ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4753/2003

Asupra recursului în anulare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 142 din 28 ianuarie 2002, pronunțată de Judecătoria Oradea, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) combinat cu art. 10 lit. c) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul R.A. pentru infracțiunile de furt calificat, prevăzute de art. 208 alin. (1) și art. 209 lit. e), g) și i) C. pen.; art. 208 alin. (1) și art. 209 lit. g) și i), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 208 alin. (1) și art. 209 lit. e), g) și i) cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod. S-a constatat că inculpatul a fost reținut și arestat de la 17 mai 2001 la 29 iunie 2001. Sub aspectul laturii civile, în temeiul art. 346 alin. (3) C. proc.

pen. nu s-au acordat despăgubiri civile către partea civilă S.C. C.T. S.R.L., instanța de fond constatând că prejudiciile cauzate părților vătămate S.C. G.T.I. S.R.L., P.M. și S.C. C. S.R.L. au fost recuperate integral. Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut, în esență, următoarea situație de fapt: Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea, inculpatul R.A. a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de furt calificat în dauna avutului privat, prevăzută de art. 208 și art. 209 lit. e), g) și i) și a două infracțiuni de furt calificat în dauna avutului privat în forma continuată, una prevăzută de art. 208 și art. 209 lit. g) și i) cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 42 C. pen.

și alta prevăzută de art. 208 și art. 209 lit. e),g) și i), cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 42 C. pen. S-a reținut în sarcina inculpatului R.A. că, în noaptea de 5 aprilie 2001, a sustras prin demontare roata de rezervă de pe autocamionul marca ROMAN proprietatea părții vătămate P.M. În noaptea de 8 aprilie 2001, același inculpat a pătruns în incinta S.C. C.T. S.R.L., prin tăierea gardului împrejmuitor din sârmă, după care a sustras prin demontare, două roți-rezervă trailer marca FULDO și, respectiv, GOOD YEAR de pe semiremorci, pe care apoi le-a transportat spre valorificare la S.C. S.E. S-a mai reținut în actul de trimitere în judecată, că în noaptea de 5 mai 2001, inculpatul, folosind același mod de operare și în baza aceleiași rezoluții infracționale, a pătruns în sediul S.C.

C.T. S.R.L. și a sustras două roți de rezervă marca KUMHO și MARCHALL de pe semiremorci, iar în noaptea de 11 mai 2001 a sustras roata de rezervă MICHELIN de pe autotractorul marca MERCEDES BENZ, proprietatea părții vătămate S.C. G.T.I. S.R.L., pe care a dus-o la atelierul de vulcanizare aparținând S.C. S.E. S.R.L., în scopul valorificării. În cursul aceleiași nopți, inculpatul s-a deplasat pe Șoseaua Borșului din Oradea, în apropierea S.C. C.T. S.R.L. și prin demontare a sustras roata de rezervă marca STOMIL STEEL de pe TIR-ul marca MERCEDES, proprietatea S.C. C. S.R.L., pe care a transportat-o la același atelier de vulcanizare pentru valorificare. Instanța de fond, pe baza plângerilor părții vătămate, proceselor-verbale încheiate de organele de urmărire penală, depozițiilor martorilor și inculpatului a constatat că nu inculpatul este autorul infracțiunilor de furt calificat.

S-a motivat în considerentele sentinței că probele administrate nu au confirmat faptul că inculpatul a intrat în posesia roților sustrase și nici că el ar fi cunoscut că ar fi sustrase. Mai mult, instanța de fond a reținut ca veridică apărarea formulată de inculpat în sensul că, unele din roți au fost aduse de inculpat din Ungaria, făptuitorul lucrând ca șofer TIR la F. a efectuat multiple curse în țara vecină, ocazie cu care a achiziționat și astfel de roți de rezervă. Tribunalul Bihor-Oradea, prin decizia penală nr. 315/A din 29 mai 2002, a respins apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea, iar Curtea de Apel Oradea, prin decizia penală nr. 734/R din 1 octombrie 2002 a respins recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, ca nefondat.

Împotriva acestor hotărâri, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat recurs în anulare în temeiul art. 409 și art. 410 alin. (1) partea I pct. 8 C. proc. pen., învederând că achitarea inculpatului este consecința unei grave erori de fapt. S-a arătat, în motivarea recursului în anulare că probele administrate în cauză evidențiază, contrar a ceea ce au reținut instanțele de fond și de control judiciar vinovăția inculpatului, iar apărările formulate de acesta, potrivit cărora ar fi adus roțile de camioane din Ungaria, sunt infirmate tocmai de materialul probator administrat în cauză. Recursul în anulare este fondat.

Instanțele de fond, apel și recurs, cu o motivare sumară, au reținut, pentru a dispune achitarea inculpatului, că probele administrate nu confirmă participarea acestuia la sustragerea bunurilor în nici una din calitățile prevăzute de lege, respectiv autor, complice, instigator ori trimițător, dovada vinovăției unei persoane inculpate revenind în exclusivitate organelor de cercetare și urmărire penală. Potrivit art. 64 C. proc. pen., declarațiile inculpatului, făcute în tot cursul procesului penal, constituie mijloace de probă. Pe de altă parte, conform art. 63 alin. (2) din același cod, probele nu au o valoare prestabilită.

Neexistând o ordine de preferință, referitor la forța probantă, instanța este obligată, în cazul unor nepotriviri sau contradicții, să aprecieze fiecare declarație și act administrat în contextul tuturor probelor, care trebuie să fie coroborate ori, deci, să rețină ca reprezentând adevărul numai din acestea; reținerea unora și înlăturarea altora trebuie motivată de către instanță. Or, în speță, nici una din instanțe nu a făcut o anchetă amănunțită a mijloacelor de probă, ci, dimpotrivă, a pus accentul pe declarațiile inculpatului și martorului B.V., reprezentant al firmei la care lucra inculpatul, martor care a confirmat apărarea acestuia, în sensul că roțile să fi fost aduse din Ungaria. În cauză, probele administrate evidențiază vinovăția inculpatului.

Astfel, inculpatul nu a negat nici un moment că s-a deplasat de mai multe ori la S.C. S.E. S.R.L., în intervalul aprilie – mai 2001, ocazie cu care a oferit spre vânzare diferite roți complet echipate. Aceste declarații se coroborează cu dispozițiile martorilor S.M., C.N.M., T.P., precum și cu actele depuse de părțile civile și cu procesele-verbale de confruntare. Astfel, din declarația martorului S.M., rezultă că inculpatul a venit de mai multe ori (însoțit de o altă persoană, pe care o descrie) la sediul firmei de vulcanizare unde el lucra și i-a oferit roți spre vânzare, inclusiv din cele reclamate de părțile vătămate și care ulterior, au fost ridicate de organele de poliție și restituite părților vătămate.

La rândul său, martorul C.N.M., prieten cu inculpatul, a menționat în declarațiile date că inculpatul R.A. a venit la el în cursul serii sau nopții și i-a solicitat să-i împrumute autoturismul sub pretextul rezolvării unor probleme personale. Martorul a mai precizat că la restituirea autoturismului a observat în portbagaj roți complet echipate și că s-au deplasat împreună la sediul firmei S.C. S.E. S.R.L., unde roțile au fost duse în vederea comercializării. Important de reținut este faptul, că una din datele la care inculpatul s-a prezentat la martor pentru a împrumuta autoturismul a fost în seara de 11 mai 2001, iar în noaptea respectivă a fost sustrasă roata de rezervă a semiremorcii proprietatea S.C.

G.T.I. S.R.L., roată ce a fost identificată la sediul firmei de vulcanizare. Martorul T.P., angajat la S.C. G.T.I. S.R.L. a arătat în declarația sa că, deplasându-se la vulcanizare pentru a achiziționa o roată de rezervă în locul celei sustrase, a găsit roata furată și care i-a fost restituită de martorul S.M. Din adresele părții vătămate S.C. C.T., rezultă că toate anvelopele firmei au ștanțată inscripția C., fiind indicate mărcile și seriile anvelopelor folosite, iar anvelopele marca FULDO, KUMHO, GOOD YEAR și MARCHALL au fost identificate și ridicate de la sediul firmei de vulcanizare (referitor la aceste tipuri de mărci de anvelope martorul S.M. a arătat că două din ele le-a valorificat la martorul B.M., una din roți corespunde datelor tehnice cu cea sustrasă în noaptea de 5 mai 2001 de la S.C.

C. S.R.L. Rezultă din probele administrate mai sus, că dispariția acestor roți a coincis cu nopțile în care inculpatul a împrumutat autoturismul proprietatea martorului C.M.N., iar de fiecare dată, a doua zi, inculpatul s-a deplasat la firma de vulcanizare S.C. S.E. S.R.L. unde le-a predat spre valorificare și unde au fost identificate de părțile vătămate. Apărarea formulată de inculpat, și anume că ar fi adus roți complet echipate din Ungaria, urmează a fi înlăturată ca nesinceră, întrucât inculpatul a predat firmei de vulcanizare roți cu elemente certe de identificare indicate de persoanele cărora le fusese sustrase în perioada în care inculpatul nu s-a aflat în străinătate și, așa cum rezultă din adresa F. Oradea, inculpatul a făcut deplasări în Ungaria în perioada 17-18 aprilie 2001, 26-30 aprilie 2001, de unde revine gol la sediul firmei.

Coroborarea acestor mijloace de probă conduc la concluzia că, inculpatul a fost autorul furturilor roților de rezervă, atâta vreme cât, în mod necontestat, inculpatul a oferit roți de vânzare unei firme ce se ocupa cu o astfel de activitate, aceste roți au fost identificate ca aparținând părților vătămate care reclamaseră la poliție dispariția lor și au fost descrise în sesizările adresate organelor de cercetare penală, comiterea infracțiunilor având loc în nopțile în care inculpatul a împrumutat un autoturism de la martorul C.N.M., în portbagajul acestuia fiind văzute roți ce nu se găseau în momentul preluării autovehiculului, nefiind administrată nici o probă din care să rezulte că inculpatul a adus din Ungaria vreo roată.

În raport de considerentele expuse, Curtea constată că în speță, s-a comis o gravă eroare de fapt, existând o vădită contradicție între probele administrate și ceea ce au reținut instanța de fond și instanțele de control judiciar, motiv pentru care recursul în anulare va fi admis, iar inculpatul va fi condamnat în temeiul art. 208 și art. 209 alin. (1) lit. e), g) și i), în baza art. 208 și art. 209 alin. (1) lit. g) și i) cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 42 C. pen. și în conformitate cu art. 208 și art. 209 alin. (1) lit. e), g) și i), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., urmând ca în cauză să se facă aplicarea art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) și art. 74 și art. 76 C. pen. Recunoașterea circumstanțelor atenuante este atributul instanței de judecată și deci, lăsată la aprecierea acesteia.

În aprecierea unor împrejurări la circumstanțele atenuante, acestea trebuie raportate la gradul de pericol social concret al faptei comise, la urmările ei, la ansamblul condițiilor în care a fost săvârșită, precum și la orice alte elemente privitoare la persoana făptuitorului.

În speță, chiar dacă inculpatul a negat infracțiunile reținute în sarcina sa, în raport de pericolul social concret al faptelor comise (sustragerea unor anvelope cu un anumit grad de uzură) de urmările modice ale acestor infracțiuni (valoarea prejudiciilor cauzate este relativ mică) și ținând seama și de datele ce caracterizează persoana inculpatului (încadrat în serviciu, apreciat pozitiv, căsătorit, are doi copii minori, iar prejudiciul cauzat părților civile a fost acoperit) se justifică reținerea în favoarea acestuia a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și art. 76 lit. c) C. pen., motiv pentru care inculpatul va fi condamnat la câte 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

Cum, în cauză, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81 C. pen., se va dispune și suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante. Sub aspectul laturii civile se va constata că prejudiciul cauzat părții civile S.C. C.T. S.R.L. Oradea a fost acoperit și se vor menține celelalte dispoziții ale hotărârilor prin care s-au constatat recuperate prejudiciile aduse părților vătămate S.C. G.T.I. S.R.L., P.M. și S.C. C. S.R.L. Conform art. 191 și art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat, pentru instanțele de fond, apel și recurs și la cheltuieli judiciare în prezenta cauză, din care Ministerul Justiției va avansa onorariul apărătorului din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva sentinței penale nr. 142 din 28 ianuarie 2002 a Judecătoriei Oradea, deciziei penale nr. 315/A din 29 mai 2002 a Tribunalului Bihor și deciziei penale nr. 34/R din 1 octombrie 2002 a Curții de Apel Oradea, privind pe inculpatul R.A. Casează hotărârile susmenționate în totalitate pe latură penală și parțial pe latură civilă. În baza art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. e), g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 din C. pen., condamnă pe inculpatul R.A. la 2 ani închisoare. În baza art. 208 și art. 209 alin. (1) lit. g) și i) cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42, art. 74 și art. 76 C. pen., condamnă pe inculpat la 2 ani închisoare.

În baza art. 208 alin. (1) raportat la art. 209 lit. e), g) și i) cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 și art. 76 C. pen., condamnă pe inculpat la 2 ani închisoare. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., contopește pedepsele aplicate inculpatului, încât acesta urmează să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare. În temeiul art. 81 C. pen., dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe timp de 4 ani potrivit art. 82 C. pen. Atrage atenția inculpatului asupra nerespectării dispozițiilor prevăzute de art. 83 C. pen. Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor prevăzute de art. 359 C. proc. pen. Constată acoperit prin restituire prejudiciul cauzat părții civile S.C.

C.T. S.R.L. Oradea. Menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate prin care s-au constatat acoperite prejudiciile cauzate părților vătămate S.C. G.T.I. S.R.L., P.M. și S.C. C. S.R.L. Obligă pe inculpat la 3 milioane lei cheltuieli judiciare pentru instanțele de fond, apel și recurs și la 1.300.000 lei cu același titlu în prezenta cauză, din care se va achita onorariul pentru apărarea din oficiu, în sumă de 300.000 lei. Pronunțată, în ședință publică, azi 24 octombrie 2003.