ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4126/2004
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4126/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursului
civil de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele :
Prin cererea înregistrată la 31 ianuarie 2003
T.M.O., în calitate de expert în dosarul 2059/2002 al Curții de Apel Craiova, a
solicitat rectificarea încheierii de ședință pronunțată de această instanță la
19 iunie 2002 în sensul de a se dispune să i se achite onorariu cuvenit de
2.000.000 lei de către Biroul local de expertize juridice Dolj.
Curtea de Apel Craiova prin încheierea din 20
februarie 2003 pronunțată în dosarul nr. 2059/2002 a respins cererea.
Pentru această soluție Curtea a reținut că în
dosar s-a fixat obligația plății onorariilor de expert, obligație de care s-a
achitat numai S.C. T. S.A., sucursala T. Rovinari, expertul având posibilitatea
unei acțiuni separate împotriva părții ce nu și-a onorat obligația de plată.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs
petentul invocând împrejurarea că instanța avea obligativitatea să verifice
achitarea onorariului de către părți – existând posibilitatea dării în debit.
Ca urmare s-a solicitat obligarea pârâtului O.I. la plata onorariului către
petent.
Recursul este neîntemeiat urmând a se respinge
pentru considerentele ce urmează.
În primul rând este de remarcat că recursul nu
este structurat potrivit dispozițiilor art. 302
1
și art. 303 C.
proc. civ., prin arătarea motivelor indicate de art. 304 pct. 1-10 care îngăduie
exercitarea unei asemenea căi de atac.
Nici motivarea de fapt invocată de recurent nu
conduce la constatarea vreunui motiv de recurs prin prisma cercetării permise
de art. 306 C. proc. civ.
Instanța a fixat onorariile de expert potrivit
dispozițiilor luate prin încheierea din 10 aprilie 2002, când s-a dispus
efectuarea unui nou raport de expertiză. Cât privește pârâtul O.N.I., instanța
i-a pus în vedere, prin încheierea din 22 mai 2002, să achite onorariul de
expertiză de 2.000.000 lei.
Ca urmare în mod corect instanța a constatat că
obligarea pârâtului la plata onorariului de expertiză a fost dispusă fiind
așadar de prisos o dispoziție într-o materie deja soluționată de instanță.
Neexecutarea obligației de către pârât dă
naștere unei executări separate, în modalitățile prevăzute de lege, pornită la
cererea creditorului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de T.M.O. împotriva
încheierii nr. 2 din 20 februarie 2003 a Curții de Apel Craiova pronunțată în
dosarul nr. 2059/civ/2002.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 1 iunie 2004.