ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 294/2004

Asupra recursului în anulare de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr.1264 din 1 octombrie 2002 a Judecătoriei Baia Mare, definitivă prin neapelare, a fost condamnat inculpatul P.V.T. la 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt, prevăzută de art. 208 alin. (1) cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și la 3 ani închisoare în baza art. 208, 209 lit. i) cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. Conform art. 33 lit. a) și 34 lit. b) C. pen. s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare. În baza art. 61 C. pen. s-a revocat restul de pedeapsă neexecutat după liberarea condiționată de 630 zile din pedeapsa de 4 ani și 10 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.1128/1997 a Judecătoriei Baia Mare, rest contopit în pedeapsa aplicată prin sentința atacată la care s-a adăugat un spor de 1 an închisoare, în final inculpatul urmând a executa 4 ani închisoare.

Sub aspectul laturii civile, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 350.000 lei despăgubiri către partea civilă G.A., iar în baza art.118 lit. d) C. pen. a fost confiscată în folosul statului suma de 50.000 lei, sumă la care a fost obligat. Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut, în esență, următoarea situație de fapt: În cursul lunii mai 2001, inculpatul P.V.T. s-a deplasat pe timp de zi la locuința părții vătămate C.E. și, profitând de faptul că nu era nimeni acasă, a sustras dintr-o anexă gospodărească o bicicletă. La scurt timp, inculpatul a vândut bicicleta numitei G.A. pentru suma de 350.000 lei. În cursul cercetărilor bicicleta a fost restituită părții vătămate.

Același inculpat, la data de 22 iulie 2001, s-a deplasat pe malul râului Săsar, în apropierea comunei Recea – Maramureș, pentru a-l vizita pe prietenul său – partea vătămată N.V. Negăsind-o pe partea vătămată, inculpatul a dislocat o scândură din peretele colibei folosite de victimă, a intrat în colibă și a sustras un telefon mobil marca. În aceeași zi inculpatul a vândut telefonul numitului G.V., însă în ziua următoare telefonul a fost ridicat de către organele de poliție și a fost predat părții vătămate. Împotriva acestei sentințe procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a declarat recurs în anulare în temeiul art. 409, 410 alin.1 partea a II – a pct. 5 C. proc.

pen., invederând că judecata a avut loc fără participarea inculpatului, deși aceasta era obligatorie potrivit legii. Recursul în anulare este fondat. Potrivit art. 314 alin. (1) C. proc. pen., judecata nu poate avea loc decât în prezența inculpatului, când acesta se află în stare de deținere, iar aliniatul 2 din același text prevede că aducerea inculpatului arestat la judecată este obligatorie. Articolul 197 alin. (2) din același cod menționează, printre altele, că dispozițiile relative la prezența inculpatului când sunt obligatorii potrivit legii, sunt prevăzute sub sancțiunea nulității. Din actele dosarului rezultă că inculpatul a lipsit pe tot parcursul judecării cauzei, deși a fost citat cu respectarea dispozițiilor art.177 C. proc.

pen. Conform adresei nr. B 11520 din 5 decembrie 2002 a Direcției Generale a Penitenciarelor – Penitenciarul Arad și adresei nr.35056/PJ din 28 octombrie 2002 a Inspectoratului de Poliție al Județului Maramureș – Poliția municipiului Baia Mare, în perioada judecării dosarului, inculpatul se afla arestat în Penitenciarul Arad încă din 6 decembrie 2001, în executarea unei pedepse anterioare, de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 29/2002 a Judecătoriei Chișinău Criș. Rezultă, așadar că instanța de fond a judecat cauza în lipsa inculpatului care se afla în stare de deținere, motiv pentru care hotărârea pronunțată este lovită de nulitate absolută. În raport de considerentele arătate recursul în anulare va fi admis, se va casa sentința penală atacată cu trimitere spre rejudecare aceleiași instanțe.

Conform art.192 alin. (3) C. proc. pen. onorariul apărătorului din oficiu se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva sentinței penale nr. 1264 din 1 octombrie 2002 a Judecătoriei Baia Mare, privind pe intimatul inculpat P.V.T. Casează hotărârea pronunțată și trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe. Constată că inculpatul este arestat în altă cauză. Onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 16 ianuarie 2004.