ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1955/2004

Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: SNP P.M. SA sucursala Timiș a chemat în judecată pe pârâtele, SNTFM C.F.R.M. SA București, sucursala Timișoara, SC P.S. SA Pitești, SNP P.M. SA A.M. Pitești, solicitând obligarea părții ce va fi găsită în culpă la plata sumei de 10.590.401 lei, reprezentând contravaloarea a 450 kg benzină fără plumb și a cheltuielilor de judecată de 928.632 lei. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, la data de 11 mai 2003, rafinăria A.M. Pitești a expediat, pentru depozitul Peco din Deta, cazanul nr. 2763 încărcat cu 51.600 kg benzină fără plumb, însoțit de nota de greutate nr. 14964din 11 mai 2002 și scrisoarea de trăsură nr. 0026056din 11 mai 2002. De asemenea, reclamanta a mai arătat că, la sosirea cazanului în stația C.F.R.

Stamora Moravița, s-a constatat că sigiliul nr. 63722 de la ventilul central este rupt, s-a resigilat cu sigiliul nr. 44531 al stației Stamora Moravița, iar apoi s-a îndrumat spre destinație, unde s-a constatat lipsa cantității de 450 kg benzină fără plumb în valoare de 10.590.401 lei. Prin sentința nr. 2643 din 4 septembrie 2003, Tribunalul Prahova, secția comercială și de contencios administrativ a admis în parte acțiunea reclamantei, a obligat pârâta SNTFM C.F.R.M. SA, sucursala Timișoara, la plata sumelor de 10590.401 lei, reprezentând contravaloarea cantității de 450 kg benzină fără precedent constatată lipsă la destinație, 928.632 lei cheltuieli de judecată, a respins cererea reconvențională formulată de pârâta SC P.S.

SA Ploiești. Instanța a reținut că, în baza relațiilor comerciale dintre părți, rafinăria A.M. Pitești a expediat la data de 11 mai 2002, pentru depozitul Peco din Deta, cazanul nr. 2763 încărcat cu 51.600 kg benzină fără plumb, însoțit de nota de greutate nr. 14964din 11 mai 2002 și scrisoarea de trăsură nr. 0026056 din 11 mai 2002. Având în vedere că vagonul a fost preluat de cărăuș fără nereguli comerciale sau obiecțiuni, se prezumă că neregulile constatate au apărut pe timpul transportului, când vagonul se află în paza juridică a cărăușului. Cererea reconvențională formulată de pârâta SC P.S. SA Ploiești a fost respinsă, ca inadmisibilă, față de pârâtele SNTFM C.F.R.M. SA , sucursala Timișoara și SNP P.M., sucursala A.M., având în vedere dispozițiile art. 119 C. proc.

civ., potrivit cărora pârâtul poate formula o cerere reconvențională, dacă are pretenții proprii în legătură cu cererea reclamantului, iar nu pretenții față de ceilalți pârâți. Față de reclamantă, cererea reconvențională a fost respinsă, ca neîntemeiată, având în vedere nota de conciliere la contractul nr. 2/2003, încheiat între SNP P.M. SA București și SC P.S. SA Ploiești, în care sa prevăzut că SC P.S. SA acceptă refuzul de plată în cazul lipsurilor cantitative constatate la destinație, în cazurile în care se constată urme de violare a sigiliilor sau scurgeri de produs din vagon. Pârâtele, SNTFM C.F.R.M. SA, sucursala Timișoara și SC P.S. SA Ploiești au declarat apel, împotriva sentinței nr. 2643 din 4 septembrie 2003, a Tribunalului Prahova.

În apelul său, pârâta SNTFM C.F.R.M. SA, sucursala Timișoara, a arătat că numai sigiliul cu nr. 63222 era rupt, că, în procesul verbal de constatare nr. 1/2002, se menționează că vagonul nu prezintă scurgeri din conținut, lipsa de 450 kg benzină se încadrează în toleranța admisă de 2% pentru mărfurile lichide, și că despăgubirea trebuia calculată după factură de cumpărare a mărfii. Pârâta, SC P.S. SA Ploiești a arătat că, între acțiunea principală formulată de SNP P.M. SA, sucursala Peco Timiș și cererea reconvențională, există o strânsă legătură, au ca izvor operațiunea de transport produs petrolier. Prin decizia nr. 57 din 7 noiembrie 2003, Curtea de Apel Ploiești, secția contencios administrativ și comercial, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de pârâtă.

Referitor la apelul declarat de pârâta S.N.T.F.M. SA, sucursala Timișoara, instanța a reținut că sigiliul cu nr. 63722 de la ventilul de control a fost găsit rupt în stația de cale ferată Stamora Moravița, situație în care a fost resigilat cu sigiliul nr. 44531 al acestei stații, deci sigiliile nu au fost intacte pe tot parcursul, s-a impus rezilierea vagonului, iar prețul curent al mărfii este compus din prețul de rafinare, T.V.A., accize și taxa de drum. În ceea ce privește apelul declarat de pârâta SC P.S. SA Ploiești, instanța a reținut că cererea reconvențională, având ca obiect plata sumei de 198.135 lei, tarife de transport, și 200.000 lei, cheltuieli de judecată, nu are legătură cu suma de 10.590.401 lei pretinsă de reclamantă cu titlu de daune.

Împotriva deciziei Curții de Apel Ploiești au declarat recurs pârâtele, SC P.S. SA Ploiești și S.N.T.F.M. SA, sucursala Timișoara. SC P.S. SA Ploiești a criticat hotărârea sub aspectul respingerii reconvenționale, solicitând modificarea în parte a deciziei, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. pen. Recursul, declarat de SC P.S. SA Ploiești, este insuficient timbrat cu 8.500 lei taxă judiciară de timbru, pentru care, pârâta a fost înștiințată, prin citația primită la data de 23 aprilie 2004. În consecință, se va face aplicarea prevederilor art. 20 pct. 1 și 3 din Legea nr. 146/1997, în temeiul cărora, dacă taxa de timbru se plătește anticipat sau până la termenul stabilit, neîndeplinirea acestei obligații legale se sancționează cu anularea acțiunii sau cererii.

Cum, pârâta SC P.S. SA Ploiești nu a dat curs obligației de a timbra recursul cu 8.500 lei taxă judiciară de timbru, recursul va fi anulat ca insuficient timbrat. Pârâta SNTFM C.F.R.M. SA, sucursala Timișoara, a solicitat casarea deciziei și respingerea acțiunii reclamantei, susținând că hotărârea este dată cu aplicarea greșită a legii, deoarece sigiliile cu nr. 63725 și 63728 aplicate la fluturii laterali erau intacte, corect aplicate și asigurau integritatea mărfii din vagon, iar în procesul verbal nr. 1/2002 încheiat în stația de destinație există mențiunea „fără scurgeri din conținut”, și că minusul de 450 kg benzină se încadrează în toleranța de 2% din masa admisă pentru mărfurile lichide, iar despăgubirea trebuie calculată după factura de cumpărare a mărfii și conform avizului de însoțire a mărfii nr. 0256269 din 11 mai 2002, fără să includă T.V.A., accize, taxa de timbru.

Recursul pârâtei S.N.T.F.M. SA, sucursala Timișoara, este nefondat, pentru următoarele considerente: Cazanul nr. 2763, încărcat cu 51.600 kg benzină fără plumb, însoțit de nota de greutate nr. 14964 din 11 mai 2002 și scrisoarea de trăsură nr. 002.6056 din 11 mai 2002, a sosit în stația C.F.R. Stamora Moravița, cu eveniment C.F.R., și anume sigiliul nr. 63722 de la ventilul central era rupt și a fost aplicat sigiliul nr. 44531 al acestei stații. Din procesul verbal de constatare nr. 1/2002, rezultă că s-a constatat minus cantitatea de 450 kg benzină, față de cea înscrisă în documentul de transport. Având în vedere că vagonul a fost luat în primire de cărăuș în stare bună, fără obiecțiuni, față de prevederile art. 82.1 din regulamentul de transport pe C.F.R., aprobat prin O.G.

nr. 41/1997, potrivit cărora calea ferată, care a primit la transport marfa cu scrisoare de trăsură, este răspunzătoare de executarea transportului și integritatea mărfii, rezultă culpa pârâtei SNTFM C.F.R.M. SA, sucursala Timișoara, pentru paguba produsă. Între sucursalele Peco nu are loc o livrare de produse, ci un transfer de bunuri pentru care nu se emite factură, ci numai aviz de expediție însoțit de o notă de debitare-creditare. Pentru marfa constatată lipsă la destinație, daunele se calculează conform art. 85.2 teza a II-a din regulamentul de transport C.F., după prețul curent al mărfii, excluzând alte daune interese. Pe de altă parte, pârâta SNTFM C.F.R.M.

SA, sucursala Timișoara, nu poate invoca lipsa răspunderii, în temeiul art. 83.9.1 din același Regulament, în sensul că minusul constatat se încadrează în toleranța de 2% admisă pentru mărfurile lichide, deoarece împrejurările de fapt nu justifică toleranța, și anume, în procesul verbal nr. 1/2002, se menționează „fără scurgeri din conținut”, iar sigiliul nr. 63722 de la ventilul central era rupt. Prejudiciul este de 10.590.401 lei și a fost calculat în funcție de prețul curent, care este format din prețul de rafinărie la care se adaugă T.V.A., accize și taxa de drum, ce reprezintă obligații legale datorate bugetului de stat. Față de cele de mai sus, criticile formulate de pârâta SNTFM C.F.R.M., sucursala Timișoara, nu pot fi reținute.

În concluzie, recursul declarat de pârâta SC P.S. SA Ploiești va fi anulat, ca insuficient timbrat, iar recursul, declarat de pârâta SNTFM C.F.R.M. SA, sucursala Timișoara, va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Anulează, ca insuficient timbrat, recursul declarat de pârâta SC P.S. SA Ploiești, și respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SNTFM C.F.R.M. SA, sucursala Timișoara, împotriva deciziei nr. 57 din 7 noiembrie 2003 a Curții de Apel Ploiești. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 2 iunie 2004.