ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4258/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Reclamanta S.N.P. P. S.A., sucursala P. Bihor, a

chemat în judecată pe pârâta S.N.T.F.M C.F.R., agenția teritorială Cluj,

solicitând obligarea acestei la plata sumei de 72.530.131 lei cheltuieli de

judecată.

În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că

pârâta datorează această sumă reprezentând contravaloarea a 5.250 kg benzină

premium II, lipsă dintr-un vagon transportat de către pârâtă pentru reclamantă.

Prin sentința nr. 952 din 24 aprilie 2001,

Tribunalul Cluj a admis acțiunea reclamantei și a obligat pârâta să plătească

72.530.131 lei despăgubiri și 4.996.808 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că în

procesele verbale încheiate de comisia de verificare, s-a constatat că la un

vagon lipsea sigiliul de la robinetul central, că pârâta, în calitate de

cărăuș, este în culpă pentru producerea prejudiciului.

Pârâta S.N.T.F.M. București, sucursala Cluj, a

declarat apel împotriva hotărârii instanței de fond, susținând că potrivit art.

85 din regulamentul de transport pe calea ferată, răspunde pentru

contravaloarea cantității lipsă până la limita sumei de 20.199.375 lei,

excluzând accizele, taxele de drum și T.V.A.

Curtea de Apel Cluj a respins ca nefondat apelul

pârâtei, prin decizia nr. 882 din 20 septembrie 2001, reținând că din interpretarea

părții finale a art. 85.2 din regulament, rezultă că trebuie să restituie și

sumele plătite de reclamantă care nu se regăsesc în nota de debitare încheiată

între sucursalele S.N.P. P. și anume, T.V.A., accize, care sunt obligații

legale, de la plata cărora S.N.P. P. S.A. nu se poate sustrage.

Cu actul înregistrat la 7 decembrie 2001

societatea pârâtă a formulat motive de recurs împotriva acestei decizii,

susținând următoarele:

- în mod greșit instanțele au

reținut că despăgubirile la care a fost obligat cărăușul includ taxa pe

valoarea adăugată și accizele care se aplică numai mărfurilor comercializate;

- despăgubirile datorate de calea

ferată se calculează după factură, excluzând alte daune – interese, conform

art.  82.5 din Regulamentul de Transport, pe care instanța de apel l-a

interpretat greșit;

- reclamanta nu a făcut dovada

plății taxelor la care a fost obligat cărăușul.

Recursul pârâtei este nefondat.

Din actele dosarului rezultă că, la

24 mai 200 Rafinăria Pitești a predat la transport, în stația C.F.R. Bradu un

vagon încărcat cu benzină premium pentru depozitul P. Oradea aparținând

reclamantei S.N.P. P. S.A., sucursala Bihor.

La destinație în stația Arad s-a

constatat că transportul a sosit cu raport de eveniment și s-a încheiat

procesul verbal de constatare nr. 1075/272/2000 din care rezultă că vagonul

prezenta scurgeri din conținut și lipsea cantitatea de 5.250 kg benzină,

situație care a generat litigiul.

Instanțele au ajuns la concluzia că,

față de conținutul procesului verbal de constatare încheiat la destinație, culpa

pentru lipsurile cantitative revine cărăușului, pe care l-au obligat la

despăgubiri în sumă de 72.530,131 lei, apreciind că, pe lângă contravaloarea

produselor, calea ferată trebuie să restituie tariful de transport încasat și

să plătească celelalte sume achitate de client cu ocazia transportului mărfii

pierdute.

Prima critică formulată de recurentă

se referă la modul în care s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 85 din

Regulamentul de Transport C.F.R., în sensul că despăgubirile datorate de cărăuș

nu trebuie să includă sume ce se aplică mărfurilor comercializate, în speță

fiind mărfuri lipsă la transport, care n-au mai fost vândute.

În conformitate cu prevederile art. 85.2

din Regulamentul de Transport pe Calea Ferată, în caz de pierdere totală sau

parțială a mărfii, calea ferată trebuie să plătească, excluzând alte daune

interese, o despăgubire calculată după factură.

În afara de aceasta, calea ferată

trebuie să restituie tariful de transport, taxele vamale și celelalte sume

plătite de client cu ocazia transportului mărfii pierdute.

Din interpretarea acestui text,

rezultă că toate taxele achitate de beneficiar cu ocazia transportului mărfii

pierdute se restituie sau se suportă de calea ferată cu titlu de daune, în caz

contrar nefiind acoperit prejudiciul încercat de client și care este

reprezentat de prețul cu amănuntul al produselor.

Recurenta a mai susținut că nu s-a

făcut dovada plății acestor sume dar, la dosarul cauzei a fost depusă nota de

creditare – debitare cuprinzând valoarea produselor, la care, în baza

dispozițiilor legale, se aplică taxa pe valoarea adăugată și accizele.

Așadar, instanța de apel, reținând

că reclamanta nu s-ar putea sustrage plății acestor sume a pronunțat o hotărâre

legală iar recursul pârâtei va fi respins conform art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de pârâta S.N.T.F.M. București, sucursala Cluj, împotriva deciziei nr.

882 din 20 septembrie 2001 a Curții de Apel Cluj.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 5 noiembrie 2003.