ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5640/2003

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5640/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra recursului în anulare de

față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1756 din 5

noiembrie 2002, Judecătoria Aiud, a condamnat pe inculpatul R.M. la pedeapsa de

un an închisoare, pentru infracțiunea de furt, prevăzută de art. 208 alin. (1),

cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

Conform art. 83 C. pen., s-a revocat

suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante de 2 ani închisoare,

aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 579 din 23 aprilie 2002 a

Judecătoriei Aiud.

În baza art. 1 din Legea nr. 543 din

1 octombrie 2002, a constatat grațiate pedepsele de un an închisoare, pentru

infracțiunea prevăzută de art. 192 alin. (1) C. pen. și de 2 ani închisoare,

pentru infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) C. pen.

Pentru a pronunța această sentință

s-a reținut că, în data de 12 iunie 2002, inculpatul R.M. a sustras o bicicletă

din curtea părții vătămate D.Ș.

Împotriva acestei sentințe

definitive prin neapelare, a declarat în baza art. 409 și art. 410 alin. (1)

partea I pct. 7

1

teza I C. proc. pen., recurs în anulare, procurorul

general al Înaltei Curți de Casație și Justiție, susținând că în cauză,

instanța a pronunțat o hotărâre contrară legii, constatând grațiate pedepsele

de un an, respectiv 2 ani închisoare, deși inculpatul este recidivist.

Recursul în anulare este fondat.

Conform art. 4 alin. (1) din Legea nr.

543/2000, privind grațierea unor pedepse și înlăturarea unor măsuri și

sancțiuni, condamnații pentru infracțiuni săvârșite în stare de recidivă și

recidiviștii prin condamnări anterioare, nu beneficiază de prevederile

acesteia.

Infractor recidivist este o persoană

care, după prima condamnare, săvârșește o nouă infracțiune, în condițiile

cerute de lege pentru existența recidivei. În consecință, starea de recidivă

și, respectiv calitatea de recidivist, se dobândesc în momentul săvârșirii

celei de-a doua infracțiuni.

Pe de altă parte, exceptarea

recidiviștilor de la grațiere vizează toți condamnații, care au dobândit

calitatea de recidivist până la momentul intrării în vigoare a actului de

clemență.

În cauză, potrivit fișei de cazier

judiciar, prin sentința penală nr. 579 din 23 aprilie 2002 a Judecătoriei Aiud,

definitivă prin neapelare la 7 mai 2002, inculpatul a fost condamnat anterior

la o pedeapsă rezultantă de 2 ani închisoare, pentru infracțiunile de violare

de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (1) C. pen. și furt, prevăzută de art.

208 alin. (1) C. pen., cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe un

termen de încercare de 4 ani.

Întrucât fapta dedusă în prezent judecății

a fost săvârșită la 12 iunie 2002, în cursul termenului de încercare al

suspendării condiționate a executării pedepsei anterioare, rezultă că, în

momentul comiterii acestei fapte, inculpatul a devenit recidivist.

În consecință, la data apariției

Legii nr. 543 din 4 octombrie 2002, inculpatul avea deja statutul de

recidivist, ceea ce îl excludea de la beneficiul grațierii, acordate prin actul

normativ menționat în conformitate cu dispozițiile art. 4 alin. (1) teza I din aceeași

lege.

Deci greșit instanța a constatat

grațiate pedepsele de un an, respectiv 2 ani închisoare, aplicate prin sentința

penală nr. 579 din 23 aprilie 2002.

Ca urmare, recursul în anulare va fi

admis, se va casa hotărârea atacată, numai cu privire la aplicarea art. 1 din

Legea nr. 543/2002, dispoziție care va fi înlăturată, astfel că inculpatul va

avea de executat pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare.

Se va menține celelalte dispoziții

ale sentinței atacate, se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului,

perioada executată, se va anula mandatul anterior și se va dispune emiterea

unui nou mandat de executare.

Onorariul pentru apărarea din oficiu

se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în anulare declarat de

procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, împotriva sentinței penale nr. 1756 din 5 noiembrie 2002 a

Judecătoriei Aiud, privind pe inculpatul R.M.

Casează sentința atacată, numai cu

privire la aplicarea art. 1 din Legea nr. 543/2002 și la pedeapsa de executat.

Înlătură dispoziția de aplicare a art.

1 din Legea nr. 543/2002, privind pedepsele de un an închisoare, aplicată

pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 192 alin. (1) C. pen. și de 2

ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) C. pen., la

care a fost condamnat inculpatul prin sentința penală nr. 579 din 23 aprilie

2002 a Judecătoriei Aiud.

Dispune contopirea acestor pedepse,

urmând ca potrivit art. 83 C. pen., inculpatul să execute pedeapsa de 2 ani

închisoare, pe lângă pedeapsa aplicată în cauză, de un an închisoare, în baza art.

208 alin. (1), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., în total, având de

executat 3 ani închisoare.

Menține celelalte dispoziții ale

sentinței atacate.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului perioada executată.

Anulează mandatul anterior și

dispune emiterea unui nou mandat de executare, conform prezentei decizii.

Onorariul pentru apărarea din oficiu

a inculpatului, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 3

decembrie 2003.