ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 191/2003

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Cluj la 28 martie 2001, reclamanta S.N.P. P. SA, sucursala Peco Bihor, în contradictoriu cu pârâta S.N.T.F.M. C.F.R., sucursala marfă Cluj, a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 93.349.852 lei cu titlu de daune și cheltuieli de judecată aferente. În motivarea acțiunii, reclamanta arată că suma cerută cu titlu de daune reprezintă contravaloarea cantității de 7.300 kg benzină găsită lipsă la stația C.F.R. Oradea, fapt constatat în procesul-verbal de constatare C.F.R. nr. 29 din 1 mai 2000. Se mai precizează în acțiune că, în modul de calcul al daunelor pretinse, s-a luat în considerare prețul de livrare, care cuprinde prețul de rafinărie, acciza taxa de drum și T.V.A.-ul aferent pentru cantitatea lipsă.

Tribunalul Cluj, prin sentința nr. 974/C din 25 aprilie 2001, a admis în parte acțiunea reclamantei și a obligat pârâta să achite reclamantei suma de 30.512.759 lei, despăgubiri pentru lipsa a 7.300 kg benzină premium, și la 2.505.766 lei, cheltuieli de judecată parțiale. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele aspecte: - reclamanta nu putea pretinde contravaloarea accizei datorate de rafinărie, ca producător intern, întrucât, între ea și pârâta, există raporturi specifice celor dintre două sucursale ale acelorași societăți. - conform notei de debitare-creditare, marfa a fost expediată de rafinării fără accize, iar reclamanta nu a depus la dosar dovada prejudiciului cauzat, constând în cuantumul acestei accize, conform art. 45 alin. (3) din O.G.

nr. 27/2000, respectiv, documentul de plată pentru accizele datorate statului, pe care l-ar fi depus la organele fiscale pentru cantitatea de combustibil pentru care a formulat prezenta cerere de chemare în judecată. Împotriva acestei sentințe au formulat apel reclamanta S.N.P. P. SA, sucursala Peco Bihor, și pârâtul S.N.T.F.M. C.F.R., agenția teritorială de marfă Cluj, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Criticile reclamantei au vizat modul de calcul al daunelor, cu motivarea că prețul pretins de la cărăuș pentru cantitatea de combustibil lipsă nu este prețul practicat de Peco la vânzare către terți și că decontarea între sucursale se face cu nota de debitare-creditare și nu cu factura fiscală, că vânzările intermediare nu sunt purtătoare de T.V.A.

și că plătitor de accize este vânzătorul final respectiv, reclamanta. Criticile aduse de pârâtă în apel vizează greșita interpretare a materialului probator administrat în cauză, în sensul că nu datorează daunele pretinse de reclamantă potrivit procesului verbal de constatare, transportul a fost eliberat destinatarului cu toate sigiliile intacte. Curtea de Apel Cluj, prin decizia nr. 784 din 28 iunie 2001, a admis apelul S.N.P. P. SA București, sucursala Peco Bihor, a modificat sentința, în sensul că a obligat pârâta la plata sumelor de 93.349.852 lei despăgubiri și 6.245.991 lei cheltuieli de judecată și a respins, ca nefondat, recursul pârâtei.

În pronunțarea acestei decizii, instanța a reținut, în esență, următoarele: - cu privire la apelul reclamantei, determinarea valorii despăgubirilor pentru pierderea totală sau parțială a mărfurilor pe timpul transportului se face, conform art. 85 din Regulamentul de transport C.F.R., din care rezultă că toate taxele pe care beneficiarul le plătește trebuie să fie restituite de calea ferată. - cu privire la apelul pârâtei: - incapacitatea susținerii pârâtei, motivată de faptul că în procesul-verbal de constatare se consemnează diferența găsită în minus de 7.300 kg benzină premium față de greutatea stabilită. Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta S.N.T.F.M. București C.F.R., sucursala marfă Cluj, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Criticile formulate de pârâtă vizează, în esență, următoarele aspecte: - instanța de apel nu s-a pronunțat asupra motivelor de apel în care se arată că daunele nu sunt datorate, întrucât procesul-verbal de constatare consemnează la punctul 4 că „nu se constată paguba fiindcă vagonul nu s-a cântărit”. - reclamanta nu a făcut dovada prejudiciului suferit nici cu privire la accize, conform art. 45 alin. (3) din O.G. nr. 27/2000, în sensul că nu a depus documentul de plată pentru accizele datorate statului. Recursul este întemeiat. Din examinarea materialului probator administrat în cauză se constată următoarele: - Din lecturarea deciziei atacate se poate constata cu ușurință și cu privire la motivul de apel prin care pârâta, făcând referire la pct. 4 din procesul-verbal de constatare, arată că nu este răspunzătoare de daune, întrucât vagonul nu a fost cântărit la destinație (considerente decizie, dosar apel).

- În formula de calcul a prețului de vânzare cu amănuntul, reclamanta nu individualizează structura valorică a componentelor de preț și nu făcut dovada prețului convenit cu destinatara mărfii. Potrivit art. 85.2 din Regulamentul de transport pe căile ferate din România, în caz de pierdere totală sau parțială a mărfii, calea ferată trebuie să plătească o despăgubire calculată după factură, după prețul curent al mărfii și, în lipsă și a unuia și a altuia, după prețul mărfurilor de aceeași natură și calitate, la locul și data la care marfa a fost primită la transport, despăgubirea neputând depăși valoarea pe kilogram brut de marfă, stabilită după tarif. Rezultă, așadar, din dispozițiile legale, că răspunderea patrimonială a transportului este limitată în principal la prețul stabilit de părți și numai, în subsidiar, în lipsa dovezii prețului convenit devin operante celelalte criterii.

Prin hotărârea de fond, menținută prin decizia atacată, instanța a acordat reclamantei furnizoare prețul de vânzare cu amănuntul pe litru de benzină la stațiile Peco, cu nesocotirea prețului evidențiat în materialul probatoriu administrat în cauză (din documentul existent la dosar fond) rezultă că, la data și locul predării mărfii pentru transport, 1 litru de benzină costa 3.994, la care se adăuga tariful de transport, care oferea indicii suferite în stabilirea nivelului real al despăgubirilor suportate de reclamantă. În considerarea celor ce preced, Curtea va admite recursul și va modifica decizia recurată, în sensul că va respinge apelul declarat de reclamanta S.N.P P. SA împotriva sentinței nr. 453 din 16 mai 2000 a Tribunalului Bihor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta S.N.T.F.M. C.F.R. SA București, sucursala marfă Cluj, Agenția Teritorială Cluj, împotriva deciziei nr. 311 A/C din 14 iunie 2001 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, modifică decizia recurată, în sensul că respinge apelul declarat de reclamanta S.N.P. P. SA împotriva sentinței nr. 453 din 16 mai 2000 a Tribunalului Bihor. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 21 ianuarie 2003.