei fapte penale de către notarul public. Înscrisurile oficiale întocmite și eliberate de acesta corespund realității, dovada fiind făcută prin compararea documentelor aflate în arhiva Notariatului și Judecătoriei Tg.

Cărbunești cu cele deținute de părți, stabilindu-se identitatea lor. Mai mult, certificatul de moștenitor nr. 616 din 19 noiembrie 1990 a constituit probă în dosarul Judecătoriei Tg. Cărbunești prin care s-a respins cererea de anulare a acestui act, sentința civilă nr. 1877 fiind pronunțată la 4 iulie 1991, ceea ce exclude susținerea petiționarului cum că înscrisul în litigiu ar fi fost falsificat în anul 1999. Pentru aceste considerente, Curtea constată că plângerea petiționarului B.I. a fost corect respinsă de către instanța de fond; recursul declarat de acesta fiind nefondat, urmează a fi respins ca atare. Văzând dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) C. proc.

pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul B.I. împotriva sentinței penale nr. 34 din 24 mai 2004 a Curții de Apel Craiova. Obligă pe recurent să plătească statului suma de 500.000 lei cheltuieli judiciare. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 5 octombrie 2004.