ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3586/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 101 din 6 februarie

2003, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în dosarul nr.

404/2003 s-au dispus următoarele:

În baza art. 211 alin. (2) lit. a)

și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 lit.

b) C. pen., a condamnat pe inculpata I.A. la câte 5 ani închisoare (două

fapte).

Conform art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., inculpata urmând să execute 5 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus

din pedeapsă perioada reținerii și arestării preventive de la 6 iunie 2002 la 9

ianuarie 2003.

În baza art. 211 alin. (2) lit. c)

și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 lit.

b) C. pen., a condamnat pe inculpata D.L. la câte 5 ani închisoare (două

fapte).

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a

menținut starea de arest și în baza art. 88 C. pen., s-a dedus prevenția de la

6 iunie 2002 la 6 februarie 2003.

S-a constatat prejudiciul părții

vătămate G.N.A. recuperat prin restituire.

În baza art. 14, raportat la art.

346 C. proc. pen., a obligat inculpatele în solidar la 300.000 lei despăgubiri

civile către partea civilă Șt.M.E.

În baza art. 191 C. proc. pen., a

obligat pe fiecare inculpată la câte 900.000 lei cheltuieli judiciare către

stat, din care câte 600.000 lei onorariul apărătorului din oficiu s-au avansat

din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a se pronunța astfel, prima

instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul din 1 iulie 2002,

Parchetul de pe lângă Tribunalul București a dispus trimiterea în judecată în

stare de arest a inculpatelor I.A. și D.L. pentru săvârșirea a câte două

infracțiuni de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2

1

)

lit. a) C. pen.

S-a reținut în sarcina acestora că

în ziua de 6 iunie 2002 au acostat pe partea vătămată G.N.A. și au  deposedat-o

prin violență de suma de 21.000 lei și două inele din argint, faptă repetată la

7 iunie 2001 când au acostat partea vătămată Șt.M.E., căreia i-au luat prin

amenințare, suma de 300.000 lei.

Cauza a fost soluționată prin

sentința penală nr. 809 din 12 septembrie 2002, pronunțată de această instanță,

în dosarul nr. 3712/2002.

Prin decizia penală nr. 803 din 6

decembrie 2002, pronunțată în dosarul nr. 3283/2002, Curtea de Apel București,

secția a II-a penală, a admis apelul inculpatei D.L., extins și asupra

inculpatei I.A. și a casat hotărârea cu trimiterea cauzei spre rejudecare la

aceeași instanță.

Rejudecând, tribunalul a constatat

dovedite și de altfel și recunoscute infracțiunile pentru care inculpatele au

fost trimise în judecată, iar încadrarea juridică a infracțiunilor fiind cea

prevăzută în rechizitoriu.

Inculpata I.A. a fost pusă în

libertate la 9 ianuarie 2003, conform adresei nr. 16249 din 13 ianuarie 2003 a

Penitenciarului Spital București.

Prejudiciul a fost recuperat prin

restituire (partea vătămată G.N.A.).

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel inculpata D.L., criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul

individualizării pedepsei, pe care a apreciat-o ca fiind prea severă în raport

cu circumstanțele reale ale comiterii faptei și de datele ce o caracterizează

(necunoscută cu antecedente penale, cu o conduită sinceră și de regret a faptei

comise).

Prin decizia penală nr. 189 din 3

aprilie 2003, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a respins apelul

declarat de inculpată, ca nefondat, apreciind ca fiind legală și temeinică

soluția pronunțată de instanța de fond.

Împotriva deciziei, în termen legal,

a declarat recurs inculpata D.L., solicitând admiterea recursului, casarea

hotărârilor și, pe fond, reducerea pedepsei.

Verificând actele dosarului, Curtea,

constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Instanța de fond a stabilit corect

situația de fapt și vinovăția inculpatului, procedând la încadrarea juridică

corespunzătoare a faptelor comise.

Cât privește solicitarea inculpatei

de reducere a pedepsei aplicate, se constată că la individualizarea pedepsei

s-au avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., pericolul

social al faptelor săvârșite, modalitatea în care au fost comise, limitele de

pedeapsă prevăzute de textul de lege, cât și cuantumul prejudiciilor, lipsa

antecedentelor penale, poziția procesuală sinceră a inculpatelor.

Așa încât, pedeapsa aplicată

inculpatei recurente este just individualizată și nu se justifică solicitarea

de reducere a acesteia.

Față de aceste considerente, urmează

să fie respins recursul declarat de inculpată ca nefondat, conform

dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpata D.L. împotriva deciziei penale nr. 189

din 3 aprilie 2003 a Curții de Apel București, secția II-a penală.

Deduce din pedeapsă durata arestării

preventive de la 6 iunie 2002 până la 9 septembrie 2003.

Obligă recurenta la 1.500.000 lei

cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului

desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 9

septembrie 2003.