ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1505/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 224 din 11

septembrie 2000, Tribunalul Bihor a condamnat, printre alții, pe inculpatul

J.S.G. la pedepsele (două) de câte 4 ani închisoare pentru infracțiunea de furt

calificat, prevăzută de art. 208 C. pen., raportat la art. 209 lit. a), g) și

i) din același cod, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. (două fapte).

În baza art. 33 lit. a) și a art. 34

lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor și executarea pedepsei cea

mai grea, de 4 ani închisoare, sporită cu 6 luni închisoare, inculpatul urmând

să execute 4 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 61 C. pen., s-a dispus,

în ce-l privește pe acest inculpat, revocarea liberării condiționate a restului

de pedeapsă de 614 zile închisoare din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată

prin sentința penală nr. 1714/1995 a Judecătoriei Oradea, contopirea acesteia

cu pedeapsa aplicată în cauză și adăugarea sporului de 2 luni închisoare,

inculpatul având de executat 4 ani și 8 luni închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și a

art. 64 C. pen.

Pe latură civilă, în baza art. 14 C.

proc. pen., cu referire la art. 998 C. civ., inculpatul a fost obligat, în

solidar cu unii dintre coinculpații condamnați în aceeași cauză, la plată, cu

titlu de despăgubiri civile, a sumei de 3.500.000 lei părții civile L.D. și

2.000.000 lei părții civile SC H. SRL Oradea.

Pentru a pronunța hotărârea,

instanța a reținut următoarea situație de fapt:

În noaptea de 8 septembrie 1999, în

înțelegere cu coinculpații P.I., P.S. și B.C., J.S.G., utilizând o cheie

franceză modificată, a spart ușa garajului lui L.D., de aici sustrăgând două

aparate TV, două scaune din plastic, o butelie pentru gaz lichefiat, o cască

pentru motocicletă, o etajeră cu oglindă, o trusă de chei și un covor persan,

toate acestea împărțindu-le, ulterior, între ei.

În aceeași companie, în perioada 3 -

7 septembrie 1999, inculpatul deplasându-se cu autoturismul coinculpatului B.C.

la un magazin aparținând SC H. SRL Oradea, au forțat sistemul de închidere, au

pătruns în incintă, de aici sustrăgând alimente, băuturi și țigări, de

asemenea, bunuri împărțite între ei.

Împotriva sentinței, au declarat

apeluri, printre alții, inculpatul J.S.G., motivul invocat fiind netemeinicia

pedepsei aplicate.

Curtea de Apel Oradea, prin decizia

penală nr. 123 din 10 mai 2001, a respins, ca nefondat, apelul declarat de

inculpat.

Nemulțumit și de hotărârea

pronunțată în apel, în termen legal, inculpatul J.S.G. a declarat recurs, cale

de atac motivată tot pe netemeinicia pedepsei aplicate.

Recursul declarat de inculpat nu

este fondat.

Potrivit art. 72 C. pen., text de

lege care stabilește criteriile generale de individualizare, la stabilirea și

aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții generale a codului,

de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social

al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care

atenuează sau agravează răspunderea penală.

Pe de altă parte, art. 52 C. pen.,

prevede că pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a

condamnatului, scopul ei fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Raportând la cauză aceste dispoziții

legale, se reține că procedând la aplicarea pedepsei de câte 4 ani închisoare

pentru infracțiunea de furt calificat (două fapte), instanța a considerat

pericolul social al faptei, agravat de săvârșirea acesteia de două sau mai

multe persoane împreună, în timpul nopții și prin efracție, împrejurările în

care s-au săvârșit, respectiv prin înțelegere și urmărirea persoanelor

păgubite, dar și persoana inculpatului recidivist și care s-a sustras de la

urmărirea penală.

În aceste condiții, dispunându-se

executarea pedepsei în regim de privare de libertate, există prezumția că se va

realiza și scopul ei, astfel cum prevede art. 52 C. pen.

Pentru considerentele expuse,

recursul declarat de inculpat nefiind fondat, în conformitate cu dispozițiile

art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.

În baza dispozițiilor art. 192 C.

proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul J.S.G. împotriva deciziei penale nr. 123 din 10 mai 2001

a Curții de Apel Oradea.

Obligă pe recurent la plata sumei de

1.300.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de

300.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

25 martie 2003.