ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4187/2003

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 2 iunie 2000 reclamanta A.F. D. prin administrator D.I. a chemat în judecată pe pârâtul C.G. solicitând ca în baza sentinței civile ce se va pronunța să fie obligat să-i restituie un număr de 68 navete sau contravaloarea acestora în sumă de 27.064.000 lei. Prin sentința civilă nr. 4805 din 25 septembrie 2000 Judecătoria Motru a respins acțiunea cu motivarea că pârâtul nu are calitate procesuală pasivă. Tribunalul Gorj prin decizia civilă nr. 628/2001 a admis apelul reclamantului, a desființat sentința criticată și a constatat competența de soluționare a cauzei în primă instanță a Tribunalului Gorj cu indicația de a se stabili adevăratele raporturi între părți.

Constatând că din probele administrate nu rezultă cui au fost predate navetele, calitatea pârâtului și în numele cui a acționat, prin sentința civilă nr. 154 din 27 aprilie 2001, Tribunalul Gorj a respins acțiunea reținând lipsa calității procesuale a pârâtului. Împotriva acestei sentințe a promovat apel reclamantul criticile vizând aspectele de nelegalitate și netemeinicie întrucât nu a apreciat corect situația de fapt. Curtea de Apel Craiova, prin decizia civilă nr. 1012 din 8 noiembrie 2001 a respins apelul ca nefondat. În pronunțarea soluției date, instanța de apel a reținut că nu există acte doveditoare a convenției și părților care au încheiat-o, dacă a avut loc o predare reală a celor 68 navete și dacă au fost restituite considerând că pe de o parte acțiunea nu este dovedită, iar pe de altă parte pârâtul chiar dacă ar fi ridicat navetele nu a făcut-o în nume propriu.

La data de 9 ianuarie 2002 reclamantul a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel criticile vizând aspecte de nelegalitate și netemeinicie din conținutul motivelor reieșind că s-a făcut referire la dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. Se susține că s-a făcut dovada predării navetelor fapt confirmat și de pârât și că deși a solicitat introducerea în cauză a persoanei juridice a cărei prepus era pârâtul instanțele nu au procedat în consecință. Recursul este nefondat. Potrivit art. 46 C. com. obligațiile comerciale și liberațiunile se probează cu acte autentice, cu acte sub semnătură privată, cu facturi acceptate prin corespondență, telegrame cu registrele părților, cu martori.

De reținut că în concepția Codului comercial obligațiile comerciale pot fi dovedite atât cu mijloacele de probă admise de dreptul civil cât și anumite mijloace de probă specifice activității comerciale. În speță, așa cum a reținut și instanța de apel reclamantul nu a fost în măsură să facă dovada existenței și predării celor 68 navete, depozițiile martorilor fiind contradictorii și insuficiente, iar pe de altă parte nu s-au produs dovezi din conținutul cărora să rezulte că pârâtul chiar ar fi ridicat navetele în nume propriu sau pentru o persoană juridică. De altfel pe parcursul derulării litigiului reclamantul nu și-a lărgit cadrul procesual pasiv, iar pârâtul prin întâmpinarea depusă în apel contestă calitatea de prepus a societății comerciale de care se face vorbire în recurs.

În aceste condiții, soluția instanței de apel privind lipsa calității procesuale pasive este legală și temeinică situație în care potrivit art. 312 C. proc. civ. recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul D.I. împotriva deciziei nr. 1012 din 8 noiembrie 2001 a Curții de Apel Craiova, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 4 noiembrie 2003.