ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4871/2012

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Tribunalul Brașov,

secția civilă, a admis excepția tardivității formulării cererii invocată din

oficiu de către instanță și a respins ca tardiv promovată cererea de completare

a sentinței civile nr. 268 din 30 octombrie 2009 a Tribunalului Brașov.

Prin decizia civilă nr. 149/ AP din 16 decembrie 2011 Curtea

de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de

conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis apelul declarat de expertul P.R.A.

și i-a obligat pe reclamanți să plătească expertului suma de 2.220 lei

reprezentând contravaloare expertiză tehnică efectuată în Dosarul nr. 5723/62/2008

al Tribunalului Brașov.

Instanța a reținut că reclamanții au achitat un onorariu

provizoriu de 300 lei, și ulterior expertul a solicitat obligarea reclamanților

la plata diferenței până la suma de 2.160 lei. A mai reținut instanța, că în

mod greșit a constatat instanța de fond că au fost achitate sumele datorate

către expert prin recipisele indicate la filele 143, 167, 174 și 175 dosar,

întrucât aceste recipise privesc plata onorariului unui alt expert, Z.C.,

tribunalul aplicând greșit și dispozițiile art. 281

2

alin. (1) și (3) C. proc. civ.

,

„pronunțând hotărârea de respingere a cererii de completare prin raportare

nelegală la dispozițiile relative tardivității formulării pretențiilor în speță

”

, atâta timp cât textul menționat face trimitere la momentul

de la care părțile, ori martorii, experții, interpreții, pot formula cerere de

completare a hotărârii, ca fiind cel al comunicării acesteia. în lipsa dovezii

de comunicare a sentinței către expert, nu pot fi aplicabile dispozițiile

legale precitate.

Împotriva

acestei decizii reclamanții au declarat recurs solicitând, în principal,

admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul respingerii

apelului și în subsidiar au solicitat admiterea recursului, modificarea în

parte a hotărârii atacate și pe cale de consecință obligarea lor la plata sumei

de 930 lei reprezentând diferență onorariu de expert stabilite în sarcina lor.

Au

invocat greșita aplicare a dispozițiilor art. 281

2

alin. (1) și (3) C.

proc. civ. susținând faptul că expertul nu a depus diligentele necesare în

termenul legal, astfel că cererea completatoare este tardivă și că în mod

greșit instanța de apel i-a obligat la plata sumei de 2.220 lei, în condițiile

în care, așa cum s-a dispus prin încheierea din 22 mai 2009, cuantumul

onorariul de expert este jumătatea din diferența de 1.860 lei, adică 930 lei.

Recursul

este nefondat în ceea ce privește motivul invocat în susținerea aplicării

greșite a art. 281

2

alin. (1) și (3) C. proc. civ. cu privire la

soluționarea excepției . tardivității cererii completatoare, deoarece în mod

corect instanța de apel a apreciat că instanța fondului a greșit admițând

excepția tardivității cererii completatoare formulată de

expertul P.R., întrucât art. 281

2

C.

proc. civ. prevede că

cererea completatoare a hotărârii se poate declara

în același termen în care se poate declara după caz, apelul sau recursul

împotriva aceleiași hotărâri și că în lipsa dovezii de comunicare nu se poate

calcula acest termen, context în care acest motiv va fi respins.

Recursul

se va admite în ceea ce privește motivul referitor la cuantumul sumei datorate

de recurenți cu titlu de onorariu de expert, având în vedere considerentele ce

se vor arăta în continuare.

Prin

încheierea din ședința publică de la 22 mai 2009 Tribunalul Brașov, secția civilă,

a stabilit în sarcina părților obligația de a proceda la achitarea diferenței

de onorariu de expert cuvenit expertului în specialitatea topografiei în

cuantum de 1.860 lei, în cote părți (fila 115 fond).

Prin

încheierea de ședință de la 19 iunie 2009 aceeași instanță a menținut obligația

părților de a achita în cote părți egale diferență de onorariu cuvenit

expertului în specialitate topografică, obligație pe care părțile nu au

respectat-o.

Analizând

susținerile reclamanților din recurs raportate la

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., cea de-a doua ipoteză și la

actele și lucrările dosarului se constată că potrivit încheierilor de

ședință menționate, reclamanții erau obligați la plata către expert a

onorariului în sumă de 930 lei, cotă egală din cuantumul de 1.860 lei, pentru

achitarea căreia nu au depus dovada de plată.

În

acest context conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 304 pct.

9 din aceiași act normativ, se va admite recursul, se va modifica decizia

civilă atacată în sensul că reclamanții vor fi obligați la plata sumei de 930

lei reprezentând onorariu de expert.

Prin

cererea de recurs formulată, recurenții au solicitat cheltuieli de judecată,

care nu au fost dovedite, situație față de care cererea va fi respinsă.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C

I D E

Admite

recursul declarat de reclamanții V.A. și V.L.

Modifică

decizia civilă nr. 149/ AP din 16 decembrie 2011 a Curții de Apel Brașov, secția

civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și

asigurări sociale, în sensul că obligă reclamanții la plata sumei de 930 lei

reprezentând onorariu expert.

Respinge

cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică,.astăzi 6 decembrie 2012.