ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3586/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 101 din 6 februarie 2003, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în dosarul nr. 404/2003 s-au dispus următoarele: În baza art. 211 alin. (2) lit. a) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpata I.A. la câte 5 ani închisoare (două fapte). Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpata urmând să execute 5 ani închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă perioada reținerii și arestării preventive de la 6 iunie 2002 la 9 ianuarie 2003. În baza art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpata D.L.

la câte 5 ani închisoare (două fapte). S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest și în baza art. 88 C. pen., s-a dedus prevenția de la 6 iunie 2002 la 6 februarie 2003. S-a constatat prejudiciul părții vătămate G.N.A. recuperat prin restituire. În baza art. 14, raportat la art. 346 C. proc. pen., a obligat inculpatele în solidar la 300.000 lei despăgubiri civile către partea civilă Șt.M.E. În baza art. 191 C. proc. pen., a obligat pe fiecare inculpată la câte 900.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care câte 600.000 lei onorariul apărătorului din oficiu s-au avansat din fondul Ministerului Justiției. Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele: Prin rechizitoriul din 1 iulie 2002, Parchetul de pe lângă Tribunalul București a dispus trimiterea în judecată în stare de arest a inculpatelor I.A.

și D.L. pentru săvârșirea a câte două infracțiuni de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen. S-a reținut în sarcina acestora că în ziua de 6 iunie 2002 au acostat pe partea vătămată G.N.A. și au deposedat-o prin violență de suma de 21.000 lei și două inele din argint, faptă repetată la 7 iunie 2001 când au acostat partea vătămată Șt.M.E., căreia i-au luat prin amenințare, suma de 300.000 lei. Cauza a fost soluționată prin sentința penală nr. 809 din 12 septembrie 2002, pronunțată de această instanță, în dosarul nr. 3712/2002. Prin decizia penală nr. 803 din 6 decembrie 2002, pronunțată în dosarul nr. 3283/2002, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a admis apelul inculpatei D.L., extins și asupra inculpatei I.A.

și a casat hotărârea cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță. Rejudecând, tribunalul a constatat dovedite și de altfel și recunoscute infracțiunile pentru care inculpatele au fost trimise în judecată, iar încadrarea juridică a infracțiunilor fiind cea prevăzută în rechizitoriu. Inculpata I.A. a fost pusă în libertate la 9 ianuarie 2003, conform adresei nr. 16249 din 13 ianuarie 2003 a Penitenciarului Spital București. Prejudiciul a fost recuperat prin restituire (partea vătămată G.N.A.). Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpata D.L., criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul individualizării pedepsei, pe care a apreciat-o ca fiind prea severă în raport cu circumstanțele reale ale comiterii faptei și de datele ce o caracterizează (necunoscută cu antecedente penale, cu o conduită sinceră și de regret a faptei comise).

Prin decizia penală nr. 189 din 3 aprilie 2003, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a respins apelul declarat de inculpată, ca nefondat, apreciind ca fiind legală și temeinică soluția pronunțată de instanța de fond. Împotriva deciziei, în termen legal, a declarat recurs inculpata D.L., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor și, pe fond, reducerea pedepsei. Verificând actele dosarului, Curtea, constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Instanța de fond a stabilit corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, procedând la încadrarea juridică corespunzătoare a faptelor comise.

Cât privește solicitarea inculpatei de reducere a pedepsei aplicate, se constată că la individualizarea pedepsei s-au avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., pericolul social al faptelor săvârșite, modalitatea în care au fost comise, limitele de pedeapsă prevăzute de textul de lege, cât și cuantumul prejudiciilor, lipsa antecedentelor penale, poziția procesuală sinceră a inculpatelor. Așa încât, pedeapsa aplicată inculpatei recurente este just individualizată și nu se justifică solicitarea de reducere a acesteia. Față de aceste considerente, urmează să fie respins recursul declarat de inculpată ca nefondat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata D.L. împotriva deciziei penale nr. 189 din 3 aprilie 2003 a Curții de Apel București, secția II-a penală. Deduce din pedeapsă durata arestării preventive de la 6 iunie 2002 până la 9 septembrie 2003. Obligă recurenta la 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 9 septembrie 2003.