ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 23.09.2003

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3928/2003

HOTĂRÂRE
23.09.2003
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3928/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Deliberând asupra cauzei penale de

față;

Din actele dosarului rezultă

următoarele:

Prin sentința penală nr. 183 din 8

mai 2003, pronunțată în dosarul nr. 2067/2003, Tribunalul Argeș a dat

următoarea sentință:

A condamnat pe inculpații R.A.M.,

C.A.I. și C.N.B., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută și

pedepsită de art. 211 alin. (2) lit. b) și c), alin. (2

1

) lit. a) C.

pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și b) C. pen. și art. 76 lit. b) C. pen., la

câte 5 ani închisoare fiecare în condițiile art. 57 și art. 71 C. pen.

În baza dispozițiilor art. 350 C.

proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpaților.

În baza dispozițiilor art. 88 C.

pen., s-a dedus din pedepsele aplicate inculpaților 24 ore reținere preventivă

(29 octombrie 2002) și perioada de arest preventiv începând cu data de 30

octombrie 2002 la zi.

S-a constatat că prin încheierea din

6 mai 2003 s-a prelungit arestul preventiv pentru cei trei inculpați pe o

perioadă de 30 zile începând cu 6 mai 2003 și până la 4 iunie 2003.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de fond a avut în vedere următoarea situație de fapt:

În noaptea de 22 octombrie 2002,

prin folosirea violenței, în loc public, inculpații au deposedat partea

vătămată D.I.D. de bani și bunuri, în valoarea de aproximativ 7.000.000 lei

(mobil, geacă piele).

Situația de fapt și vinovăția astfel

cum au fost reținute au rezultat din analiza probelor administrate și anume:

plângerea și declarația părții vătămate, certificat medico-legal nr. 1607 din

24 octombrie 2002, interogatoriile și cazierele inculpaților, declarațiile

martorilor V.L.C., P.V.C., Z.I., P.R.D., V.E.C., V.M., B.A., B.V., P.S.I.,

referatele de evaluare întocmite de Serviciul de Reintegrare Socială și

caracterizările inculpaților.

Instanța de fond a constatat

întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, înlăturând

apărarea inculpaților, nesusținută de probe, în sensul că ei doar au lovit

partea vătămată nu au și deposedat-o de vreun bun.

La individualizarea pedepselor,

instanța a apreciat că în sarcina inculpaților se pot reține circumstanțe

atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și b) C. pen., față de comportarea

anterioară bună și de acoperirea prejudiciului.

Curtea de Apel Pitești, secția I

penală, prin decizia penală nr. 163/ A din 17 iunie 2003, pronunțată în dosarul

penal nr. A-2977/2003, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de

inculpați.

Împotriva acestei decizii, în termen

legal, inculpații C.N. și C.A.I. au declarat recurs criticând hotărârea atât

sub aspectul legalității, cât și al temeiniciei.

S-au invocat ca motiv de recurs,

dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., „când faptei

i s-a dat o încadrarea juridică greșită” și dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., „când s-au aplicat pedepse greșit

individualizate, în raport de dispozițiile art. 72 C. pen.”

Examinând hotărârea atacată și

sentința de condamnare, în raport de motivele enunțate, cât și din oficiu, față

de probele existente și dispozițiile legale, constată că recursurile sunt

nefondate.

Sub aspectul încadrării juridice

instanțele au procedat corect neprimind apărările inculpaților și respectiv

neschimbând încadrarea juridică în infracțiunea de lovire.

S-au efectuat dovezi că inculpații

au folosit violența în scopul deposedării părții vătămate, iar nu doar pentru a

provoca durere fizică, așadar s-a realizat exact conținutul infracțiunii de

tâlhărie, în forma ei tipică.

În ceea ce privește pedeapsa

aplicată, având în vedere că limitele speciale se situează între 7/20 ani

închisoare, aceasta apare corect individualizată, pentru circumstanțele

personale

[

(art. 74 lit. a) și b) C. pen.)],

instanța coborând pedeapsa cu 2 ani sub minimul special.

Astfel fiind, criticile

neîntemeiate, vor atrage respingerea recursurilor ca nefondate, în conformitate

cu dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Se va face aplicarea art. 88 C. pen.

și art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații C.N.B. și C.A.I. împotriva deciziei penale nr. 163/ A

din 17 iunie 2003 a Curții de Apel Pitești.

Deduce din pedeapsă pentru fiecare dintre

inculpați reținerea și arestarea preventivă de la 29 octombrie 2002, la 23

septembrie 2003.

Obligă pe inculpați la plata sumei

de câte 1.100.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pronunțată în ședință publică, azi

23 septembrie 2003.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2004-01-15
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 230/2004
Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul București, secția I penală, prin sentința nr.305 din 28 martie 2003, a condamnat pe inculpații R.C. și M.M. la câte 10 ani închisoare pentru infracț
ÎCCJ 2003-06-26
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3077/2003
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele. Prin sentința penală nr. 35 din 30 ianuarie 2003, Tribunalul Bacău a condamnat pe inculpații S.D. și O.G.R. la pedeapsa de câte 10 ani închisoare, pentru săvârși
ÎCCJ 2005-10-18
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5854/2005
tă măsura arestării preventive a inculpatului. A fost computată din durata pedepsei durata prevenției de la 19 februarie 2005 la 2 august 2005. Apelantul inculpat a fost obligat să plătească 220 RON, cheltuieli judiciare către stat. Pentru
ÎCCJ 2003-12-22
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6090/2003
Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 144 din 25 martie 2003 a Tribunalului Cluj, au fost condamnați inculpații: - C.S.G., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevă
ÎCCJ 2003-02-25
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 939/2003
. Inculpatul D.I., în ultimul cuvânt, a solicitat respingerea recursului declarat de parchet. Inculpatul S.F., în ultimul cuvânt, a arătat că lasă soluția la aprecierea instanței. C U R T E A Asupra recursului de față; În baza lucrărilor di
Sursă