ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2525/2003

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 534 din 29

octombrie 2002 a Tribunalului Cluj, au fost condamnate inculpatele:

- L.N.L. la 3 ani și 6 luni

închisoare, pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și

(2) lit. b) și c) și alin. (2

1

) lit. a), cu aplicarea art. 99 C.

pen., și

- G.M. la 5 ani închisoare pentru

infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c)

și alin. (2

1

) lit. a), cu aplicarea art. 75 lit. c), art. 74 și art.

76 C. pen.

Totodată, tribunalul a menținut

starea de arest a inculpatelor, a dedus din pedepse durata arestării preventive

de la 28 aprilie 2002 la zi, a confiscat în baza art. 118 lit. d) C. pen., suma

de 50.000 lei de la inculpata G.M. și le-a obligat la câte 1.200.000 lei

cheltuieli judiciare către stat.

S-a reținut în fapt că, inculpatele

împreună cu alți 3 făptuitori, față de care s-a disjuns urmărirea penală, după

o prealabilă înțelegere, în noaptea de 27 aprilie 2002, au atras pe partea

vătămată M.V., pe un spațiu verde din apropierea Spitalului E. din cluj, în

ideea de a avea raport sexual cu inculpata L.N.L., loc unde a fost lovit de

participanți iar, inculpata G.M. i-a luat din degete două inele din argint, iar

din buzunar suma de 50.000 lei.

În urma actelor de agresiune, partea

vătămată a suferit vătămări corporale pentru vindecarea cărora, a avut nevoie de

îngrijiri medicale timp de 7 zile.

Prin decizia penală nr. 21 din 6

februarie 2003 a Curții de Apel Cluj s-au respins ca nefondate apelurile

declarate de inculpate, prin care solicitau reducerea pedepselor.

Împotriva acestei decizii,

inculpatele menționate au declarat recurs reiterând motivele din apel

referitoare la cuantumul pedepselor, temei de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Recursurile declarate de inculpate

nu sunt fondate.

La aplicarea pedepselor, instanța de

fond a avut în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C.

pen., în care sens au ținut seama de gradul de pericol social sporit al

infracțiunii de tâlhărie comise în împrejurările de fapt expuse (după o

prealabilă înțelegere, prin acționarea în grup și atragerea și a unui făptuitor

minor) cât și al persoanei inculpatelor (care au acostat pe părțile vătămate

într-un bar, nu au urmat vreo formă de instruire școlară și nici nu desfășoară

vreo activitate utilă pentru întreținerea lor), astfel că pedepsele, orientate

spre limita minimă prevăzută de lege, sunt necesare pentru reeducarea lor și

prevenirea comiterii altor infracțiuni.

În consecință, urmează a se respinge

ca nefondate, recursurile declarate de inculpate și a fi obligate la cheltuieli

judiciare către stat.

Din pedepse se va deduce durata

arestării preventive.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpatele G.M. și L.N.L., împotriva deciziei penale nr. 21 din 6

februarie 2003 a Curții de Apel Cluj.

Deduce din pedepsele aplicate,

timpul reținerii și al arestării preventive de la 28 aprilie 2002 la 28 mai

2003, pentru ambele inculpate.

Obligă pe recurentele inculpate la

plata sumei de câte 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de câte 300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

28 mai 2003.