ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1037/2010

Asupra

recursului de față

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 1042 din 19 noiembrie 2009, Tribunalul București, secția

I

penală, a condamnat pe inculpatul

A.C.

la

pedeapsa de

14 ani închisoare și 6 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pentru săvârșirea

infracțiunii

prevăzute de art. 174 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art.

71-64 lit. a) și lit. b) C. pen.

În

temeiul art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a

arestării preventive, de la 22 decembrie 2008 la

zi, menținându-se starea de arest a inculpatului, în baza art. 350 C.

proc. pen.

În baza

art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a

cozii de topor folosită la săvârșirea infracțiunii.

În esență, s-au reținut următoarele:

Inculpatul A.C. era angajat, în funcția de paznic,

la SC F.C. SRL din comuna Chiajna, locuind într-o

cameră din incinta

societății împreună cu victima I.P., muncitor la aceeași firmă.

Î

n seara zilei de 21 decembrie 2008, deși se afla

în serviciul

de pază, inculpatul a consumat băuturi alcoolice împreună

cu victima, împrejurare în care între cei doi s-a ivit un conflict spontan, pe

fondul căruia inculpatul, a fost lovit cu pumnul de către victimă, care a

părăsit un moment încăperea, avertizându-l însă pe inculpat că se va întoarce

și îl va agresa din nou. La scurt timp, când victima a revenit, inculpatul i-a

aplicat o lovitură în zona craniană cu o coadă de topor. Victima a căzut cu

fața în jos, iar inculpatul a continuat să o lovească de câteva ori și în zona

toracală cu același obiect contondent, după care a părăsit încăperea și s-a

deplasat în comuna Vidra.

A doua zi, a fost descoperită victima, care a

decedat urmare

unui traumatism cranian cerebral cu

fracturi de boltă și bază craniană.

Curtea

de Apel București, secția

I

penală, prin decizia penală

nr. 263/A din 15 decembrie 2009, a respins apelul inculpatului.

Prin

recursul declarat, motivat la fila 2 din dosarul instanței de recurs,

inculpatul a solicitat reducerea pedepsei aplicate inculpatului, ținându-se

seama de circumstanțele reale și personale ale inculpatului și de faptul că

victima a fost cea care l-a provocat.

Recursul inculpatului nu este fondat.

Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că

instanțele au

reținut corect fapta și vinovăția

inculpatului, i-au dat o încadrare juridică corespunzătoare dispozițiilor

legale și au individualizat în mod just pedeapsa aplicată.

Din

coroborarea materialului probator administrat în cauză rezultă că inculpatul a

săvârșit fapta în cadrul unui conflict spontan ivit pe fondul consumului de

alcool împreună cu victima, care i-a aplicat o lovitură cu pumnul inculpatului.

Natura relațiilor dintre inculpat și victimă, care au consumat băuturi

alcoolice împreună și lovirea inculpatului cu pumnul în acest context nu are

semnificația penală a săvârșirii faptei sub stăpânirea unei puternice tulburări

sau emoții, astfel că nu se impune reținerea circumstanței atenuante legale a

provocării.

Nici

critica privind individualizarea pedepsei nu este întemeiată.

Î

n

raport de gradul ridicat de pericol social al faptei

săvârșite, reflectat de modul în care inculpatul a conceput și realizat

infracțiunea de omor (prin loviri repetate cu coada de topor în zona

craniană și toracică a victimei, căzute la pământ), precum și de

datele ce caracterizează persoana acestuia,

rezultă că instanțele au

individualizat în mod just cuantumul pedepsei

aplicate, acordând eficiență criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., astfel

că nu se impune reducerea acesteia.

Neexistând

nici alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu,

urmează ca recursul inculpatului A.C. să fie respins, ca nefondat, cu obligarea

acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de recurentul inculpat

A.C.

împotriva deciziei penale nr. 263/A din 15 decembrie 2009 a

Curții de

Apel București, secția

I

penală.

Deduce din pedeapsa aplicată recurentului

inculpat, durata reținerii și a arestării preventive de la 22 decembrie 2008 la

18 martie 2010.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de

400 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 18 martie

2010.