ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2993/2003

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Timiș sub nr. 119 din 3 ianuarie 2000, reclamanta S.N.P. P. SA București, sucursala Peco Arad, a chemat în judecată pârâtele S.N.T.F.M. C.F.R. M. SA. sucursala Timișoara, și S.N.P. P. SA, sucursala A. Pitești, solicitând obligarea pârâtei în culpă la plata sumei de 13.549.888 lei, reprezentând contravaloarea cantității de 7.100 kg benzină, constatată lipsă la destinație, la transportul expediat de rafinăria B., cu nota de greutate nr. 7513 din 2 decembrie 1998 și scrisoarea de trăsură nr. 619075 din 3 decembrie 1998, în vagonul nr. 31537880627-9, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 657 din 26 aprilie 2000, Tribunalul Timiș a respins acțiunea, ca prescrisă, față de pârâta I S.N.T.F.M. C.F.R. M., sucursala Timișoara, și ca inadmisibilă față de pârâtele II și III. Curtea de Apel Timișoara, prin decizia nr. 987 din 16 octombrie 2000, pronunțată în dosarul nr. 5346/COM din 2000, a admis apelul declarat de reclamantă, a desființat sentința atacată și a trimis cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe, reținând, în esență, că acțiunea nu este prescrisă. În rejudecare, Tribunalul Timiș, prin sentința nr. 397 din 2 martie 2001, pronunțată în dosarul nr. 74/COM din 2001, a admis acțiunea, obligând pe pârâta I S.N.T.F.M. C.F.R. M. SA, sucursala Timișoara, la plata sumei de 13.549.888 lei, cu titlu de daune, și cheltuieli de judecată în sumă de 1.128.991 lei.

Totodată, a respins acțiunea, ca inadmisibilă, față de pârâtele II și III, întrucât, împreună cu reclamanta, sunt părți componente ale aceleiași unități S.N.P. P. SA București. Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut culpa exclusivă a cărăușului în producerea pagubei, care este răspunzător de integritatea mărfii pe timpul transportului, până la predarea mărfii la destinație. Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta, S.N.T.F.M C.F.R. M. SA, sucursala Timișoara, solicitând schimbarea acesteia, ca fiind netemeinică și nelegală, și, în fond, respingerea acțiunii față de unitatea de transport. Curtea de Apel Timișoara, prin decizia nr. 599/A din 30 mai 2001, a respins apelul ca nefondat.

În considerarea acestei decizii, instanța de apel a reținut că, în mod corect, instanța de fond a stabilit culpa exclusivă a cărăușului și producerea pagubei, respectiv, a lipsei cantitative a 7.100 kg benzină, în raport cu lipsa sigiliilor aplicate la doma cisternei de către predător și cărăuș, constatată pe parcurs, în stația C.F.R. Craiova, astfel că sustragerea mărfii s-a făcut pe timpul transportului, vagonul fiind în paza juridică a cărăușului. La data de 19 iulie 2001, pârâta S.N.T.F.M. C.F.R. M. SA, sucursala Timișoara, a declarat recurs împotriva acestei din urmă hotărâri, cu respectarea termenelor prevăzute de art. 301 și 303 C. proc. civ. Recursul a fost motivat în drept, în temeiul prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. Criticile formulate de pârâtă privesc nelegalitatea și netemeinicia hotărârii atacate, sub următoarele aspecte: - instanțele care au soluționat cauza nu au reținut împrejurarea de fapt, că minusul de 7.100 kg benzină, s-ar fi putut produce de la preluare până la stația C.F.R. Craiova, aflată în afara razei de competență teritorială a societății pârâte, vagonul fiind sigilat cu sigiliul stației Craiova, astfel că, la stația de destinație – C.F. Arad, vagonul a sosit fără pierderi de conținut. - cât privește minusul constatat în stația de destinație, recurenta susține că acesta este de 7.100 kg, în raport cu diferența de tară înscrisă în scrisoarea de trăsură și cea stabilită după descărcarea vagonului.

Pentru aceste motive, recurenta solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor formulate în fond și apel, iar în rejudecare, respingerea acțiunii reclamantei. Recursul nu este fondat și va fi respins, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Răspunderea cărăușului este unică și ea poate fi angajată prin sucursalele de cale ferată pe raza căreia se află fie stația de expediere, fie cea de destinație, după cum acțiunea în răspundere este pornită de expeditor sau destinatar. Așadar, critica recurentei, privind împrejurarea că minusul de benzină a fost constatat în raza teritorială a unei alte sucursale, nu este fondată. Procesul-verbal de constatare nr. 3088 din 3 decembrie 1998, consemnează o lipsă pe timpul transportului, imputabilă cărăușului, singurul ce avea în pază juridică bunul transportat, fiind lipsit de relevanță că paguba s-a produs în raza teritorială a C.F.

Craiova. Nici susținerea recurentei, privind diferența de tară, nu apare fondată, întrucât în procesul-verbal de constatare, încheiat la stația de destinație C.F.R. Arad, s-a consemnat că, după descărcarea vagonului, tara corespunde cu cea înscrisă în scrisoarea de trăsură. Prin urmare, Curtea, reținând că motivele invocate de recurentă nu sunt de natură a conduce la casarea sau modificarea hotărârilor atacate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul declarat de pârâtă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta, S.N.T.F.M. C.F.R. M. SA, sucursala Timișoara, prin S.M.F. SA, Agenția teritorială Timișoara, împotriva deciziei nr. 599/A din 30 mai 2001, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 11 iunie 2003.