ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3590/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: B.G., în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Mureș, a solicitat anularea hotărârii nr. 619 din 19 decembrie 2002, emisă de pârâtă și obligarea pârâtei să emită o nouă hotărâre prin care să se stabilească că este beneficiarul art. 1 din Legea nr. 309/2002, pentru perioada 25 iulie 1951 – 10 aprilie 1953, în care a efectuat stagiul militar într-o unitate de muncă a Direcției Generale a Serviciului Muncii. Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 371 din 29 septembrie 2003, a admis acțiunea.

Considerând hotărârea nelegală, pârâta a declarat recurs și a solicitat admiterea lui, casarea sentinței și în fond, respingerea acțiunii, întrucât comisia în mod justificat nu a recunoscut perioada solicitată, că se încadrează în dispozițiile Legii nr. 309/2002, întrucât unitatea militară nu aparține Direcției Generale a Serviciului Muncii. Recursul este nefondat.

Prin Legea nr. 309/2002, s-au recunoscut și acordat unele drepturi, persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 – 1961. Conform art. 1 și 6 din Legea nr. 309/2002, beneficiază de prevederile prezentei legi, persoana, cetățean român, care a efectuat stagiul militar în detașamentele de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 – 1961, stabilirea drepturilor urmând a se face de Casele teritoriale de pensii și a municipiului București, la cerere, pe baza înscrisurilor din livretele militare, din adeverințele eliberate de Centrele militare județene sau de U.M. 02405 Pitești. Livretul militar seria Dc nr. 047946 dovedește că în perioada 25 iulie 1951 – 10 aprilie 1953, B.G.

a efectuat stagiul militar în detașamente ale serviciului muncii, ca „mână de lucru”. Susținerea pârâtei, că reclamantul nu poate beneficia de prevederile Legii nr. 309/2002, întrucât unitatea militară nu figurează în structura Direcției Generale a Serviciului Muncii, nu poate fi primită. Lista unităților, detașamentelor de muncă din structura Direcției Generale a Serviciului Muncii este stabilită pe baza unor evidențe aflate în Arhivele Naționale. Ea este orientativă, neexistând nici un act normativ care să stabilească faptul că numai unitățile menționate în listă pot atrage incidența Legii nr. 309/2002. În condițiile în care reclamantul a fost „mână de lucru” în unitatea militară, iar nu soldat, se încadrează în Legea nr. 309/2002 și trebuie să beneficieze de drepturile acordate de acest act normativ.

În caz contrar, s-ar ajunge la situații inechitabile, de recompensare numai în parte a muncii celor care au efectuat stagiul militar în condiții identice, dar cărora, datorită unor împrejurări formale, li se aplică un tratament diferit și discriminatoriu. Soluția instanței fiind legală, recursul se privește nefondat și în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Mureș împotriva sentinței civile nr. 371 din 29 septembrie 2003 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 iunie 2004.