ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7150/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 4 august 2003, reclamantul K.I. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Mureș, solicitând anularea hotărârii nr. 4627 din 12 iunie 2003 și obligarea pârâtei să-i recunoască beneficiul prevederilor Legii nr. 309/2002. În motivarea cererii, reclamantul a învederat că în perioada 20 noiembrie 1949 – 20 ianuarie 1952, a satisfăcut serviciul militar la detașamente de muncă, refuzul pârâtei, de a-i acorda drepturile cuvenite, fiind nejustificat.

Prin sentința civilă nr. 310 din 15 septembrie 2003, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, a admis în parte, acțiunea și a modificat actul administrativ, în sensul că a constatat că reclamantul, în perioada 1 mai 1950 – 20 ianuarie 1952, s-a aflat în situația prevăzută de art. 1 din Legea nr. 309/2002 și a dispus obligarea pârâtei, să acorde drepturile cuvenite, începând cu 1 septembrie 2002. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că reclamantul a efectuat stagiul militar într-o unitate cu profil de muncă din Constanța, ca mână de lucru, încadrându-se astfel, în categoria persoanelor beneficiare ale prevederilor Legii nr. 309/2002. Împotriva sentinței a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Mureș, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, pârâta a arătat că, față de mențiunile din livretul militar care atestă faptul că reclamantul a satisfăcut stagiul militar la o unitate militară, și nu la un detașament de muncă, nu sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 309/2002. Examinând cauza, în raport cu motivele invocate și având în vedere și prevederile art. 304 și 304 1 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat, urmând a fi admis și a se dispune casarea sentinței și trimiterea cauzei, spre rejudecare, în vederea suplimentării probelor. Astfel, Curtea reține că prevederile Legii nr. 309/2002, vizează acordarea unor drepturi specifice, cu titlu de măsuri reparatorii, numai acelor persoane care, în perioada 1950 – 1961 au efectuat stagiul militar în detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, activitatea prestată de aceste persoane având un caracter discriminatoriu și înjositor și putând fi caracterizată drept „muncă forțată”.

Având în vedere aceste dispoziții legale, care limitează acordarea drepturilor, nu se poate susține că toți foștii militari care au satisfăcut serviciul militar, prin muncă, trebuie să se bucure de același tratament juridic, fiind opțiunea legiuitorului de a stabili categoria de persoane care beneficiază de prevederile legii. Dar, în cauză, nu rezultă în mod cert dacă reclamantul și-a efectuat stagiul militar într-un detașament de muncă din subordinea Direcției Generale a Serviciului Muncii sau într-o unitate aparținând Ministerului Apărării Naționale. Întrucât unitățile militare indicate în livretul militar al reclamantului, U.M. 1909 Slobozia și U.M. 7756 Constanța, nu se regăsesc nici în tabelul cu evidența detașamentelor de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii și nici în cel cuprinzând unitățile economice din subordinea Ministerului Apărării Naționale, este necesar să se prezinte o adeverință emisă de U.M.

02405 Pitești sau alte documente oficiale eliberate de centrul militar teritorial, pentru a se putea concluziona asupra temeiniciei solicitării. În raport cu cele expuse mai sus, Curtea va dispune casarea sentinței și trimiterea cauzei, la aceiași instanță, spre rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Mureș împotriva sentinței civile nr. 310 din 15 septembrie 2003 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ. Casează sentința atacată și trimite cauza, spre rejudecare, la aceiași instanță. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 septembrie 2004.