ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4753/2003

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4753/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra recursului în anulare de

față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 142 din 28

ianuarie 2002, pronunțată de Judecătoria Oradea, în temeiul art. 11 pct. 2 lit.

a) combinat cu art. 10 lit. c) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul R.A.

pentru infracțiunile de furt calificat, prevăzute de art. 208 alin. (1) și art.

209 lit. e), g) și i) C. pen.; art. 208 alin. (1) și art. 209 lit. g) și i), cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 208 alin. (1) și art. 209 lit. e),

g) și i) cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod.

S-a constatat că inculpatul a fost

reținut și arestat de la 17 mai 2001 la 29 iunie 2001.

Sub aspectul laturii civile, în

temeiul art. 346 alin. (3) C. proc. pen. nu s-au acordat despăgubiri civile

către partea civilă S.C. C.T. S.R.L., instanța de fond constatând că

prejudiciile cauzate părților vătămate S.C. G.T.I. S.R.L., P.M. și S.C. C.

S.R.L. au fost recuperate integral.

Pentru a pronunța această sentință

instanța de fond a reținut, în esență, următoarea situație de fapt:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe

lângă Judecătoria Oradea, inculpatul R.A. a fost trimis în judecată pentru

comiterea infracțiunii de furt calificat în dauna avutului privat, prevăzută de

art. 208 și art. 209 lit. e), g) și i) și a două infracțiuni de furt calificat

în dauna avutului privat în forma continuată, una prevăzută de art. 208 și art.

209 lit. g) și i) cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 42 C. pen. și alta

prevăzută de art. 208 și art. 209 lit. e),g) și i), cu aplicarea art. 41 alin.

(2) și art. 42 C. pen.

S-a reținut în sarcina inculpatului

R.A. că, în noaptea de 5 aprilie 2001, a sustras prin demontare roata de

rezervă de pe autocamionul marca ROMAN proprietatea părții vătămate P.M.

În noaptea de 8 aprilie 2001,

același inculpat a pătruns în incinta S.C. C.T. S.R.L., prin tăierea gardului

împrejmuitor din sârmă, după care a sustras prin demontare, două roți-rezervă

trailer marca FULDO și, respectiv, GOOD YEAR de pe semiremorci, pe care apoi

le-a transportat spre valorificare la S.C. S.E.

S-a mai reținut în actul de

trimitere în judecată, că în noaptea de 5 mai 2001, inculpatul, folosind

același mod de operare și în baza aceleiași rezoluții infracționale, a pătruns

în sediul S.C. C.T. S.R.L. și a sustras două roți de rezervă marca KUMHO și

MARCHALL de pe semiremorci, iar în noaptea de 11 mai 2001 a sustras roata de rezervă

MICHELIN de pe autotractorul marca MERCEDES BENZ, proprietatea părții vătămate

S.C. G.T.I. S.R.L., pe care a dus-o la atelierul de vulcanizare aparținând S.C.

S.E. S.R.L., în scopul valorificării.

În cursul aceleiași nopți,

inculpatul s-a deplasat pe Șoseaua Borșului din Oradea, în apropierea S.C. C.T.

S.R.L. și prin demontare a sustras roata de rezervă marca STOMIL STEEL de pe

TIR-ul marca MERCEDES, proprietatea S.C. C. S.R.L., pe care a transportat-o la

același atelier de vulcanizare pentru valorificare.

Instanța de fond, pe baza

plângerilor părții vătămate, proceselor-verbale încheiate de organele de

urmărire penală, depozițiilor martorilor și inculpatului a constatat că nu

inculpatul este autorul infracțiunilor de furt calificat.

S-a motivat în considerentele

sentinței că probele administrate nu au confirmat faptul că inculpatul a intrat

în posesia roților sustrase și nici că el ar fi cunoscut că ar fi sustrase.

Mai mult, instanța de fond a reținut

ca veridică apărarea formulată de inculpat în sensul că, unele din roți au fost

aduse de inculpat din Ungaria, făptuitorul lucrând ca șofer TIR la F. a

efectuat multiple curse în țara vecină, ocazie cu care a achiziționat și astfel

de roți de rezervă.

Tribunalul Bihor-Oradea, prin

decizia penală nr. 315/A din 29 mai 2002, a respins apelul declarat de

Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea, iar Curtea de Apel Oradea, prin

decizia penală nr. 734/R din 1 octombrie 2002 a respins recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, ca nefondat.

Împotriva acestor hotărâri,

procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a

declarat recurs în anulare în temeiul art. 409 și art. 410 alin. (1) partea I

pct. 8 C. proc. pen., învederând că achitarea inculpatului este consecința unei

grave erori de fapt.

S-a arătat, în motivarea recursului

în anulare că probele administrate în cauză evidențiază, contrar a ceea ce au

reținut instanțele de fond și de control judiciar vinovăția inculpatului, iar

apărările formulate de acesta, potrivit cărora ar fi adus roțile de camioane

din Ungaria, sunt infirmate tocmai de materialul probator administrat în cauză.

Recursul în anulare este fondat.

Instanțele de fond, apel și recurs,

cu o motivare sumară, au reținut, pentru a dispune achitarea inculpatului, că

probele administrate nu confirmă participarea acestuia la sustragerea bunurilor

în nici una din calitățile prevăzute de lege, respectiv autor, complice,

instigator ori trimițător, dovada vinovăției unei persoane inculpate revenind

în exclusivitate organelor de cercetare și urmărire penală.

Potrivit art. 64 C. proc. pen.,

declarațiile inculpatului, făcute în tot cursul procesului penal, constituie

mijloace de probă. Pe de altă parte, conform art. 63 alin. (2) din același cod,

probele nu au o valoare prestabilită.

Neexistând o ordine de preferință,

referitor la forța probantă, instanța este obligată, în cazul unor nepotriviri

sau contradicții, să aprecieze fiecare declarație și act administrat în

contextul tuturor probelor, care trebuie să fie coroborate ori, deci, să rețină

ca reprezentând adevărul numai din acestea; reținerea unora și înlăturarea

altora trebuie motivată de către instanță.

Or, în speță, nici una din instanțe

nu a făcut o anchetă amănunțită a mijloacelor de probă, ci, dimpotrivă, a pus

accentul pe declarațiile inculpatului și martorului B.V., reprezentant al

firmei la care lucra inculpatul, martor care a confirmat apărarea acestuia, în

sensul că roțile să fi fost aduse din Ungaria.

În cauză, probele administrate

evidențiază vinovăția inculpatului.

Astfel, inculpatul nu a negat nici

un moment că s-a deplasat de mai multe ori la S.C. S.E. S.R.L., în intervalul

aprilie – mai 2001, ocazie cu care a oferit spre vânzare diferite roți complet

echipate. Aceste declarații se coroborează cu dispozițiile martorilor S.M.,

C.N.M., T.P., precum și cu actele depuse de părțile civile și cu

procesele-verbale de confruntare.

Astfel, din declarația martorului

S.M., rezultă că inculpatul a venit de mai multe ori (însoțit de o altă

persoană, pe care o descrie) la sediul firmei de vulcanizare unde el lucra și

i-a oferit roți spre vânzare, inclusiv din cele reclamate de părțile vătămate

și care ulterior, au fost ridicate de organele de poliție și restituite

părților vătămate.

La rândul său, martorul C.N.M.,

prieten cu inculpatul, a menționat în declarațiile date că inculpatul R.A. a

venit la el în cursul serii sau nopții și i-a solicitat să-i împrumute

autoturismul sub pretextul rezolvării unor probleme personale. Martorul a mai

precizat că la restituirea autoturismului a observat în portbagaj roți complet

echipate și că s-au deplasat împreună la sediul firmei S.C. S.E. S.R.L., unde

roțile au fost duse în vederea comercializării.

Important de reținut este faptul, că

una din datele la care inculpatul s-a prezentat la martor pentru a împrumuta

autoturismul a fost în seara de 11 mai 2001, iar în noaptea respectivă a fost

sustrasă roata de rezervă a semiremorcii proprietatea S.C. G.T.I. S.R.L., roată

ce a fost identificată la sediul firmei de vulcanizare.

Martorul T.P., angajat la S.C.

G.T.I. S.R.L. a arătat în declarația sa că, deplasându-se la vulcanizare pentru

a achiziționa o roată de rezervă în locul celei sustrase, a găsit roata furată

și care i-a fost restituită de martorul S.M.

Din adresele părții vătămate S.C.

C.T., rezultă că toate anvelopele firmei au ștanțată inscripția C., fiind

indicate mărcile și seriile anvelopelor folosite, iar anvelopele marca FULDO,

KUMHO, GOOD YEAR și MARCHALL au fost identificate și ridicate de la sediul

firmei de vulcanizare (referitor la aceste tipuri de mărci de anvelope martorul

S.M. a arătat că două din ele le-a valorificat la martorul B.M., una din roți

corespunde datelor tehnice cu cea sustrasă în noaptea de 5 mai 2001 de la S.C.

C. S.R.L.

Rezultă din probele administrate mai

sus, că dispariția acestor roți a coincis cu nopțile în care inculpatul a

împrumutat autoturismul proprietatea martorului C.M.N., iar de fiecare dată, a

doua zi, inculpatul s-a deplasat la firma de vulcanizare S.C. S.E. S.R.L. unde

le-a predat spre valorificare și unde au fost identificate de părțile vătămate.

Apărarea formulată de inculpat, și

anume că ar fi adus roți complet echipate din Ungaria, urmează a fi înlăturată

ca nesinceră, întrucât inculpatul a predat firmei de vulcanizare roți cu

elemente certe de identificare indicate de persoanele cărora le fusese sustrase

în perioada în care inculpatul nu s-a aflat în străinătate și, așa cum rezultă

din adresa F. Oradea, inculpatul a făcut deplasări în Ungaria în perioada 17-18

aprilie 2001, 26-30 aprilie 2001, de unde revine gol la sediul firmei.

Coroborarea acestor mijloace de

probă conduc la concluzia că, inculpatul a fost autorul furturilor roților de

rezervă, atâta vreme cât, în mod necontestat, inculpatul a oferit roți de

vânzare unei firme ce se ocupa cu o astfel de activitate, aceste roți au fost

identificate ca aparținând părților vătămate care reclamaseră la poliție

dispariția lor și au fost descrise în sesizările adresate organelor de

cercetare penală, comiterea infracțiunilor având loc în nopțile în care

inculpatul a împrumutat un autoturism de la martorul C.N.M., în portbagajul

acestuia fiind văzute roți ce nu se găseau în momentul preluării

autovehiculului, nefiind administrată nici o probă din care să rezulte că

inculpatul a adus din Ungaria vreo roată.

În raport de considerentele expuse,

Curtea constată că în speță, s-a comis o gravă eroare de fapt, existând o

vădită contradicție între probele administrate și ceea ce au reținut instanța

de fond și instanțele de control judiciar, motiv pentru care recursul în

anulare va fi admis, iar inculpatul va fi condamnat în temeiul art. 208 și art.

209 alin. (1) lit. e), g) și i), în baza art. 208 și art. 209 alin. (1) lit. g)

și i) cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 42 C. pen. și în conformitate cu

art. 208 și art. 209 alin. (1) lit. e), g) și i), cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen., urmând ca în cauză să se facă aplicarea art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) și art. 74 și art. 76 C. pen.

Recunoașterea circumstanțelor

atenuante este atributul instanței de judecată și deci, lăsată la aprecierea

acesteia.

În aprecierea unor împrejurări la

circumstanțele atenuante, acestea trebuie raportate la gradul de pericol social

concret al faptei comise, la urmările ei, la ansamblul condițiilor în care a

fost săvârșită, precum și la orice alte elemente privitoare la persoana

făptuitorului.

În speță, chiar dacă inculpatul a

negat infracțiunile reținute în sarcina sa, în raport de pericolul social

concret al faptelor comise (sustragerea unor anvelope cu un anumit grad de

uzură) de urmările modice ale acestor infracțiuni (valoarea prejudiciilor

cauzate este relativ mică) și ținând seama și de datele ce caracterizează

persoana inculpatului (încadrat în serviciu, apreciat pozitiv, căsătorit, are

doi copii minori, iar prejudiciul cauzat părților civile a fost acoperit) se

justifică reținerea în favoarea acestuia a circumstanțelor atenuante prevăzute

de art. 74 lit. a) și art. 76 lit. c) C. pen., motiv pentru care inculpatul va

fi condamnat la câte 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor pentru

care a fost trimis în judecată, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai

grea de 2 ani închisoare.

Cum, în cauză, sunt îndeplinite

condițiile prevăzute de art. 81 C. pen., se va dispune și suspendarea

condiționată a executării pedepsei rezultante.

Sub aspectul laturii civile se va

constata că prejudiciul cauzat părții civile S.C. C.T. S.R.L. Oradea a fost

acoperit și se vor menține celelalte dispoziții ale hotărârilor prin care s-au

constatat recuperate prejudiciile aduse părților vătămate S.C. G.T.I. S.R.L.,

P.M. și S.C. C. S.R.L. Conform art. 191 și art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

inculpatul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat, pentru instanțele

de fond, apel și recurs și la cheltuieli judiciare în prezenta cauză, din care

Ministerul Justiției va avansa onorariul apărătorului din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al

Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva sentinței penale

nr. 142 din 28 ianuarie 2002 a Judecătoriei Oradea, deciziei penale nr. 315/A

din 29 mai 2002 a Tribunalului Bihor și deciziei penale nr. 34/R din 1

octombrie 2002 a Curții de Apel Oradea, privind pe inculpatul R.A.

Casează hotărârile susmenționate în totalitate pe latură

penală și parțial pe latură civilă.

În baza art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. e), g)

și i) C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 din C. pen., condamnă pe

inculpatul R.A. la 2 ani închisoare.

În baza art. 208 și art. 209 alin. (1) lit. g) și i) cu

aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42, art. 74 și art. 76 C. pen., condamnă pe

inculpat la 2 ani închisoare.

În baza art. 208 alin. (1) raportat la art. 209 lit. e), g)

și i) cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 și art. 76 C. pen., condamnă pe

inculpat la 2 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen.,

contopește pedepsele aplicate inculpatului, încât acesta urmează să execute

pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

În temeiul art. 81 C. pen., dispune suspendarea condiționată

a executării pedepsei pe timp de 4 ani potrivit art. 82 C. pen.

Atrage atenția inculpatului asupra nerespectării

dispozițiilor prevăzute de art. 83 C. pen.

Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor prevăzute

de art. 359 C. proc. pen.

Constată acoperit prin restituire prejudiciul cauzat părții

civile S.C. C.T. S.R.L. Oradea.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate prin care

s-au constatat acoperite prejudiciile cauzate părților vătămate S.C. G.T.I.

S.R.L., P.M. și S.C. C. S.R.L.

Obligă pe inculpat la 3 milioane lei cheltuieli judiciare

pentru instanțele de fond, apel și recurs și la 1.300.000 lei cu același titlu

în prezenta cauză, din care se va achita onorariul pentru apărarea din oficiu,

în sumă de 300.000 lei.

Pronunțată, în ședință publică, azi

24 octombrie 2003.