ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4126/2004

Asupra recursului civil de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele : Prin cererea înregistrată la 31 ianuarie 2003 T.M.O., în calitate de expert în dosarul 2059/2002 al Curții de Apel Craiova, a solicitat rectificarea încheierii de ședință pronunțată de această instanță la 19 iunie 2002 în sensul de a se dispune să i se achite onorariu cuvenit de 2.000.000 lei de către Biroul local de expertize juridice Dolj. Curtea de Apel Craiova prin încheierea din 20 februarie 2003 pronunțată în dosarul nr. 2059/2002 a respins cererea. Pentru această soluție Curtea a reținut că în dosar s-a fixat obligația plății onorariilor de expert, obligație de care s-a achitat numai S.C. T. S.A., sucursala T. Rovinari, expertul având posibilitatea unei acțiuni separate împotriva părții ce nu și-a onorat obligația de plată.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs petentul invocând împrejurarea că instanța avea obligativitatea să verifice achitarea onorariului de către părți – existând posibilitatea dării în debit. Ca urmare s-a solicitat obligarea pârâtului O.I. la plata onorariului către petent. Recursul este neîntemeiat urmând a se respinge pentru considerentele ce urmează. În primul rând este de remarcat că recursul nu este structurat potrivit dispozițiilor art. 302 1 și art. 303 C. proc. civ., prin arătarea motivelor indicate de art. 304 pct. 1-10 care îngăduie exercitarea unei asemenea căi de atac. Nici motivarea de fapt invocată de recurent nu conduce la constatarea vreunui motiv de recurs prin prisma cercetării permise de art. 306 C. proc.

civ. Instanța a fixat onorariile de expert potrivit dispozițiilor luate prin încheierea din 10 aprilie 2002, când s-a dispus efectuarea unui nou raport de expertiză. Cât privește pârâtul O.N.I., instanța i-a pus în vedere, prin încheierea din 22 mai 2002, să achite onorariul de expertiză de 2.000.000 lei. Ca urmare în mod corect instanța a constatat că obligarea pârâtului la plata onorariului de expertiză a fost dispusă fiind așadar de prisos o dispoziție într-o materie deja soluționată de instanță. Neexecutarea obligației de către pârât dă naștere unei executări separate, în modalitățile prevăzute de lege, pornită la cererea creditorului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de T.M.O. împotriva încheierii nr. 2 din 20 februarie 2003 a Curții de Apel Craiova pronunțată în dosarul nr. 2059/civ/2002. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 iunie 2004.