ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5154/2003

Asupra recursului de față;

Prin sentința penală nr. 486 din 10

octombrie 2002 a Tribunalului Cluj au fost condamnați inculpații C.T. și L.V.,

la câte un an închisoare, pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie prevăzută

de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen.,

și la câte o lună închisoare, pentru comiterea infracțiunii de fals privind

identitatea prevăzută de art. 293 C. pen., pentru ambele cu aplicarea art. 74

lit. a) și c), art. 76 lit. d) și art. 99 și următoarele C. pen.

Conform art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., pedepsele aplicate au fost contopite, dispunându-se ca fiecare

inculpat să execute câte un an închisoare, cu aplicarea art. 71, raportat la

art. 64 C. pen.

Potrivit art. 350 C. proc. pen., s-a

menținut starea de arest a inculpaților deducându-se din pedepsele aplicate

durata arestului preventiv din 30 iunie 2002 la zi pentru ambii inculpați,

constatându-se prejudiciul recuperat integral.

Pentru a pronunța această hotărâre,

tribunalul a reținut în fapt următoarele:

În noaptea de 29 iunie 2002, în

jurul orei 23,00, partea vătămată G.T.V., în vârstă de 26 de ani și având

deficiențe de vedere, se deplasa pe str. 1 Mai din localitatea Dej, jud. Cluj.

La un moment dat, partea vătămată a

fost acostată de cei doi inculpați care i-au cerut să le spună cât e ceasul.

Partea vătămată s-a oprit, moment în care inculpații i-au cerut niște bani. La

răspunsul părții vătămate că nu are bani, inculpatul C.T. a prins-o de mână și

i-a luat ceasul, după care ambii inculpați au imobilizat partea vătămată și au

controlat-o prin buzunare pentru a-i sustrage banii. După ce s-au convins că partea

vătămată nu are bani, inculpatul L.V. a lovit partea vătămată cu palma peste

ceafă, iar apoi ambii inculpați au fugit.

Partea vătămată a sesizat de îndată

organele de poliție care, în jurul orei 24,30, au depistat inculpații în zona

centrală a municipiului Dej.

Împotriva acestor hotărâri a

declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj, solicitând desființarea

sentinței în latura penală și aplicarea unor pedepse mai mari prin înlăturarea

dispozițiilor art. 74 și art. 76 C. pen., reținute în favoarea inculpaților.

Prin decizia penală nr. 8 din 21

ianuarie 2003, Curtea de Apel Cluj a admis apelul declarat de Parchetul de pe

lângă Tribunalul Cluj împotriva sentinței penale nr. 486/2002 a Tribunalului

Cluj pe care o desființează, în latura penală, cu privire la reținerea

circumstanțelor atenuante și judecând în aceste limite:

A condamnat pe inculpații C.T. și

L.V. deținuți în Penitenciarul Gherla, la câte 3 ani și 6 luni închisoare,

fiecare, pentru comiterea infracțiunilor de: tâlhărie prevăzută de art. 211

alin. (2) lit. b) și c) și art. 2

1

lit. a) C. pen., cu aplicarea

art. 99 și următoarele C. pen. și la câte 6 luni închisoare, fiecare, pentru

comiterea infracțiunii de fals privind identitatea, prevăzută de art. 293 C.

pen., cu aplicarea art. 99 și următoarele C. pen.

Conform art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpații, să

execute fiecare, câte 3 ani și 6 luni închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71,

raportat la art. 64 C. pen.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs inculpatul L.V., car prin apărătorul său a solicitat casarea hotărârii

atacate și menținerea sentinței penale a instanței de fond.

Recursul este fondat, dar numai în

ceea ce privește incidența Legii nr. 543/2002 referitor la grațierea unor

pedepse.

Din examinarea actelor și lucrărilor

dosarului rezultă că instanțele au reținut corect situația de fapt și vinovăția

inculpatului, în raport de materialul probator administrat în cauză.

În ceea ce privește pedeapsa

aplicată inculpatului, se constată că aceasta a fost corect individualizată,

conform criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen., instanța de apel

ținând corect seama de gradul de pericol social al faptelor, de modalitatea și

împrejurările comiterii lor, dar și de datele ce caracterizează persoana

inculpatului.

De altfel, pedeapsa de 3 ani și 6

luni închisoare, sub aspectul cuantumului ei, era în măsură să asigure

reeducarea inculpatului în vederea reinserției sale în societate și prevenția

generală, potrivit scopului prevăzut de art. 52 C. pen.

Se constată că recursul este

admisibil pentru următoarele considerente.

Potrivit art. 1 din Legea nr.

543/2002 privind grațierea unor pedepse și înlăturarea unor măsuri și

sancțiuni, coroborat cu art. 8 din aceeași lege, astfel cum a fost modificat

prin O.U.G. nr. 18/2003 se grațiază în întregime pedepsele cu închisoare până

la 5 ani închisoare, precum și pedepsele cu amendă aplicate de instanțele de

judecată faptelor comise până la data de 4 octombrie 2002.

Așadar, în cauză sunt aplicabile

dispozițiile art. 1 din Legea nr. 543/2002 și în consecință, urmează a se

constata că pedepsele de 6 luni închisoare aplicate inculpaților L.V. și C.T.

stabilite pentru infracțiunea prevăzută de art. 293 C. pen., sunt grațiate.

Pentru aceste considerente și

constatând că din oficiu nu subzistă alte motive de casare, Curtea urmează a

admite recursul inculpatului L.V. și a se dispune conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de inculpatul L.V. împotriva deciziei penale nr. 8 din 21 ianuarie

2003 a Curții de Apel Cluj.

Extinde efectele recursului acestuia

și față de inculpatul C.T.

Casează hotărârea atacată numai cu

privire la omisiunea grațierii pedepselor de câte 6 luni, aplicată inculpaților

pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 293 C. pen.

Înlătură aplicarea dispozițiilor

art. 33 și art. 34 C. pen. și descontopește pedepsele rezultante în pedepsele

componente.

În baza art. 1 din Legea nr.

543/2002 constată grațiate integral și condiționat pedepsele de câte 6 luni

închisoare, aplicate inculpaților L.V. și C.T., pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzută de art. 293 C. pen., inculpații urmând să execute pedepsele de câte 3

ani și 6 luni închisoare.

Deduce din pedepsele aplicate

inculpaților, perioada arestării preventive de la 30 iunie 2002 la 12 noiembrie

2003.

Onorariul de avocat pentru apărarea

din oficiu a inculpaților, în sumă de câte 400.000 lei se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

12 noiembrie 2003.