ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4225/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 233 din 9 martie 2005, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosarul nr. 7049/2004, în baza art. 246 alin. (1) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul M.I. la 2 ani închisoare. În baza art. 266 alin. (2) C. pen., l-a condamnat pe același inculpat, la 2 ani închisoare, pentru reținere nelegală și cercetare abuzivă. Au fost constatate grațiate pedepsele prin efectul art. 1 din Legea nr. 543/2002. În baza art. 288 C. pen., l-a condamnat pe același inculpat la 2 ani închisoare. În baza art. 289 l-a condamnat la alți 2 ani, iar în baza art. 291 la încă 2 ani închisoare. În baza art. 33 și 34 C. pen. s-au contopit pedepsele și s-a dispus ca inculpatul să execute 2 ani închisoare.

În baza art. 81 s-a dispus suspendarea executării pe o perioadă de 4 ani. În baza art. 348 C. proc. pen., s-a dispus anularea înscrisurilor falsificate. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că inculpatul M.I., în calitate de agent de poliție însărcinat cu identificarea autorilor nedescoperiți ai unor furturi de biciclete, l-a determinat pe N.A.G. să facă un autodenunț din care reieșea că ar fi furat bicicleta părții vătămate C.A. În schimbul acestei recunoașteri inculpatul l-a dus de mai multe ori pe N.A.G. (arestat aflat în arestul poliției) la domiciliu.

Apoi inculpatul a întocmit pe numele arestatului un dosar penal cuprinzând mai multe acte procedurale și acte ce consemnau măsuri procesuale (procesul verbal de restituire a bicicletei către C.P., declarații, rezoluții, etc.) toate false, a semnat în fals alte acte și a înaintat în final dosarul astfel întocmit, parchetului Timiș propunând trimiterea în judecată a lui N.A.G., pentru săvârșirea a 67 de infracțiuni de furt. Deoarece la parchet s-au sesizat unele inadvertențe în actele dosarului a fost sesizat parchetul militar care a stabilit faptele comise de inculpat. Apelul declarat de inculpat împotriva sentinței nemotivat și nesusținut în fața instanței de către acesta a fost respins, ca nefondat, prin decizia penală nr. 179 din 12 mai 2005, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, în dosarul nr. 3659/2005.

Împotriva acestei ultime hotărâri inculpatul a declarat recurs, recurs pe care nu l-a motivat. De asemenea, deși legal citat nu s-a prezentat în fața Curții pentru a-și susține recursul. Curtea, examinând din oficiu hotărârile pronunțate în cauză, constată că acestea sunt legale și temeinice. Astfel, tribunalul a reținut o situație de fapt în deplină concordanță cu probele administrate. Au fost aplicate pedepse just individualizate, parte din ele au fost constatate grațiate iar pentru pedeapsa rezultantă în urma aplicării art. 33 și art. 34 s-a dispus suspendarea executării având în vedere datele personale ale inculpatului. Față de considerentele ce preced recursul se va respinge, ca nefondat.

Se va obliga inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.I. împotriva deciziei penale nr. 179/ A din 12 mai 2005 a Curții de Apel Timișoara. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 120 lei (1.200.000 lei) cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 8 iulie 2005.