ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3613/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: M.V., în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Harghita, a solicitat anularea hotărârii nr. 42 din 1 noiembrie 2002 emisă de aceasta și obligarea la emiterea unei noi hotărâri, prin care să se constate că în perioadele 16 iulie 1951 - 14 ianuarie 1952 și 10 ianuarie 1953 – 24 ianuarie 1955 s-a aflat în situația prevăzută de art. 1 din Legea nr. 309/2002, cu drepturile corespunzătoare, cu începere de la 1 septembrie 2002. Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 15 din 3 februarie 2003, a admis acțiunea, reținând că reclamantul se încadrează în dispozițiile Legii nr. 309/2002.

Considerând hotărârea netemeinică și nelegală, pârâta a declarat recurs și a solicitat admiterea lui, casarea sentinței și în fond, respingerea acțiunii, întrucât nu s-a făcut dovada prestării serviciului militar în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioadele solicitate. Recursul este nefondat.

Prin Legea nr. 309/2002 s-au recunoscut și acordat unele drepturi persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961. Conform art. 1 și 6 din Legea nr. 309/2002, beneficiază de prevederile prezentei legi, persoana cetățean român, care a efectuat stagiul militar în detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961, stabilirea drepturilor urmând a se face de casele teritoriale de pensii și a municipiului București, la cerere, pe baza înscrisurilor din livretele militare, din adeverințele eliberate de centrele militare județene sau de UM nr. 02405 Pitești. Din livretul militar seria Dp nr. 042736 din 24 martie 1959 rezultă că în perioadele 16 iulie 1951 – 14 ianuarie 1952 și 10 ianuarie 1953 – 24 ianuarie 1955, M.V.

a efectuat stagiul militar în detașamente ale serviciului muncii „mână de lucru” „soldat neinstruit”. Față de cele de mai sus, în mod justificat instanța a admis acțiunea, a anulat hotărârea atacată și a dispus emiterea unei hotărâri care să consfințească drepturile reclamantului conform Legii nr. 309/2002, pentru perioadele arătate. În consecință, recursul se privește nefondat și în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Harghita împotriva sentinței civile nr. 15 din 3 februarie 2003 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 octombrie 2003.