ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4284/2005

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 6

ianuarie 2003, reclamanta A.P.A.P.S. (în prezent A.V.A.S.) a solicitat

obligarea pârâtei S.I.F. M. la plata sumei de 527.337,34 euro la data de 31

decembrie 1999, reprezentând echivalentul sumei de 1.031.370 mărci germane, cu

titlu de penalități calculate conform clauzei 7.7.1 datorate pentru

neîndeplinirea integrală a obligației contractuale cu scadența 31 decembrie

1999, prevăzută la clauza 7.7 din contractul de vânzare – cumpărare acțiuni din

23 martie 1998.

Curtea de Apel București, secția comercială,

prin sentința nr. 75 din 4 mai 2004, a admis în parte acțiunea și a obligat

pârâta să plătească reclamantei suma de 262.468,28 euro cu titlu de penalități

datorate pe anul 1999, respingând capătul de cerere privind obligarea pârâtei

la îndeplinirea obligației de efectuare a investițiilor precum și capătul de

cerere privind obligarea pârâtei la daune cominatorii, ca nefondate.

În contra deciziei a declarat recurs

reclamanta A.V.A.S. pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și

în temeiul art. 304

1

C. proc. civ.

La termenul din 17 mai 2005, Înalta

Curte a pus în dezbaterea părților excepțiile de necompetență materială a

curții de apel ca instanță de fond și deci a Înaltei Curți de a soluționa în

fond recursul de față, în raport de art. II alin. (2) și (3) din O.U.G. nr. 58/2003,

privind modificarea și completarea Codului de procedură civilă coroborat cu art.

725 alin. (1) și (3) C. proc. civ. și a sistemului căilor de atac la care este

supusă hotărârea în speță.

Excepțiile invocate sunt întemeiate.

I. Cu privire la sistemul căilor de

atac

O.U.G. nr. 58/2003, dispozițiile ordonanței se aplică și proceselor în curs de

judecată începute sub legea anterioară. Se afirmă, astfel, regula aplicării

imediate a legii noi actelor de procedură efectuate după intrarea ei în vigoare

și în procesele în curs de judecată începute sub legea anterioară.

Aplicând această regulă, hotărârile

judecătorești sunt supuse sub aspectul condițiilor de fond și formă legii în

vigoare la momentul pronunțării lor.

Cu privire la aceste acte de

procedură, art. II alin. (3) din O.U.G. nr. 58/2003 dispune fără echivoc:

„Hotărârile pronunțate înainte de intrarea în vigoare a prezentei ordonanțe

rămân supuse căilor de atac și termenelor prevăzute de legea sub care au fost

pronunțate.

Cum în speță, la data intrării în

vigoare a ordonanței menționate, procesul era în curs de soluționare, hotărârea

în primă instanță se pronunță, inevitabil, sub incidența art. 720

8

C.

proc. civ., astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 18 din O.U.G. nr. 58/2003,

și prin care s-a reintrodus în materie comercială apelul.

Prin urmare, hotărârea ce se

pronunță beneficiind de un dublu grad de jurisdicție: apel și recurs, în mod

greșit Curtea de apel care, prin aceiași ordonanță, a pierdut competența de a

soluționa în primă instanță litigii în materie comercială, a continuat judecata

și a pronunțat o hotărâre în primă instanță, supusă numai recursului, în loc de

a scoate cauza de pe rol și a o trimite tribunalului, devenit competent după

legea nouă, pentru a face posibilă aplicarea prevederilor acesteia cu privire

la sistemul căilor de atac.

II. Cu privire la competența de

soluționare în primă instanță:

a restrâns competența curții de apel în sensul că, reformulând art. 3 C. proc.

civ., a înlăturat fostul pct. 1 cu privire la competența de primă instanță în

materie comercială pentru litigiile al căror obiect au o valoare de peste 10

miliarde lei, competență pe care au atribuit-o tribunalelor, curțile de apel

rămânând instanțe de control judiciar sub aspectul apelului în privința acestor

litigii.

În atare situație, Curtea de apel,

în cauza de față, în mod greșit a continuat judecata în primă instanță, după

cum s-a arătat deja, deoarece în materie de competență nu era aplicabil art. II

alin. (2) teza 1 care afirmă regula păstrării competenței ci art. 725 alin. (3)

C. proc. civ., aplicabil prin analogie, și care prevede că, în cazul în care

instanța este desființată, dosarele se vor trimite din oficiu instanței

competente potrivit legii noi de procedură.

De altfel, în acest sens este și

modificarea, ulterioară pronunțării sentinței atacate, a alin. (2) al art. II

din O.U.G. nr. 58/2003 prin art. I pct. 11 din Legea nr. 195 din 26 mai 2004,

pentru aprobarea acestei ordonanțe, prin care se exceptează expres de la regula

păstrării competenței instanțelor legal investite, procesele și cererile în

materie comercială aflate pe rolul curților de apel, în primă instanță, al

căror obiect are o valoare de peste 10 miliarde lei.

III. Aplicarea normei tranzitorii

cuprinsă în art. II din Legea nr. 195/2004

II alin. (1) și (2) din Legea nr. 195/2003 de aprobare a O.U.G. nr. 58/2003, de

imediată aplicare, obligă Înalta Curte să păstreze pentru soluționare numai

recursuri împotriva deciziilor prin care curțile de apel au soluționat apeluri

și să trimită recursurile împotriva hotărârilor date fără drept de apel și

împotriva deciziilor prin care tribunalele au soluționat apeluri, instanțelor

devenite competente prin această lege.

Este de observat, că recursul de

față nu se încadrează în ipoteza alin. (1) al art. II din Legea nr. 195/2004,

el nefiind un recurs împotriva unei hotărâri dată fără drept de apel potrivit

legii în vigoare la data pronunțării ei, pentru bunul motiv că la data

pronunțării ei de curtea de apel, hotărârea era supusă apelului, caz în care se

impune casarea acesteia și trimiterea cauzei la instanța competentă să judece

în fond pricina, pentru a da eficiență legii noi.

IV. Așa fiind, Înalta Curte, va

admite recursul declarat sub aspectul motivului de ordine publică invocat din

oficiu, va casa sentința atacată și va trimite cauza la Tribunalul București

pentru soluționarea pricinii în primă instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de

reclamanta A.V.A.S. București și pârâta S.I.F. M. București.

Casează decizia nr. 75 din 4 mai

2004 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială și trimite cauza,

spre competentă soluționare, la Tribunalul București.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 27 septembrie 2005.