ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3928/2003
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3928/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Deliberând asupra cauzei penale de
față;
Din actele dosarului rezultă
următoarele:
Prin sentința penală nr. 183 din 8
mai 2003, pronunțată în dosarul nr. 2067/2003, Tribunalul Argeș a dat
următoarea sentință:
A condamnat pe inculpații R.A.M.,
C.A.I. și C.N.B., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută și
pedepsită de art. 211 alin. (2) lit. b) și c), alin. (2
1
) lit. a) C.
pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și b) C. pen. și art. 76 lit. b) C. pen., la
câte 5 ani închisoare fiecare în condițiile art. 57 și art. 71 C. pen.
În baza dispozițiilor art. 350 C.
proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpaților.
În baza dispozițiilor art. 88 C.
pen., s-a dedus din pedepsele aplicate inculpaților 24 ore reținere preventivă
(29 octombrie 2002) și perioada de arest preventiv începând cu data de 30
octombrie 2002 la zi.
S-a constatat că prin încheierea din
6 mai 2003 s-a prelungit arestul preventiv pentru cei trei inculpați pe o
perioadă de 30 zile începând cu 6 mai 2003 și până la 4 iunie 2003.
Pentru a se pronunța astfel,
instanța de fond a avut în vedere următoarea situație de fapt:
În noaptea de 22 octombrie 2002,
prin folosirea violenței, în loc public, inculpații au deposedat partea
vătămată D.I.D. de bani și bunuri, în valoarea de aproximativ 7.000.000 lei
(mobil, geacă piele).
Situația de fapt și vinovăția astfel
cum au fost reținute au rezultat din analiza probelor administrate și anume:
plângerea și declarația părții vătămate, certificat medico-legal nr. 1607 din
24 octombrie 2002, interogatoriile și cazierele inculpaților, declarațiile
martorilor V.L.C., P.V.C., Z.I., P.R.D., V.E.C., V.M., B.A., B.V., P.S.I.,
referatele de evaluare întocmite de Serviciul de Reintegrare Socială și
caracterizările inculpaților.
Instanța de fond a constatat
întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, înlăturând
apărarea inculpaților, nesusținută de probe, în sensul că ei doar au lovit
partea vătămată nu au și deposedat-o de vreun bun.
La individualizarea pedepselor,
instanța a apreciat că în sarcina inculpaților se pot reține circumstanțe
atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și b) C. pen., față de comportarea
anterioară bună și de acoperirea prejudiciului.
Curtea de Apel Pitești, secția I
penală, prin decizia penală nr. 163/ A din 17 iunie 2003, pronunțată în dosarul
penal nr. A-2977/2003, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de
inculpați.
Împotriva acestei decizii, în termen
legal, inculpații C.N. și C.A.I. au declarat recurs criticând hotărârea atât
sub aspectul legalității, cât și al temeiniciei.
S-au invocat ca motiv de recurs,
dispozițiile art. 385
9
alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., „când faptei
i s-a dat o încadrarea juridică greșită” și dispozițiile art. 385
9
alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., „când s-au aplicat pedepse greșit
individualizate, în raport de dispozițiile art. 72 C. pen.”
Examinând hotărârea atacată și
sentința de condamnare, în raport de motivele enunțate, cât și din oficiu, față
de probele existente și dispozițiile legale, constată că recursurile sunt
nefondate.
Sub aspectul încadrării juridice
instanțele au procedat corect neprimind apărările inculpaților și respectiv
neschimbând încadrarea juridică în infracțiunea de lovire.
S-au efectuat dovezi că inculpații
au folosit violența în scopul deposedării părții vătămate, iar nu doar pentru a
provoca durere fizică, așadar s-a realizat exact conținutul infracțiunii de
tâlhărie, în forma ei tipică.
În ceea ce privește pedeapsa
aplicată, având în vedere că limitele speciale se situează între 7/20 ani
închisoare, aceasta apare corect individualizată, pentru circumstanțele
personale
[
(art. 74 lit. a) și b) C. pen.)],
instanța coborând pedeapsa cu 2 ani sub minimul special.
Astfel fiind, criticile
neîntemeiate, vor atrage respingerea recursurilor ca nefondate, în conformitate
cu dispozițiile art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se va face aplicarea art. 88 C. pen.
și art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile
declarate de inculpații C.N.B. și C.A.I. împotriva deciziei penale nr. 163/ A
din 17 iunie 2003 a Curții de Apel Pitești.
Deduce din pedeapsă pentru fiecare dintre
inculpați reținerea și arestarea preventivă de la 29 octombrie 2002, la 23
septembrie 2003.
Obligă pe inculpați la plata sumei
de câte 1.100.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pronunțată în ședință publică, azi
23 septembrie 2003.