ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7154/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de

11 iulie 2003, reclamantul N.Ș. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii

Mureș, solicitând anularea hotărârii nr. 4183 din 1 aprilie 2003 și obligarea

pârâtei să-i recunoască beneficiul prevederilor Legii nr. 309/2002 .

În motivarea cererii, reclamantul a

învederat că în perioada 13 aprilie 1954 – 28 februarie 1955 a satisfăcut serviciul militar la un detașament de muncă, astfel încât refuzul pârâtei, de a-i

acorda drepturile cuvenite, este nejustificat.

Prin sentința civilă nr. 261 din 5

august 2003, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios

administrativ, a admis acțiunea, a anulat actul administrativ contestat și a

dispus obligarea pârâtei să recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar

al Legii nr. 309/2002 și să-i acorde drepturile cuvenite, începând cu 28 august

2002.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța a reținut că reclamantul nu a beneficiat de instruire militară și pe

toată perioada menționată în livret a fost folosit ca mână de lucru,

încadrându-se astfel, în categoria persoanelor beneficiare ale prevederilor

Legii nr. 309/2002.

Împotriva sentinței a declarat

recurs Casa Județeană de Pensii Mureș, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Astfel, pârâta a arătat că, față de

mențiunile din livretul militar care atestă faptul că reclamantul a efectuat

stagiul militar la o unitate militară, și nu la un detașament de muncă, nu sunt

aplicabile dispozițiile Legii nr. 309/2002.

Examinând cauza, în raport cu motivele

invocate și având în vedere și prevederile art. 304 și 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat, urmând a fi admis și a se

dispune casarea sentinței și trimiterea cauzei, spre rejudecare, în vederea

suplimentării probelor.

Astfel, Curtea reține că prevederile

Legii nr. 309/2002, vizează acordarea unor drepturi specifice, cu titlu de

măsuri reparatorii, numai acelor persoane care, în perioada 1950 – 1961 au

efectuat stagiul militar în detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale

a Serviciului Muncii, activitatea prestată de aceste persoane având un caracter

discriminatoriu și înjositor și putând fi caracterizată drept „muncă forțată”.

Având în vedere aceste dispoziții

legale, care limitează acordarea drepturilor, nu se poate susține că toți

foștii militari care au satisfăcut serviciul militar prin muncă, trebuie să se

bucure de același tratament juridic, fiind opțiunea legiuitorului de a stabili categoria

de persoane care beneficiază de prevederile legii.

Dar, în cauză, nu rezultă în mod

cert dacă reclamantul și-a efectuat stagiul militar într-un detașament de muncă

din subordinea Direcției Generale a Serviciului Muncii sau într-o unitate

aparținând Ministerului Apărării Naționale.

Întrucât unitatea militară indicată

în livretul militar al reclamantului, U.M. 03405 Sf. Gheorghe, nu se regăsește nici

în tabelul cu evidența detașamentelor de muncă din cadrul Direcției Generale a

Serviciului Muncii și nici în cel cuprinzând unitățile economice din subordinea

Ministerului Apărării Naționale, este necesar să se prezinte o adeverință emisă

de U.M. 02405 Pitești sau alte documente oficiale eliberate de centrul militar

teritorial, pentru a se putea concluziona asupra temeiniciei solicitării.

În raport cu cele expuse mai sus,

Curtea va dispune casarea sentinței și trimiterea cauzei, la aceiași instanță,

spre rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Mureș împotriva sentinței civile nr. 261 din 5 august 2003

a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și trimite

cauza, spre rejudecare, la aceiași instanță.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 24 septembrie 2004.