ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3590/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

B.G., în contradictoriu cu Casa

Județeană de Pensii Mureș, a solicitat anularea hotărârii nr. 619 din 19

decembrie 2002, emisă de pârâtă și obligarea pârâtei să emită o nouă hotărâre

prin care să se stabilească că este beneficiarul art. 1 din Legea nr. 309/2002,

pentru perioada 25 iulie 1951 – 10 aprilie 1953, în care a efectuat stagiul

militar într-o unitate de muncă a Direcției Generale a Serviciului Muncii.

Curtea de Apel Târgu Mureș, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 371 din 29

septembrie 2003, a admis acțiunea.

Considerând hotărârea nelegală,

pârâta a declarat recurs și a solicitat admiterea lui, casarea sentinței și în

fond, respingerea acțiunii, întrucât comisia în mod justificat nu a recunoscut

perioada solicitată, că se încadrează în dispozițiile Legii nr. 309/2002,

întrucât unitatea militară nu aparține Direcției Generale a Serviciului Muncii.

Recursul este nefondat.

Prin Legea nr. 309/2002, s-au

recunoscut și acordat unele drepturi, persoanelor care au efectuat stagiul

militar în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 –

1961.

Conform art. 1 și 6 din Legea nr. 309/2002,

beneficiază de prevederile prezentei legi, persoana, cetățean român, care a

efectuat stagiul militar în detașamentele de muncă din cadrul Direcției

Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 – 1961, stabilirea drepturilor

urmând a se face de Casele teritoriale de pensii și a municipiului București,

la cerere, pe baza înscrisurilor din livretele militare, din adeverințele

eliberate de Centrele militare județene sau de U.M. 02405 Pitești.

Livretul militar seria Dc nr. 047946

dovedește că în perioada 25 iulie 1951 – 10 aprilie 1953, B.G. a efectuat

stagiul militar în detașamente ale serviciului muncii, ca „mână de lucru”.

Susținerea pârâtei, că reclamantul

nu poate beneficia de prevederile Legii nr. 309/2002, întrucât unitatea

militară nu figurează în structura Direcției Generale a Serviciului Muncii, nu

poate fi primită.

Lista unităților, detașamentelor de

muncă din structura Direcției Generale a Serviciului Muncii este stabilită pe

baza unor evidențe aflate în Arhivele Naționale.

Ea este orientativă, neexistând nici

un act normativ care să stabilească faptul că numai unitățile menționate în

listă pot atrage incidența Legii nr. 309/2002.

În condițiile în care reclamantul a

fost „mână de lucru” în unitatea militară, iar nu soldat, se încadrează în Legea

nr. 309/2002 și trebuie să beneficieze de drepturile acordate de acest act

normativ.

În caz contrar, s-ar ajunge la situații

inechitabile, de recompensare numai în parte a muncii celor care au efectuat stagiul

militar în condiții identice, dar cărora, datorită unor împrejurări formale, li

se aplică un tratament diferit și discriminatoriu.

Soluția instanței fiind legală, recursul

se privește nefondat și în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Mureș împotriva sentinței civile nr. 371 din 29 septembrie

2003 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 16 iunie 2004.