ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4187/2003

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 2 iunie

2000 reclamanta A.F. D. prin administrator D.I. a chemat în judecată pe pârâtul

C.G. solicitând ca în baza sentinței civile ce se va pronunța să fie obligat

să-i restituie un număr de 68 navete sau contravaloarea acestora în sumă de

27.064.000 lei.                       Prin sentința civilă nr. 4805 din 25

septembrie 2000 Judecătoria Motru a respins acțiunea cu motivarea că pârâtul nu

are calitate procesuală pasivă.

Tribunalul Gorj prin decizia civilă nr. 628/2001

a admis apelul reclamantului, a desființat sentința criticată și a constatat

competența de soluționare a cauzei în primă instanță a Tribunalului Gorj cu

indicația de a se stabili adevăratele raporturi între părți.

Constatând că din probele administrate nu

rezultă cui au fost predate navetele, calitatea pârâtului și în numele cui a

acționat, prin sentința civilă nr. 154 din 27 aprilie 2001, Tribunalul Gorj a

respins acțiunea reținând lipsa calității procesuale a pârâtului.

Împotriva acestei sentințe a promovat apel

reclamantul criticile vizând aspectele de nelegalitate și netemeinicie întrucât

nu a apreciat corect situația de fapt.

Curtea de Apel Craiova, prin decizia civilă nr. 1012

din 8 noiembrie 2001 a respins apelul ca nefondat.

În pronunțarea soluției date, instanța de apel a

reținut că nu există acte doveditoare a convenției și părților care au

încheiat-o, dacă a avut loc o predare reală a celor 68 navete și dacă au fost

restituite considerând că pe de o parte acțiunea nu este dovedită, iar pe de

altă parte pârâtul chiar dacă ar fi ridicat navetele nu a făcut-o în nume

propriu.

La data de 9 ianuarie 2002 reclamantul a

declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel criticile vizând aspecte

de nelegalitate și netemeinicie din conținutul motivelor reieșind că s-a făcut

referire la dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

Se susține că s-a făcut dovada predării

navetelor fapt confirmat și de pârât și că deși a solicitat introducerea în

cauză a persoanei juridice a cărei prepus era pârâtul instanțele nu au procedat

în consecință.

Recursul este nefondat.

Potrivit art. 46 C. com. obligațiile comerciale

și liberațiunile se probează cu acte autentice, cu acte sub semnătură privată,

cu facturi acceptate prin corespondență, telegrame cu registrele părților, cu

martori.

De reținut că în concepția Codului comercial

obligațiile comerciale pot fi dovedite atât cu mijloacele de probă admise de

dreptul civil cât și anumite mijloace de probă specifice activității

comerciale.

În speță, așa cum a reținut și instanța de apel

reclamantul nu a fost în măsură să facă dovada existenței și predării celor 68

navete, depozițiile martorilor fiind contradictorii și insuficiente, iar pe de

altă parte nu s-au produs dovezi din conținutul cărora să rezulte că pârâtul

chiar ar fi ridicat navetele în nume propriu sau pentru o persoană juridică.

De altfel pe parcursul derulării litigiului reclamantul

nu și-a lărgit cadrul procesual pasiv, iar pârâtul prin întâmpinarea depusă în

apel contestă calitatea de prepus a societății comerciale de care se face

vorbire în recurs.

În aceste condiții, soluția instanței de apel

privind lipsa calității procesuale pasive este legală și temeinică situație în

care potrivit art. 312 C. proc. civ. recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul D.I.

împotriva deciziei nr. 1012 din 8 noiembrie 2001 a Curții de Apel Craiova, secția

comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică, astăzi 4

noiembrie 2003.