ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1626/2010

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Maramureș reclamanții

SC C. SRL Baia Mare și SC G. SRL Baia Mare au solicitat obligarea pârâtei SC M.U.M.

Baia Mare la plata sumei de 166.084,88 lei, actualizată cu indicele de

inflație, reprezentând contravaloarea lucrărilor prestate la obiectivul

închidere și extindere terasa SC M.U.M., conform contractului de prestări

servicii din 18 aprilie 2004 și a actului adițional la acest contract. De

asemenea, reclamantele au solicitat obligarea pârâtei la plata unor penalități

de întârziere de 0,15% pe zi de la data scadenței facturilor și până la

achitare, conform art. 6 din contract.

Pârâta a formulat cerere reconvențională prin

care a solicitat să se constate nulitatea absolută a contractului din 2004 și a

actului adițional din 2004, cerere care nu a fost timbrată.

Prin sentința civilă nr. 2029 din data de 17

iunie 2009, Tribunalul Maramureș, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea reclamantelor, a obligat

pârâta să plătească reclamantei SC G. SRL Baia Mare suma de 167.581 lei; a

respins cererea de reactualizare în raport cu inflația a sumei de mai sus,

precum și cererea de penalități cu începere de la scadența facturilor; a

obligat pârâta la penalități de întârziere de 0,15% pe zi cu începere de la

data pronunțării prezentei până la achitare; a anulat cererea reconvențională

formulată de pârâtă.

Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut

că între reclamante și pârâtă s-a încheiat un contract de antrepriză, având ca

obiect extinderea și închiderea terasei la SC M.U.M. Baia Mare, valoarea

lucrărilor fiind stabilită la suma de 250.000 lei inclusiv TVA. Termenul de

efectuare a lucrărilor a fost decalat prin act adițional de la 15 august 2004

la 10 decembrie 2004. Plata facturilor a fost prevăzută că se efectuează în

termen de 10 zile de la emitere iar pentru neplata în termen s-a prevăzut o

penalitate de 0,15% pe zi de întârziere. Anteprenorul a propus și pârâta a

acceptat ca plățile în numerar să fie efectuate către reclamanta SC C. SRL iar

plățile prin virament către SC G. SRL. Tribunalul a reținut concluziile

expertizei efectuate în cauză prin care s-a stabilit că antreprenorul a

efectuat lucrări în valoare totală de 3.905.889.508 lei vechi din care s-au

achitat 2.280.081.661 lei. Tribunalul a respins apărările pârâtei în ceea ce

privește prescripția dreptului material la acțiune, a nulității contractului de

antrepriză, necunoașterea efectuării de către reclamante a lucrărilor

suplimentare.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel

pârâta, solicitând schimbarea în tot hotărârii, în sensul respingerii acțiunii.

De asemenea, sentința a fost apelată de către reclamanta SC C. SRL Baia Mare,

prin care a solicitat admiterea cererii privind obligarea pârâtei la plata

penalităților de întârziere.

Curtea de Apel Cluj, secția comercială,

contencios administrativ și fiscal, prin decizia civilă nr. 179 din 24

noiembrie 2009, a admis apelul pârâtei, a schimbat în parte sentința apelată,

în sensul că a obligat pârâta la plata sumei de 166.084,88 lei ; a admis apelul

declarat de pârâte și a obligat pârâta la plata penalităților de întârziere în

cuantum de 0,15% pe zi calculate la valoarea debitului restant începând cu data

scadenței fiecărei facturi și până la achitarea integrală a debitului fără ca

valoarea totală a penalităților să depășească cuantumul debitului asupra căruia

sunt calculate.

Instanța de apel, analizând cererile de apel

prin prisma criticilor invocate a reținut că esențial în soluționarea

litigiului este interpretarea actului adițional la contractul de antrepriză,

potrivit căruia reclamanta SC C. SRL în calitate de anteprenor aduce un

subanteprenor care să execute o parte din lucrări, cu acordul expres al

pârâtei. În raport de acest act, cele două reclamante au calitate procesuală.

Din punct de vedere al valorii facturilor neachitate, Curtea a achiesat soluției

pronunțată de prima instanță. Curtea a apreciat întemeiat apelul declarat de

pârâtă, sub aspectul încălcării de către instanța de fond a principiului

disponibilității, fiind admisă acțiunea pentru o sumă mai mare decât cea

solicitată, rezultată în urma efectuării expertizei contabile, fără ca

reclamantele să fi depus o precizare de acțiune în acest sens. Apelul declarat

de reclamante a fost apreciat ca întemeiat, în raport de faptul că suma la care

a fost obligată pârâta este datorată conform facturilor fiscale, iar conform

clauzelor contractuale pârâta datorează și penalități de întârziere, plafonate

la nivelul art. 4 alin. (3) din Legea nr. 469/2002.

Decizia sus menționată a fost recurată de

către pârâta SC M.U.M. Baia Mare, în cadrul termenului prevăzut de art. 301 C.

proc. civ., prin care a indicat și dezvoltat motivele de nelegalitate prevăzute

de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea

deciziei recurată și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Ca o chestiune prealabilă, Înalta Curte,

conform art. 137 C. proc. civ., raportat la art. 11 și art. 20 alin. (1) – (3)

din Legea nr. 146/1997, modificată, a luat în examinare excepția netimbrării

cererii de recurs, având în vedere că invocarea acesteia primează înaintea

oricărei alte cereri și invocării altor excepții, formulate în fața instanțelor

de judecată, și a reținut:

Art. 1 din Legea nr. 146/1997, modificată,

privind taxele judiciare de timbru prevede că acțiunile și cererile introduse

la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute

de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice cât și de către

persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau, în mod excepțional, până la

termenul stabilit de către instanță.

Potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997

și Normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care partea nu

achită taxa judiciară de timbru, cererea părții se anulează ca netimbrată.

Față de dispozițiile legale evocate se

constată că recursul declarat de către recurenta pârâta SC M.U.M. Baia Mare nu

a fost însoțit de dovada achitării taxelor judiciare de timbru în cuantum de 2.284,44

lei și de timbrul judiciar de 5 lei, recurenta fiind citată pentru termenul de

judecată din data de 7 mai 2010 cu mențiunea de a achita, taxa judiciară de

timbru și de a depune timbrul judiciar (dosar recurs).

În raport de împrejurarea că recurenta nu s-a

conformat obligației de timbrare potrivit mențiunii din citația emisă pentru

termenul de judecată din data de 7 mai 2010, când procedura de citare a fost

legal îndeplinită, Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 20 alin.

(1) și (3) din Legea nr. 146/1997, modificată, și respectiv art. 35 pct. 1 și 5

din Normele metodologice de aplicare a legii, precum și ale art. 9 din O.G. nr.

32/1995, privind timbrul judiciar, cu modificările și completările ulterioare

și să dispună anularea recursului ca netimbrat.

În considerarea culpei procesuale a

recurentei în declanșarea litigiului de față, coroborat cu dispozițiile art. 274

C. proc. civ., instanța va obliga recurenta la plata către intimata SC G. SRL Baia

Mare a cheltuielilor de judecată efectuate în acest proces și probate conform art.

1169 C. civ., în cuantum de 2.500 lei, reprezentând onorariu de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de pârâta SC

M.U.M. Baia Mare împotriva deciziei civile nr. 179 din 24 noiembrie 2009 pronunțată

de Curtea de Apel Cluj, secția comercială de contencios administrativ și

fiscal, ca netimbrat.

Obligă recurenta la plata sumei de 2.500 lei

cheltuieli de judecată în favoarea intimatei reclamantă SC G. SRL Baia Mare.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 mai 2010.