ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3930/2010

Asupra recursului penal de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

Sentința penală nr. 88/P din 28 aprilie 2010 a Tribunalului Neamț s-a respins,

ca neîntemeiată, cererea de rejudecare după extrădare pronunțată în condițiile

art. 522

1

C. proc. pen. de condamnatul G.T. cu privire la cauza ce a

format obiectul Dosarului penal nr. 1917/103/2008 al Tribunalului Neamț.

Prima instanță a reținut că la data de 16 noiembrie 2009 s-a

înregistrat cererea formulată de condamnatul G.T., prin care acesta a solicitat

rejudecarea, după extrădare, a cauzei penale ce a format obiectul Dosarului

penal nr. 1917/103/2008 al Tribunalului Neamț, în care s-a pronunțat Sentința

penală nr. 65 din 26 martie 2009, prin care a fost condamnat la pedeapsa

rezultantă de 9 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.

20 C. pen. raportat la art. 174, 175 lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit.

a) C. pen.

Condamnatul nu și-a motivat cererea introductivă, însă, la

primul termen de judecată a invocat, prin apărătorul desemnat din oficiu, că în

cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 522

1

C. proc.

pen., solicitând admiterea în principiu a cererii de rejudecare după extrădare,

deoarece a fost judecat și condamnat în lipsă.

Prin încheierea pronunțată de această instanță la data de 9

decembrie 2009, în temeiul art. 522

1

raportat la art. 405 alin. (2)

și art. 403 alin. (3) C. proc. pen., s-a admis în principiu cererea de

rejudecare formulată de G.T., după extrădare, reținându-se că acesta a lipsit

de la judecarea în fond a cauzei, fiind trimis în țară la data de 6 octombrie

2009, în vederea executării pedepsei de 9 ani închisoare, de către autoritățile

judiciare din Spania.

În cursul cercetării judecătorești au fost audiați

condamnatul și partea vătămată, s-a întocmit referat de evaluare pentru

condamnat, s-au solicitat relații de la Spitalul Târgu-Neamț și au fost audiați

martorii D.I., C.A., A.C.M., A.C. și D.E.

Din oficiu, s-a dispus atașarea Dosarului penal nr.

1917/103/2008 al Tribunalului Neamț.

Examinând lucrările dosarului, tribunalul a reținut că prin

Sentința penală nr. 65 din 26 martie 2009 a acestei instanțe, rămasă definitivă

prin neapelare, G.T. a fost condamnat la pedeapsa principală rezultantă de 9

(nouă) ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o

durată de 4 ani după executarea pedepsei principale, pentru săvârșirea

infracțiunii de tentativă de omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la

art. 174, 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

S-a reținut în sarcina condamnatului că acesta locuia

împreună cu soția sa, G.M., și cu fiul lor, în comuna G., județul Neamț. În

seara zilei de 17 decembrie 2007, condamnatul a venit acasă în stare de

ebrietate. Partea vătămată G.M., care lucra la mașina de cusut (cei doi aveau

un atelier de confecționat căciuli), i-a spus că trebuie să meargă la târg în

orașul Pașcani pentru a vinde căciuli, fiind o perioadă propice comerțului.

Condamnatul s-a enervat, spunându-i părții vătămate că s-a

săturat să meargă la târguri, a luat de pe masă cuțitul de bucătărie, s-a

îndreptat spre ea, a trântit-o la pământ și a lovit-o cu acel cuțit în zona

abdomenului. Partea vătămată a reușit să fugă în camera copilului și a încuiat

ușa. Fiica părții vătămate și-a anunțat bunicii, care locuiau în aceeași

gospodărie și a telefonat la serviciul ambulanță. Partea vătămată a fost

transportată la spital, unde a suferit o intervenție chirurgicală.

Conform raportului de constatare medico-legală din 19

decembrie 2007, efectuat de Serviciul de Medicină Legală Piatra-Neamț, a

rezultat că partea vătămată a prezent leziuni traumatice produse prin lovire cu

un corp tăietor-înțepător, care au necesitat pentru vindecare un număr de 35 -

40 zile de îngrijiri medicale, constând în plagă înjunghiată abdominală cu

eviscerație, plăgi multiple colon și jejun, secțiune drept abdominal,

hemiperitoneu, peritonită, iar prin gravitatea lor, leziunile traumatice au pus

în primejdie viața victimei.

Tribunalul Neamț a emis mandatul de executare a pedepsei

închisorii nr. 65 din 26 martie 2009 și a întocmit formele de extrădare, în

baza cărora G.T. a fost predat în România de autoritățile judiciare din Spania,

la data de 6 octombrie 2009, când a început executarea pedepsei.

Condamnatul a învederat că judecata s-a desfășurat în lipsa

sa, nefiind prezent la termenele acordate în cauză.

Având în vedere că la dosar nu există elemente din care să

rezulte că G.T. ar fi revenit în țară pe durata desfășurării procesului penal

finalizat cu condamnarea sa, s-au constatat aplicabile dispozițiile art. 522

1

C. proc. pen. și s-a admis în principiu cererea de rejudecare după extrădare.

Pe fondul cauzei, condamnatul a solicitat, prin apărător și personal, achitarea

în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen., sau, în subsidiar, reținerea stării

de provocare din partea victimei și aplicarea unei pedepse sub minimul special

prevăzut de lege.

În urma analizării probelor existente la dosarul cauzei, s-a

reținut că cererea de rejudecare după extrădare nu este întemeiată, pentru

următoarele considerente:

Condamnatul, audiat chiar în seara zilei de 17 decembrie

2007 de organele de poliție, a declarat că soția sa l-a lovit cu un ciocan în

cap, că el a împins-o, după care aceasta a luat un cuțit în mână, iar când s-a

aruncat peste el, s-a lovit în acel cuțit. Ulterior, G.T. a plecat din țară și

nu a mai putut fi audiat pe tot parcursul procesului penal. În baza probelor

administrate în Dosarul penal nr. 1917/103/2008, s-a reținut vinovăția

condamnatului în comiterea infracțiunii de tentativă de omor împotriva soției sale.

În rejudecare, condamnatul a susținut că, în seara zilei de

17 decembrie 2007, după ce a avut o discuție contradictorie cu soția, aceasta

s-a enervat, a luat o bucată de fier de pe masa de lucru, pe care-l folosea la

presatul materialului, cu care i-a aplicat o lovitură în partea stângă a

capului. Din cauza loviturii primite s-a dezechilibrat și a căzut jos, însă s-a

ridicat și i-a aplicat soției o lovitură puternică cu pumnul în zona feței.

Aceasta a căzut peste masa pe care lucra, masă care s-a rupt în două și când

s-a ridicat din acel loc, i-a spus, mergând în altă cameră, „m-am tăiat

boule". După ce și-a spălat plaga provocată de soție, a mers afară, unde a

constatat că sosise mașina salvării, care a transportat-o pe G.M. la spital.

Această a doua variantă de prezentare a situației de fapt de

către condamnat nu răstoarnă probele de vinovăție existente în cauză, ci

dimpotrivă, reliefează inconsecvența și nesinceritatea manifestată de G.T. în

declarațiile date în fața organelor judiciare, cu scopul vădit de a scăpa de

răspunderea penală sau de a-i fi diminuată pedeapsa.

Probele de la urmărirea penală, cât și cele administrate în

instanță, atât în Dosarul penal nr. 1917/103/2008, cât și în dosarul de

rejudecare după extrădare, fac dovada certă a vinovăției condamnatului în

tentativa de ucidere a soției sale, nerezultând că acesta ar fi acționat sub

stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din

partea persoanei vătămate și nici împrejurarea că soția s-ar fi lovit în cădere

de masa de lucru, care s-a rupt după ce el i-a aplicat un pumn în față și, prin

urmare, este nevinovat.

În consecință, în cauză nu există indicii pentru care să se

aprecieze că soluția de condamnare a lui G.T. ar fi netemeinică și nici vreun

alt considerent rezonabil pentru care să se înlăture prezumția puterii lucrului

judecat, astfel că tribunalul a respins ca neîntemeiată cererea de rejudecare

după extrădare.

Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul G.T. Prin

apărător s-a solicitat, ca un prim motiv de apel, trimiterea cauzei spre

rejudecare pe motiv că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 522

1

C. proc. pen. în ceea ce privește rejudecarea după extrădare. În subsidiar s-a

solicitat reținerea cauzei spre rejudecare și pronunțarea unei hotărâri de

achitare a inculpatului pe motiv că acesta nu este autorul faptei, iar în

subsidiar aplicarea unei pedepse într-un cuantum redus.

Prin Decizia penală nr. 92 din 7 septembrie 2010 Curtea de

Apel Bacău a respins ca nefondat apelul declarat de condamnat.

În considerentele deciziei recurate s-a reținut că prima

instanță a procedat la rejudecarea pe fond a cauzei, inclusiv prin

administrarea de probatorii.

Formularea din dispozitivul sentinței în sensul respingerii

cererii de rejudecare ca neîntemeiată se datorează respectării prevederilor

art. 405 și urm. la care fac trimitere dispozițiile art. 522

1

C.

proc. pen. și a faptului că instanța de rejudecare a ajuns la aceleași

concluzii în ceea ce privește vinovăția inculpatului și individualizarea

pedepsei aplicate acestuia, iar nu faptului că prima instanță nu a judecat

cererea pe fond.

În ceea ce privește criticile referitoare la soluția de

condamnare, și acestea sunt neîntemeiate, probele administrate în cauză,

inclusiv declarațiile de recunoaștere ale inculpatului, ultima dată chiar în

fața instanței de apel, demonstrând că acesta se face vinovat de agresarea

victimei,cu consecința punerii în pericol a vieții acesteia. Inculpatul

încearcă însă, prin varianta de apărare prezentată, să inducă ideea unei legitime

apărări, însă aceste susțineri sunt contrazise de ansamblul probator

administrat, inclusiv de declarațiile succesive contradictorii ale

inculpatului, astfel cum întemeiat a reținut și prima instanță.

Inculpatului nu îi poate fi aplicată nicio altă pedeapsă,

mai ușoară, întrucât acesta a beneficiat deja de clemența instanței de

condamnare, pedeapsa aplicată fiind îndreptată spre minimul special prevăzut de

lege pentru infracțiunea reținută în sarcina acestuia. Motivul pentru care

inculpatul are de executat o pedeapsă rezultantă de 9 ani îl reprezintă faptul

că a săvârșit fapta dedusă judecății în termenul de încercare stabilit în urma

condamnării la o pedeapsă de 1 an închisoare cu suspendarea condiționată,

cumulul aplicat de către instanțe având deci o bază legală, astfel că acesta nu

poate fi înlăturat.

Împotriva Deciziei penale nr. 92 din 7 septembrie 2010 a

Curții de Apel Bacău, în termen legal, a declarat recurs condamnatul G.T.,

formulând aceleași critici ca și în apel.

Examinând recursul declarat de condamnat, Înalta Curte

constată că acesta este nefondat, pentru considerentele ce urmează:

Tribunalul Neamț, prin Încheierea din 9 decembrie 2009, a

admis în principiu, cererea de rejudecare după extrădare, procedând ulterior la

ascultarea părții vătămate G.M., a inculpatului, a martorilor D.I., C.A.,

A.C.M., A.C. și D.E.

În cauză, instanța a dispus și întocmirea unui raport de

evaluare de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Neamț.

Examinând probele administrate în cauză, prima instanță a reținut

corect că inculpatul este autorul tentativei la infracțiunea de omor calificat

săvârșită asupra soției sale - partea vătămată G.M., constând în aceea că în

seara zilei de 17 decembrie 2007, a aplicat acesteia „o lovitură” cu un cuțit

în zona abdominală, producându-i leziuni traumatice care au pus în primejdie

viața victimei.

Declarațiile constante ale părții vătămate prin care se

arată modalitatea în care a fost agresată de către inculpat se coroborează cu

declarațiile martorilor D.I., A.C.M., A.C. și C.A., precum și cu raportul de

constatare medico-legală.

Inculpatul nu a recunoscut agresarea părții vătămate,

declarând inițial că aceasta, după ce l-a lovit cu un ciocan în cap, s-a rănit

într-un cuțit, pentru ca ulterior să susțină că i-a aplicat acesteia un pumn în

zona feței, fapt ce a determinat căderea părții vătămate peste o masă și

rănirea în această împrejurare.

În mod corect declarațiile inculpatului au fost înlăturate

ca nesincere, având în vedere declarațiile părții vătămate, ale martorilor, dar

și concluziile raportului de constatare medico-legală din 19 decembrie 2007 al

Institutului de Medicină Legală Neamț.

Potrivit acestuia, partea vătămată G.M. a prezentat leziuni

traumatice care s-au putut produce prin lovire cu un corp tăietor-înțepător ce

au necesitat pentru vindecare 35 - 40 zile îngrijiri medicale și au pus în

primejdie viața victimei.

Pedeapsa aplicată inculpatului a fost just individualizată

în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de

pericol social concret al faptei comise, persoana inculpatului, care este

recidivist în modalitatea prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen., a dovedit

perseverență în activitatea infracțională, s-a sustras de la urmărirea penală

și de la judecată, iar ulterior, cu ocazia rejudecării cauzei, a avut o

atitudine procesuală nesinceră.

Față de considerentele expuse, constatând că cererea de

rejudecare este neîntemeiată, în conformitate cu dispozițiile art. 522

1

raportat la art. 404 și urm. C. proc. pen., în mod corect s-a dispus respingerea

acesteia.

În consecință, în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul

declarat de condamnat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul G.T.

împotriva Deciziei penale nr. 92 din 7 septembrie 2010 a Curții de Apel Bacău,

secția penală, cauze cu minori și familie.

Obligă recurentul condamnat la plata sumei de 500 RON, cu

titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 5 noiembrie 2010.