ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 640/2003

Asupra conflictului negativ de

competență de față:

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Curtea

de Apel București a fost sesizată de reclamanta S.C. A. SRL Baia Mare cu

acțiune împotriva pârâților A.P.A.P.S. și S.C. W.N. G. & Co K.G. Germania,

având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de vânzare

cumpărare de acțiuni nr. 42 din 15 noiembrie 1999 și pe cale de consecință

obligarea pârâtelor să remită reclamantei libere de orice sarcini a unui număr

de 5.234.213 acțiuni, reprezentând 50,746 % din valoarea capitalului social

subscris al S.C. A.P.S.A. S.A. Baia Mare, acțiuni care sunt proprietatea

reclamantei de la data de 15 iulie 1999, conform actului de vânzare cumpărare

de acțiuni nr. 97 din 1 martie 1999.

Prin

sentința civilă 24 din 14 martie 2002, Curtea de Apel București a admis

excepția de necompetență materială și a declinat competența de soluționare a

cauzei în favoarea Tribunalului București, motivându-se că potrivit art. 38

31

din O.U.G. nr. 88/1997 modificată prin Legea nr. 99/1999 sunt de competența curților

de apel numai cazurile prevăzute de art. 32

13

și art. 32

28

și numai cererile anterioare procedurii de privatizare, ceea ce nu este cazul

în speță, unde privatizarea a fost încheiată, astfel că operează dispozițiile

art. 2 lit. a) C. proc. civ.

La

rândul său, Tribunalul București, sesizat prin declinare cu cauza de față, prin

sentința civilă 12531 din 17 octombrie 2002 a admis excepția de necompetență

materială și a declinat soluționarea litigiului în favoarea Curții de Apel

București.

Această

soluție a fost determinată de precizarea acțiunii făcută de reclamantă după

declinarea de la Curtea de Apel București în sensul că acțiunile pe care le

solicită de la pârâte au valoarea de 10.468.425.000 lei, fiind aplicabile

dispozițiile art. 3 pct. 1 C. proc. civ.

Considerându-se

că există conflict de competență dosarul a fost înaintat pentru soluționarea

acestuia, Curții Supreme de Justiție.

Potrivit

art. 20 C. proc. civ. există conflict negativ de competență când două sau mai

multe instanțe s-au declarat prin hotărâri irevocabile necompetente de a judeca

aceeași pricină.

Pentru

că, conflictele de competență sunt situații anormale în desfășurarea procedurii

judiciare care dăunează atât interesului general, cât și intereselor părților

în litigiu, prin art. 22 C. proc. civ., s-a stabilit „expressis verbis” care

sunt instanțele între care se poate naște un conflict de competență cât și

organul competent să-l soluționeze prin mijlocul procedural al regulatorului de

competență.

Din

lectura textului enunțat, rezultă că se poate ivi conflict de competență între

două judecătorii, între judecătorie și tribunal, între două tribunale, sau

între două curți de apel.

Raportând

aceste prevederi la situația din cauza de față, se constată că a fost sesizată

Curții Supreme de Justiție în soluționarea regulatorului de competență pentru

un conflict ivit între Tribunalul București și Curtea de Apel București.

Ori,

între aceste două instanțe legea nu a prevăzut că se poate naște conflict de

competență și cum normele procedurale sunt imperative și de strictă

interpretare, nici părțile și nici instanțele nu se pot abate de la aceste

dispoziții.

Faptul

că în practică pot apare și alte conflicte de competență, în lipsa unor

dispoziții legale exprese și dat fiind caracterul normelor procedurale de

strictă interpretare nu se poate adăuga la lege prin interpretări extinctive,

sau pe baza unor principii neenunțate expres de legea noastră procesuală, dar

preluate din analiza altor texte.

De

aceea în dosarul de față nu ne aflăm în prezența unui conflict negativ de

competență între tribunal și curtea de apel, ci a unei declinări de competență

din partea curții de apel, obligatorii pentru tribunal, astfel că în

majoritate, cu opinia separată a unui membru din completul de judecată care

consideră că există conflict negativ de competență, urmează să fie trimisă

cauza la Tribunalul București unde s-a declinat de Curtea de Apel București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Constată cu majoritate de opinii că nu există conflict de

competență și trimite cauza spre soluționare Tribunalului București cu opinia

separată a judecătorului în sensul existenței conflictului negativ de

competență și stabilirii competenței în favoarea Tribunalului București.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 5 februarie 2003.

MOTIVAREA OPINIEI SEPARATE

Având

în vedere că, în cauză, atât Curtea de Apel București cât și Tribunalul

București au fost sesizate cu aceeași pricină, având aceleași părți și aceeași

cauză; că aceste instanțe s-au declarat necompetente prin hotărâri rămase

irevocabile, declinările de competență fiind reciproce, și că Tribunalul

București este competent să soluționeze cererea dedusă judecății, se constată

că sunt întrunite cerințele pentru a exista conflict negativ de competență, în

sensul art. 20 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., ce trebuie soluționat pe calea

regulatorului de competență de către instanța superioară, comună, instanțelor

aflate în conflict, conform celor statornicite de art. 22 alin. (1)- (3) C.

proc. civ.

Este

de observat că deși acest text legal nu acoperă toate conflictele ce pot să

apară în practică, cum ar fi conflictul în speță, acesta trebuie, de asemenea,

soluționat pe baza principiului dedus din examinarea situațiilor prevăzute de

evocata normă juridică, de către instanța competentă, respectiv de Curtea

Supremă de Justiție.

Așa

fiind, această instanță trebuia, constatând existența conflictului negativ de

competență, să stabilească competența soluționării cauzei în favoarea

Tribunalului București, în considerarea art. 2 alin. (1) lit. a) C. proc. civ.

și obiectului cererii dedusă judecății, care nu induce competența curții de

apel în primă instanță.