ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 640/2003

Asupra conflictului negativ de competență de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel București a fost sesizată de reclamanta S.C. A. SRL Baia Mare cu acțiune împotriva pârâților A.P.A.P.S. și S.C. W.N. G. & Co K.G. Germania, având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare de acțiuni nr. 42 din 15 noiembrie 1999 și pe cale de consecință obligarea pârâtelor să remită reclamantei libere de orice sarcini a unui număr de 5.234.213 acțiuni, reprezentând 50,746 % din valoarea capitalului social subscris al S.C. A.P.S.A. S.A.

Baia Mare, acțiuni care sunt proprietatea reclamantei de la data de 15 iulie 1999, conform actului de vânzare cumpărare de acțiuni nr. 97 din 1 martie 1999. Prin sentința civilă 24 din 14 martie 2002, Curtea de Apel București a admis excepția de necompetență materială și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, motivându-se că potrivit art. 38 31 din O.U.G. nr. 88/1997 modificată prin Legea nr. 99/1999 sunt de competența curților de apel numai cazurile prevăzute de art. 32 13 și art. 32 28 și numai cererile anterioare procedurii de privatizare, ceea ce nu este cazul în speță, unde privatizarea a fost încheiată, astfel că operează dispozițiile art. 2 lit. a) C. proc.

civ. La rândul său, Tribunalul București, sesizat prin declinare cu cauza de față, prin sentința civilă 12531 din 17 octombrie 2002 a admis excepția de necompetență materială și a declinat soluționarea litigiului în favoarea Curții de Apel București. Această soluție a fost determinată de precizarea acțiunii făcută de reclamantă după declinarea de la Curtea de Apel București în sensul că acțiunile pe care le solicită de la pârâte au valoarea de 10.468.425.000 lei, fiind aplicabile dispozițiile art. 3 pct. 1 C. proc. civ. Considerându-se că există conflict de competență dosarul a fost înaintat pentru soluționarea acestuia, Curții Supreme de Justiție. Potrivit art. 20 C. proc. civ. există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe s-au declarat prin hotărâri irevocabile necompetente de a judeca aceeași pricină.

Pentru că, conflictele de competență sunt situații anormale în desfășurarea procedurii judiciare care dăunează atât interesului general, cât și intereselor părților în litigiu, prin art. 22 C. proc. civ., s-a stabilit „expressis verbis” care sunt instanțele între care se poate naște un conflict de competență cât și organul competent să-l soluționeze prin mijlocul procedural al regulatorului de competență. Din lectura textului enunțat, rezultă că se poate ivi conflict de competență între două judecătorii, între judecătorie și tribunal, între două tribunale, sau între două curți de apel. Raportând aceste prevederi la situația din cauza de față, se constată că a fost sesizată Curții Supreme de Justiție în soluționarea regulatorului de competență pentru un conflict ivit între Tribunalul București și Curtea de Apel București.

Ori, între aceste două instanțe legea nu a prevăzut că se poate naște conflict de competență și cum normele procedurale sunt imperative și de strictă interpretare, nici părțile și nici instanțele nu se pot abate de la aceste dispoziții. Faptul că în practică pot apare și alte conflicte de competență, în lipsa unor dispoziții legale exprese și dat fiind caracterul normelor procedurale de strictă interpretare nu se poate adăuga la lege prin interpretări extinctive, sau pe baza unor principii neenunțate expres de legea noastră procesuală, dar preluate din analiza altor texte.

De aceea în dosarul de față nu ne aflăm în prezența unui conflict negativ de competență între tribunal și curtea de apel, ci a unei declinări de competență din partea curții de apel, obligatorii pentru tribunal, astfel că în majoritate, cu opinia separată a unui membru din completul de judecată care consideră că există conflict negativ de competență, urmează să fie trimisă cauza la Tribunalul București unde s-a declinat de Curtea de Apel București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Constată cu majoritate de opinii că nu există conflict de competență și trimite cauza spre soluționare Tribunalului București cu opinia separată a judecătorului în sensul existenței conflictului negativ de competență și stabilirii competenței în favoarea Tribunalului București. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 februarie 2003.

MOTIVAREA OPINIEI SEPARATE

Având în vedere că, în cauză, atât Curtea de Apel București cât și Tribunalul București au fost sesizate cu aceeași pricină, având aceleași părți și aceeași cauză; că aceste instanțe s-au declarat necompetente prin hotărâri rămase irevocabile, declinările de competență fiind reciproce, și că Tribunalul București este competent să soluționeze cererea dedusă judecății, se constată că sunt întrunite cerințele pentru a exista conflict negativ de competență, în sensul art. 20 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., ce trebuie soluționat pe calea regulatorului de competență de către instanța superioară, comună, instanțelor aflate în conflict, conform celor statornicite de art. 22 alin. (1)- (3) C. proc. civ.

Este de observat că deși acest text legal nu acoperă toate conflictele ce pot să apară în practică, cum ar fi conflictul în speță, acesta trebuie, de asemenea, soluționat pe baza principiului dedus din examinarea situațiilor prevăzute de evocata normă juridică, de către instanța competentă, respectiv de Curtea Supremă de Justiție. Așa fiind, această instanță trebuia, constatând existența conflictului negativ de competență, să stabilească competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului București, în considerarea art. 2 alin. (1) lit. a) C. proc. civ. și obiectului cererii dedusă judecății, care nu induce competența curții de apel în primă instanță.