ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 8141/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Colegiul jurisdicțional Sibiu al

Curții de Conturi, prin sentința nr. 31 din 15 mai 2003, a admis actul de

sesizare al Procurorului financiar de pe lângă Camera de Conturi Județeană

Sibiu, nr. 9055/2D din 27 februarie 2002, așa cum a fost disjuns prin

încheierea de ședință din data de 8 mai 2003.

A obligat R.A. A. Sibiu, la plata

către bugetul Consiliului Județean Sibiu, a sumelor de 173.473.890 lei,

subvenție încasată necuvenit și 56.066.759 lei, majorări de întârziere.

A constatat plata sumei de

173.473.890 lei.

A obligat R.A. A. Sibiu, la plata

către bugetul de stat, a sumelor de 153.195.762 lei, T.V.A. și 69.301.443 lei,

majorări de întârziere.

A constatat plata sumei de

153.195.762 lei.

Pentru a hotărî astfel, s-a reținut

că R.A. A. Sibiu a beneficiat de subvenție necuvenită pentru activitatea

desfășurată în anul 2001, în sumă de 173.473.890 lei aferentă stocurilor de

materiale, subvenție care, potrivit normelor metodologice de încheiere a

exercițiului financiar aprobate prin Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr.

2282 din 5 decembrie 2001, pct. III subpct. 3.1 alin. (3), trebuia restituită

bugetului local, până la 31 ianuarie 2002.

Pentru nerestituirea la termenul

legal a acestei subvenții, au fost calculate majorări de întârziere în cuantum

de 55.546.338 lei.

Cum s-au încălcat și dispozițiile

legale în materie de T.V.A., creându-se un prejudiciu de 153.195.762 lei, s-au

calculat și aici majorări de întârziere, de 69.301.334 lei.

Secția jurisdicțională a Curții de

Conturi, prin decizia nr. 536 din 25 septembrie 2003, a respins recursul

jurisdicțional declarat de R.A. A. Sibiu, reținând că hotărârea atacată este

temeinică și legală.

Considerând decizia, nelegală, R.A. A.

Sibiu a declarat recurs și a solicitat admiterea lui, casarea deciziei,

admiterea recursului jurisdicțional declarat de ea împotriva hotărârii

Colegiului jurisdicțional și în fond, respingerea actului de sesizare.

Se susține că nu poate fi vorba de o

subvenție necuvenită, întrucât suma fusese cheltuită și urma să fie folosită

numai pentru desfășurarea activității aeroportuare. Includerea stocurilor, în

baza de calcul a subvenției, se justifică și din punct de vedere economic,

întrucât acele stocuri erau strict legate de activitatea desfășurată pe

aeroport și acestea au fost readuse în circuitul economic, prin utilizarea lor.

Calcularea cotei 0 la T.V.A., pentru prestările de servicii efectuate aeronavelor în trafic internațional, în

perioada 1 ianuarie 2001 – 30 mai 2002, s-a făcut cu respectarea prevederilor art.

9.12 alin. (2) și pct. 9 - 16 din Normele de aplicare a O.U.G. nr. 17/2000,

aprobate prin H.G. nr. 401/ 2000. Serviciile prestate, de autorizare, servicii

la sol, iluminat, îmbarcare pasageri, aferente aeronavelor în trafic

internațional, se încadrează în cota 0 T.V.A.

Recursul este nefondat.

În conformitate cu dispozițiile art.

15 alin. (1) din H.G. nr. 398/1997 privind trecerea unor regii autonome

aeroportuare, de sub activitatea Ministerului Transporturilor, sub autoritatea

consiliilor județene, partea de cheltuieli care depășește veniturile realizate,

se acoperă de la bugetul local, în condițiile legii.

Deci este vorba de o acoperire a

cheltuielilor, și nu a stocurilor, așa cum susține recurenta, astfel că în mod

legal s-a dispus restituirea sumei de 173.473.890 lei, către bugetul

Consiliului Județean Sibiu, pct. III subpct. 3.1. alin. (1) din Ordinul

Ministerului Finanțelor Publice nr. 2282/2001, prevăzând că agenții economici

care au beneficiat în anul 2001, de subvenții pentru acoperirea diferențelor de

preț și tarif, subvenții de produse și activități, transferuri de la bugetul de

stat sau de la bugetele locale, au obligația de a verifica exactitatea acestora,

pe baza deconturilor definitive și în cazul în care se constată că s-au primit

sume în plus, acestea vor fi restituite bugetului de stat sau local.

Nici certificarea de către

ordonatorul principal de credite, a situațiilor financiare anuale, nu

exonerează pe recurentă de răspundere fiscală, ea având obligația de a verifica

exactitatea încasării subvențiilor pe baza deconturilor definitive, potrivit

dispozițiilor arătate mai sus (Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr. 2282/2001).

Regia, în perioada 1 ianuarie 2001 –

31 mai 2003, a aplicat cota 0 T.V.A. și pentru serviciul de autorizare,

servicii de sol, iluminat, îmbarcare pasageri, aferente aeronavelor în trafic

internațional, care nu prestează curse regulate.

Ori, potrivit pct. 9.12 din Normele

metodologice pentru aplicarea O.U.G. nr. 17/2000, cota 0 T.V.A. se aplică

transportului internațional de persoane, efectuat prin curse regulate, inclusiv

prestărilor de servicii legate direct de transportul internațional de persoane

efectuat prin curse regulate.

Punctul 9.16 prevede: cota 0 se

aplică și serviciilor prestate în aeroporturi, de încărcare-descărcare, manipulare

a mărfurilor care sunt transportate cu nave sau aeronave în trafic

internațional. Ori, serviciile în cauză nu pot fi încadrate aici, nu este vorba

de un transport regulat, astfel legal s-a aplicat o cotă de impozitare de 19%.

În consecință, recursul fiind

nefondat, urmează a fi respins în baza art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge declarat de R.A. A. Sibiu

împotriva deciziei civile nr. 536 din 26 septembrie 2003 a Curții de Conturi a

României, secția jurisdicțională, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 10 noiembrie 2004.