ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2955/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Tribunalul Mureș, prin sentința

penală nr. 302 din 7 octombrie 2003, în rejudecare, a schimbat încadrarea

juridică potrivit art. 334 C. proc. pen., din infracțiunea prevăzută de art.

211 alin. (1) și (2) lit. d) și e) C. pen., art. 41 alin. (2) și art. 37 lit.

a) C. pen., în două infracțiuni de tâlhărie prevăzute de art. 211 alin. (1) și

(2) lit. b) și c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și respectiv

211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) și alin. (2

1

) lit. a), cu art. 37

C. pen.

În baza art. 211 alin. (2) lit. b)

și c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., inculpatul L.C.Z. a fost

condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare.

În baza art. 211 alin. (2) lit. b)

și c) și alin. (2

1

) lit. a), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.,

inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 7 ani închisoare.

În baza art. 39 alin. (1) C. pen. și

art. 34 lit. b) C. pen., a contopit cele două pedepse cu pedeapsa de 722 zile

închisoare aplicată prin sentința penală nr. 564 din 15 martie 2000 a

Judecătoriei Tg. Mureș, urmând ca în final să execute pedeapsa cea mai grea de

7 ani închisoare.

A dedus din pedeapsa aplicată,

prevenția de la 12 martie 2000 la 12 octombrie 2002.

A fost obligat inculpatul la plata

sumei de 1.650.000 lei cu titlu de despăgubiri către partea civilă I.D.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut următoarea situație de fapt:

În seara de 22 ianuarie 2002, în

timp ce părțile vătămate I.D. și E.J. se deplasau înspre locuințele lor, ajunse

în dreptul centralei termice de pe strada Moldovei, într-o zonă neluminată, au

fost acostați de inculpatul L.C.Z. Inculpatul i-a cerut părții vătămate E.J.,

foc la țigară și în timp ce acesta căuta bricheta, l-a lovit cu pumnul în ochi,

cerându-i bani.

Pentru că partea vătămată nu avea

bani, inculpatul i-a smuls ceasul de la mână. După aceasta, inculpatul l-a

lovit cu pumnul în față pe I.D. l-a doborât la pământ, l-a lovit cu picioarele

și i-a sustras din haină 650.000 lei și de pe deget verigheta de aur de 4,5 gr.

Împotriva sentinței au declarat apel

procurorul și inculpatul.

Prin apelul procurorului, sentința a

fost criticată pentru omisiunea aplicării dispozițiilor art. 13 C. pen. și

pentru greșita încadrare juridică dată faptelor săvârșite în aceeași

împrejurare.

Inculpatul a cerut desființarea

sentinței și achitarea conform art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10

alin. (1) lit. c) C. proc. pen., deoarece nu este autorul infracțiunilor.

Prin decizia penală nr. 33/ A din 1

martie 2004, secția penală de la Curtea de Apel Tg. Mureș a admis apelurile, a

desființat parțial sentința și rejudecând cauza, a schimbat încadrarea juridică

a faptelor în infracțiunile prevăzute de art. 211 alin. (1) și (2) lit. d) și

e) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen.

În baza acestor texte, reținând și

starea de recidivă prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen., l-a condamnat pe

inculpat la două pedepse de 7 ani închisoare. A revocat liberarea condiționată

pentru restul de 722 zile rămas neexecutat din pedeapsa aplicată prin sentința

penală nr. 564/2000 a Judecătoriei Tg. Mureș și a contopit acest rest cu

pedeapsa de 7 ani închisoare.

A dedus timpul arestului de la 12

martie 2001 la 10 ianuarie 2003.

A confiscat de la inculpat suma de

50.000 lei contravaloarea bunului sustras de la E.J., parte vătămată care nu

s-a constituit parte civilă.

Nemulțumit și de această hotărâre,

inculpatul a atacat-o cu recurs, pe care nu l-a motivat și nu s-a prezentat

să-l susțină.

Recursul este nefondat.

Din ansamblul actelor și lucrărilor

aflate la dosarul cauzei rezultă că prima instanță a reținut o situație de fapt

corectă și vinovăția inculpatului; însă a dat o încadrare juridică greșită

faptelor comise de inculpat, nelegalitate constatată la instanța de apel. În

urma desființării parțiale a sentinței, inculpatul a fost condamnat prin

schimbarea încadrării juridice la pedepse de câte 7 ani închisoare care sunt

just individualizate cu respectarea dispozițiilor art. 72 C. pen.

Vinovăția inculpatului a fost

reținută pe baza declarațiilor părților vătămate și a martorilor M.E. și H.M.

Partea vătămată I.D. l-a indicat pe

inculpat, recunoscându-l din fotografiile aflate în albumul de la poliție, iar

apoi cu ocazia recunoașterii din grup.

Relevantă este declarația martorei

H.M., care a arătat că într-o seară la câteva zile după ce I.D. a fost

tâlhărit, bătrânul a venit la bar, i-a povestit ce i s-a întâmplat și la un

moment dat a venit la ea speriat și a arătat către un bărbat spunând că acela

este autorul tâlhăriei. Martora împreună cu barmana au pornit înspre persoana

indicată, care avea circa 1,80 – 1,85, vârsta de aproximativ 25 ani și tuns la

zero și martora a întrebat-o pe colega sa dacă îl cunoaște. Cu acea ocazie a

aflat că tânărul se numește C. și că a fost eliberat de puțin timp din

penitenciar.

La cererea inculpatului care a negat

săvârșirea faptelor, au fost audiați martorii V.L., B.Z. și M.E.

Martorul V.L. a declarat că îl

cunoaște de circa 13 ani pe inculpat și nu crede că acesta ar fi în stare să

comită asemenea infracțiuni; deși fișa de antecedente penale îi contrazic

afirmația.

Martorii M.E. și B.Z. au arătat că

îl cunosc pe inculpat din vedere și nu au cunoștință ca acesta să fi agresat

vreo persoană.

Prin declarațiile martorilor audiate

în apărare, inculpatul nu a putut să dovedească faptul că alte persoane au

comis faptele imputate.

Așa fiind, se constată că hotărârile

celor două instanțe sunt legale și temeinice, iar recursul urmează a fi respins

ca nefondat conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul L.C.Z. împotriva deciziei penale nr. 33/ A din

1 martie 2004 a Curții de Apel Târgu Mureș.

Constată că inculpatul a fost

arestat în perioada 12 martie 2001 la 10 ianuarie 2002.

Obligă pe recurent la plata sumei de

1.800.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 400.000 lei

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 1

iunie 2004.