ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5636/2003

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5636/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 98 din 29

mai 2003, Tribunalul Buzău, a condamnat pe inculpatul S.C. la pedeapsa de 6

luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de purtare abuzivă, prevăzută

de art. 250 alin. (2) C. pen. și s-a constatat pedeapsa grațiată, conform art. 1

din Legea nr. 543/2002 și art. 1 din O.U.G. nr. 18/2003.

S-a atras atenția inculpatului

asupra dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002.

S-a constatat că partea vătămată S.C.I.,

nu s-a constituit parte civilă.

Inculpatul a fost obligat la

1.000.000 lei cheltuieli de judecată.

S-a reținut, pentru a se pronunța

această sentință că, inculpatul S.C. și-a desfășurat activitatea, potrivit

fișei postului, începând cu anul 2001, la Postul de Poliție Mihăilești, județul

Buzău, în calitate de agent șef adjunct.

Acesta, în seara zilei de 23 august

2002, a primit misiunea de a se deplasa în sectorul său, respectiv în satul

Florica, județul Buzău.

În timp ce se deplasa pe raza

localității arătate, pe drumul județean, însoțit de martorul B.M., a observat o

persoană, respectiv partea vătămată S.C.I., cu bicicleta, având un sac în

spate.

Partea vătămată, a observat

autoturismul, aparținând polițistului și a încercat să se ascundă în tufele de

pe marginea șoselei, însă în scurt timp, a fost găsit, prins, imobilizat și

urcat în mașină.

Bicicleta a fost luată de martorul B.M.,

iar inculpatul, împreună cu partea vătămată, care recunoscuse că furase

bunurile de la firma aparținând patroanei B.V., au plecat, către postul de

poliție.

La intrarea în satul Mihăilești,

inculpatul a luat hotărârea să meargă la baza de recepție cereale, pendinte de

SC A. SA Buzău, pentru a verifica modul în care paznicul își îndeplinește

îndatoririle de serviciu.

Inculpatul, în încăperea paznicului,

a luat legătura, în jurul orelor 22,00, cu șeful postului, respectiv agent șef

H.G.N., care s-a deplasat imediat la locul indicat, a discutat cu S.C.I. și cu

inculpatul, care avea funcția de agent șef adjunct.

Din discuții a rezultat că S.C.I. a

recunoscut săvârșirea infracțiunii de furt și a însoțit pe cei doi polițiști,

la locul faptei, pentru efectuarea cercetărilor, care au durat până dimineață.

Se mai reține că, în incinta bazei

de recepție Mihăilești, inculpatul i-a aplicat lui S.C.I., două lovituri cu

palma, ultimul susținând că a fost lovit, de acesta, cu pumnii și palmele, după

urcarea în autoturism, iar apoi a fost lovit, de mai multe ori, cu un cablu

ondulat, pe partea dorsală și cu palma, aceste agresiuni, producându-se, când a

intrat în încăperea din incinta bazei.

Certificatul medico-legal, eliberat

de S.M.L. Buzău, concluzionează că partea vătămată S.C.I. a prezentat la

examinare leziuni traumatice de două categorii, respectiv unele produse prin

cădere și care sunt mai grave și altele mai ușoare, produse prin lovire cu

corpuri dure, adică echimozele de pe brațul stâng, torace posterior, fese și

coapsa dreaptă. Pentru vindecarea leziunilor se arată că, sunt necesare 2-3

zile îngrijiri medicale, iar pentru vindecarea echimozelor și escoriațiilor

sunt necesare 8-9 zile de îngrijiri medicale.

Împotriva acestei sentințe, a

declarat apel, inculpatul, care a solicitat, în principal, admiterea apelului,

desființarea sentinței și schimbarea încadrării juridice din infracțiunea

prevăzută de art. 250 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 180 alin.

(1) C. pen., întrucât din probe, nu rezultă că leziunile provocate părții

vătămate, i-au fost cauzate în totalitate de el, pentru că i-a aplicat numai

două palme. În subsidiar, a solicitat achitarea sa și aplicarea art. 18

1

din C. pen., întrucât nu are antecedente penale, a recunoscut ceea ce a făcut

și pentru că este o persoană cu o conduită ireproșabilă.

Curtea de Apel Ploiești, prin

decizia penală nr. 375 din 27 august 2003, a respins apelul inculpatului,

obligându-l la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs, inculpatul S.C. și partea vătămată S.C.I.

Inculpatul, prin apărătorul său, a

reiterat motivele din apel, în sensul schimbării încadrării juridice din

infracțiunea prevăzută de art. 250 alin. (2) C. pen., în cea prevăzută de art. 180

alin. (1) C. pen., iar, în subsidiar, achitarea sa.

Partea vătămată a solicitat, în

recurs, admiterea acestuia și obligarea inculpatului la despăgubiri în favoarea

sa.

Recursul părții vătămate este inadmisibil,

iar cel al inculpatului este nefondat.

Potrivit art. 385

1

alin. ultim

C. proc. pen., nu pot fi atacate cu recurs sentințele în privința cărora

persoanele prevăzute în art. 362 din același cod, nu au folosit calea apelului

ori când apelul a fost retras, dacă legea prevede această cale de atac.

În cauză se constată că partea

vătămată, S.C.I., nu a folosit calea de atac a apelului, așa încât recursul său

este inadmisibil și urmează a fi respins, ca atare.

În ce privește recursul

inculpatului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că

instanțele au stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția acestuia, în

săvârșirea la data de 23 august 2002 a infracțiunii de purtare abuzivă,

prevăzută de art. 250 alin. (2) C. pen.

Astfel, este dovedită, în baza

declarațiilor martorilor M.R., H.G.N., B.M., S.C.G., B.V., B.T., D.C., D.I.D.,

J.G., procesele-verbale de confruntare, coroborate cu declarațiile părții

vătămate, că inculpatul a lovit-o pe victimă.

De altfel, inculpatul a recunoscut

comiterea faptei.

Stabilită fiind vinovăția

inculpatului, instanța de fond a aplicat acestuia o pedeapsă just individualizată,

în conformitate cu dispozițiile art. 72 C. pen. și proporțională cu pericolul

social al faptei comise.

Pentru considerentele arătate, având

în vedere că verificând decizia atacată în raport și cu prevederile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., nu se constată existența și a altor motive care să

ducă la casare, urmează a se constata că recursul declarat de inculpat este

nefondat și va fi respins, ca atare, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit.

b) C. proc. pen. și a se dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul S.C., împotriva deciziei penale nr. 375 din 27 august

2003 a Curții de Apel Ploiești.

Respinge, ca inadmisibil, recursul

declarat de partea vătămată S.C.I., împotriva aceleiași decizii.

Obligă pe recurentul inculpat să

plătească statului suma de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de

400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurenta parte vătămată să

plătească statului suma de 1.000.000 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 3

decembrie 2003.