ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 8141/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Colegiul jurisdicțional Sibiu al Curții de Conturi, prin sentința nr. 31 din 15 mai 2003, a admis actul de sesizare al Procurorului financiar de pe lângă Camera de Conturi Județeană Sibiu, nr. 9055/2D din 27 februarie 2002, așa cum a fost disjuns prin încheierea de ședință din data de 8 mai 2003. A obligat R.A. A. Sibiu, la plata către bugetul Consiliului Județean Sibiu, a sumelor de 173.473.890 lei, subvenție încasată necuvenit și 56.066.759 lei, majorări de întârziere. A constatat plata sumei de 173.473.890 lei. A obligat R.A. A. Sibiu, la plata către bugetul de stat, a sumelor de 153.195.762 lei, T.V.A. și 69.301.443 lei, majorări de întârziere.

A constatat plata sumei de 153.195.762 lei. Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că R.A. A. Sibiu a beneficiat de subvenție necuvenită pentru activitatea desfășurată în anul 2001, în sumă de 173.473.890 lei aferentă stocurilor de materiale, subvenție care, potrivit normelor metodologice de încheiere a exercițiului financiar aprobate prin Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr. 2282 din 5 decembrie 2001, pct. III subpct. 3.1 alin. (3), trebuia restituită bugetului local, până la 31 ianuarie 2002. Pentru nerestituirea la termenul legal a acestei subvenții, au fost calculate majorări de întârziere în cuantum de 55.546.338 lei. Cum s-au încălcat și dispozițiile legale în materie de T.V.A., creându-se un prejudiciu de 153.195.762 lei, s-au calculat și aici majorări de întârziere, de 69.301.334 lei.

Secția jurisdicțională a Curții de Conturi, prin decizia nr. 536 din 25 septembrie 2003, a respins recursul jurisdicțional declarat de R.A. A. Sibiu, reținând că hotărârea atacată este temeinică și legală. Considerând decizia, nelegală, R.A. A. Sibiu a declarat recurs și a solicitat admiterea lui, casarea deciziei, admiterea recursului jurisdicțional declarat de ea împotriva hotărârii Colegiului jurisdicțional și în fond, respingerea actului de sesizare. Se susține că nu poate fi vorba de o subvenție necuvenită, întrucât suma fusese cheltuită și urma să fie folosită numai pentru desfășurarea activității aeroportuare. Includerea stocurilor, în baza de calcul a subvenției, se justifică și din punct de vedere economic, întrucât acele stocuri erau strict legate de activitatea desfășurată pe aeroport și acestea au fost readuse în circuitul economic, prin utilizarea lor.

Calcularea cotei 0 la T.V.A., pentru prestările de servicii efectuate aeronavelor în trafic internațional, în perioada 1 ianuarie 2001 – 30 mai 2002, s-a făcut cu respectarea prevederilor art. 9.12 alin. (2) și pct. 9 - 16 din Normele de aplicare a O.U.G. nr. 17/2000, aprobate prin H.G. nr. 401/ 2000. Serviciile prestate, de autorizare, servicii la sol, iluminat, îmbarcare pasageri, aferente aeronavelor în trafic internațional, se încadrează în cota 0 T.V.A. Recursul este nefondat. În conformitate cu dispozițiile art. 15 alin. (1) din H.G. nr. 398/1997 privind trecerea unor regii autonome aeroportuare, de sub activitatea Ministerului Transporturilor, sub autoritatea consiliilor județene, partea de cheltuieli care depășește veniturile realizate, se acoperă de la bugetul local, în condițiile legii.

Deci este vorba de o acoperire a cheltuielilor, și nu a stocurilor, așa cum susține recurenta, astfel că în mod legal s-a dispus restituirea sumei de 173.473.890 lei, către bugetul Consiliului Județean Sibiu, pct. III subpct. 3.1. alin. (1) din Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr. 2282/2001, prevăzând că agenții economici care au beneficiat în anul 2001, de subvenții pentru acoperirea diferențelor de preț și tarif, subvenții de produse și activități, transferuri de la bugetul de stat sau de la bugetele locale, au obligația de a verifica exactitatea acestora, pe baza deconturilor definitive și în cazul în care se constată că s-au primit sume în plus, acestea vor fi restituite bugetului de stat sau local.

Nici certificarea de către ordonatorul principal de credite, a situațiilor financiare anuale, nu exonerează pe recurentă de răspundere fiscală, ea având obligația de a verifica exactitatea încasării subvențiilor pe baza deconturilor definitive, potrivit dispozițiilor arătate mai sus (Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr. 2282/2001). Regia, în perioada 1 ianuarie 2001 – 31 mai 2003, a aplicat cota 0 T.V.A. și pentru serviciul de autorizare, servicii de sol, iluminat, îmbarcare pasageri, aferente aeronavelor în trafic internațional, care nu prestează curse regulate. Ori, potrivit pct. 9.12 din Normele metodologice pentru aplicarea O.U.G. nr. 17/2000, cota 0 T.V.A. se aplică transportului internațional de persoane, efectuat prin curse regulate, inclusiv prestărilor de servicii legate direct de transportul internațional de persoane efectuat prin curse regulate.

Punctul 9.16 prevede: cota 0 se aplică și serviciilor prestate în aeroporturi, de încărcare-descărcare, manipulare a mărfurilor care sunt transportate cu nave sau aeronave în trafic internațional. Ori, serviciile în cauză nu pot fi încadrate aici, nu este vorba de un transport regulat, astfel legal s-a aplicat o cotă de impozitare de 19%. În consecință, recursul fiind nefondat, urmează a fi respins în baza art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge declarat de R.A. A. Sibiu împotriva deciziei civile nr. 536 din 26 septembrie 2003 a Curții de Conturi a României, secția jurisdicțională, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 noiembrie 2004.