ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1955/2004

Asupra recursurilor de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

SNP P.M. SA sucursala Timiș a chemat

în judecată pe pârâtele, SNTFM C.F.R.M. SA București, sucursala Timișoara, SC P.S.

SA Pitești, SNP P.M. SA A.M. Pitești, solicitând obligarea părții ce va fi

găsită în culpă la plata sumei de 10.590.401 lei, reprezentând contravaloarea a

450 kg benzină fără plumb și a cheltuielilor de judecată de 928.632 lei.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că, la data de 11 mai 2003, rafinăria A.M. Pitești a expediat, pentru

depozitul Peco din Deta, cazanul nr. 2763 încărcat cu 51.600 kg benzină fără

plumb, însoțit de nota de greutate nr. 14964din 11 mai 2002 și scrisoarea de

trăsură nr. 0026056din 11 mai 2002.

De asemenea, reclamanta a mai arătat

că, la sosirea cazanului în stația C.F.R. Stamora Moravița, s-a constatat că

sigiliul nr. 63722 de la ventilul central este rupt, s-a resigilat cu sigiliul nr.

44531 al stației Stamora Moravița, iar apoi s-a îndrumat spre destinație, unde

s-a constatat lipsa cantității de 450 kg benzină fără plumb în valoare de

10.590.401 lei.

Prin sentința nr. 2643 din 4 septembrie

2003, Tribunalul Prahova, secția comercială și de contencios administrativ a

admis în parte acțiunea reclamantei, a obligat pârâta SNTFM C.F.R.M. SA, sucursala

Timișoara, la plata sumelor de 10590.401 lei, reprezentând contravaloarea cantității

de 450 kg benzină fără precedent constatată lipsă la destinație, 928.632 lei

cheltuieli de judecată, a respins cererea reconvențională formulată de pârâta

SC P.S. SA Ploiești.

Instanța a reținut că, în baza

relațiilor comerciale dintre părți, rafinăria A.M. Pitești a expediat la data

de 11 mai 2002, pentru depozitul Peco din Deta, cazanul nr. 2763 încărcat cu

51.600 kg benzină fără plumb, însoțit de nota de greutate nr. 14964din 11 mai

2002 și scrisoarea de trăsură nr. 0026056 din 11 mai 2002.

Având în vedere că vagonul a fost

preluat de cărăuș fără nereguli comerciale sau obiecțiuni, se prezumă că

neregulile constatate au apărut pe timpul transportului, când vagonul se află

în paza juridică a cărăușului.

Cererea reconvențională formulată de

pârâta SC P.S. SA Ploiești a fost respinsă, ca inadmisibilă, față de pârâtele

SNTFM C.F.R.M. SA , sucursala Timișoara și SNP P.M., sucursala A.M., având în

vedere dispozițiile art. 119 C. proc. civ., potrivit cărora pârâtul poate

formula o cerere reconvențională, dacă are pretenții proprii în legătură cu

cererea reclamantului, iar nu pretenții față de ceilalți pârâți.

Față de reclamantă, cererea

reconvențională a fost respinsă, ca neîntemeiată, având în vedere nota de

conciliere la contractul nr. 2/2003, încheiat între SNP P.M. SA București și SC

P.S. SA Ploiești, în care sa prevăzut că SC P.S. SA acceptă refuzul de plată în

cazul lipsurilor cantitative constatate la destinație, în cazurile în care se

constată urme de violare a sigiliilor sau scurgeri de produs din vagon.

Pârâtele, SNTFM C.F.R.M. SA, sucursala

Timișoara și SC P.S. SA Ploiești au declarat apel, împotriva sentinței nr. 2643

din 4 septembrie 2003, a Tribunalului Prahova.

În apelul său, pârâta SNTFM C.F.R.M.

SA, sucursala Timișoara, a arătat că numai sigiliul cu nr. 63222 era rupt, că,

în procesul verbal de constatare nr. 1/2002, se menționează că vagonul nu

prezintă scurgeri din conținut, lipsa de 450 kg benzină se încadrează în

toleranța admisă de 2% pentru mărfurile lichide, și că despăgubirea trebuia calculată

după factură de cumpărare a mărfii.

Pârâta, SC P.S. SA Ploiești a arătat

că, între acțiunea principală formulată de SNP P.M. SA, sucursala Peco Timiș și

cererea reconvențională, există o strânsă legătură, au ca izvor operațiunea de

transport produs petrolier.

Prin decizia nr. 57 din 7 noiembrie

2003, Curtea de Apel Ploiești, secția contencios administrativ și comercial, a

respins, ca nefondate, apelurile declarate de pârâtă.

Referitor la apelul declarat de

pârâta S.N.T.F.M. SA, sucursala Timișoara, instanța a reținut că sigiliul cu nr.

63722 de la ventilul de control a fost găsit rupt în stația de cale ferată

Stamora Moravița, situație în care a fost resigilat cu sigiliul nr. 44531 al

acestei stații, deci sigiliile nu au fost intacte pe tot parcursul, s-a impus

rezilierea vagonului, iar prețul curent al mărfii este compus din prețul de

rafinare, T.V.A., accize și taxa de drum.

În ceea ce privește apelul declarat

de pârâta SC P.S. SA Ploiești, instanța a reținut că cererea reconvențională,

având ca obiect plata sumei de 198.135 lei, tarife de transport, și 200.000 lei,

cheltuieli de judecată, nu are legătură cu suma de 10.590.401 lei pretinsă de

reclamantă cu titlu de daune.

Împotriva deciziei Curții de Apel

Ploiești au declarat recurs pârâtele, SC P.S. SA Ploiești și S.N.T.F.M. SA, sucursala

Timișoara.

SC P.S. SA Ploiești a criticat

hotărârea sub aspectul respingerii reconvenționale, solicitând modificarea în

parte a deciziei, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. pen.

Recursul, declarat de SC P.S. SA Ploiești,

este insuficient timbrat cu 8.500 lei taxă judiciară de timbru, pentru care,

pârâta a fost înștiințată, prin citația primită la data de 23 aprilie 2004.

În consecință, se va face aplicarea

prevederilor art. 20 pct. 1 și 3 din Legea nr. 146/1997, în temeiul cărora,

dacă taxa de timbru se plătește anticipat sau până la termenul stabilit,

neîndeplinirea acestei obligații legale se sancționează cu anularea acțiunii

sau cererii.

Cum, pârâta SC P.S. SA Ploiești nu a

dat curs obligației de a timbra recursul cu 8.500 lei taxă judiciară de timbru,

recursul va fi anulat ca insuficient timbrat.

Pârâta SNTFM C.F.R.M. SA, sucursala

Timișoara, a solicitat casarea deciziei și respingerea acțiunii reclamantei,

susținând că hotărârea este dată cu aplicarea greșită a legii, deoarece

sigiliile cu nr. 63725 și 63728 aplicate la fluturii laterali erau intacte,

corect aplicate și asigurau integritatea mărfii din vagon, iar în procesul

verbal nr. 1/2002 încheiat în stația de destinație există mențiunea „fără

scurgeri din conținut”, și că minusul de 450 kg benzină se încadrează în

toleranța de 2% din masa admisă pentru mărfurile lichide, iar despăgubirea

trebuie calculată după factura de cumpărare a mărfii și conform avizului de

însoțire a mărfii nr. 0256269 din 11 mai 2002, fără să includă T.V.A., accize,

taxa de timbru.

Recursul pârâtei S.N.T.F.M. SA, sucursala

Timișoara, este nefondat, pentru următoarele considerente:

Cazanul nr. 2763, încărcat cu 51.600

kg benzină fără plumb, însoțit de nota de greutate nr. 14964 din 11 mai 2002 și

scrisoarea de trăsură nr. 002.6056 din 11 mai 2002, a sosit în stația C.F.R.

Stamora Moravița, cu eveniment C.F.R., și anume sigiliul nr. 63722 de la

ventilul central era rupt și a fost aplicat sigiliul nr. 44531 al acestei

stații.

Din procesul verbal de constatare nr.

1/2002, rezultă că s-a constatat minus cantitatea de 450 kg benzină, față de

cea înscrisă în documentul de transport. Având în vedere că vagonul a fost luat

în primire de cărăuș în stare bună, fără obiecțiuni, față de prevederile art. 82.1

din regulamentul de transport pe C.F.R., aprobat prin O.G. nr. 41/1997,

potrivit cărora calea ferată, care a primit la transport marfa cu scrisoare de

trăsură, este răspunzătoare de executarea transportului și integritatea mărfii,

rezultă culpa pârâtei SNTFM C.F.R.M. SA, sucursala Timișoara, pentru paguba

produsă.

Între sucursalele Peco nu are loc o

livrare de produse, ci un transfer de bunuri pentru care nu se emite factură,

ci numai aviz de expediție însoțit de o notă de debitare-creditare.

Pentru marfa constatată lipsă la

destinație, daunele se calculează conform art. 85.2 teza a II-a din regulamentul

de transport C.F., după prețul curent al mărfii, excluzând alte daune interese.

Pe de altă parte, pârâta SNTFM C.F.R.M.

SA, sucursala Timișoara, nu poate invoca lipsa răspunderii, în temeiul art. 83.9.1

din același Regulament, în sensul că minusul constatat se încadrează în

toleranța de 2% admisă pentru mărfurile lichide, deoarece împrejurările de fapt

nu justifică toleranța, și anume, în procesul verbal nr. 1/2002, se menționează

„fără scurgeri din conținut”, iar sigiliul nr. 63722 de la ventilul central era

rupt.

Prejudiciul este de 10.590.401 lei

și a fost calculat în funcție de prețul curent, care este format din prețul de

rafinărie la care se adaugă T.V.A., accize și taxa de drum, ce reprezintă

obligații legale datorate bugetului de stat.

Față de cele de mai sus, criticile

formulate de pârâta SNTFM C.F.R.M., sucursala Timișoara, nu pot fi reținute.

În concluzie, recursul declarat de

pârâta SC P.S. SA Ploiești va fi anulat, ca insuficient timbrat, iar recursul,

declarat de pârâta SNTFM C.F.R.M. SA, sucursala Timișoara, va fi respins ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Anulează, ca insuficient timbrat,

recursul declarat de pârâta SC P.S. SA Ploiești, și respinge, ca nefondat,

recursul declarat de pârâta SNTFM C.F.R.M. SA, sucursala Timișoara, împotriva

deciziei nr. 57 din 7 noiembrie 2003 a Curții de Apel Ploiești.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 2 iunie 2004.