ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3930/2010

Asupra recursului penal de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 88/P din 28 aprilie 2010 a Tribunalului Neamț s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de rejudecare după extrădare pronunțată în condițiile art. 522 1 C. proc. pen. de condamnatul G.T. cu privire la cauza ce a format obiectul Dosarului penal nr. 1917/103/2008 al Tribunalului Neamț. Prima instanță a reținut că la data de 16 noiembrie 2009 s-a înregistrat cererea formulată de condamnatul G.T., prin care acesta a solicitat rejudecarea, după extrădare, a cauzei penale ce a format obiectul Dosarului penal nr. 1917/103/2008 al Tribunalului Neamț, în care s-a pronunțat Sentința penală nr. 65 din 26 martie 2009, prin care a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 9 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 20 C. pen.

raportat la art. 174, 175 lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. Condamnatul nu și-a motivat cererea introductivă, însă, la primul termen de judecată a invocat, prin apărătorul desemnat din oficiu, că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 522 1 C. proc. pen., solicitând admiterea în principiu a cererii de rejudecare după extrădare, deoarece a fost judecat și condamnat în lipsă. Prin încheierea pronunțată de această instanță la data de 9 decembrie 2009, în temeiul art. 522 1 raportat la art. 405 alin. (2) și art. 403 alin. (3) C. proc. pen., s-a admis în principiu cererea de rejudecare formulată de G.T., după extrădare, reținându-se că acesta a lipsit de la judecarea în fond a cauzei, fiind trimis în țară la data de 6 octombrie 2009, în vederea executării pedepsei de 9 ani închisoare, de către autoritățile judiciare din Spania.

În cursul cercetării judecătorești au fost audiați condamnatul și partea vătămată, s-a întocmit referat de evaluare pentru condamnat, s-au solicitat relații de la Spitalul Târgu-Neamț și au fost audiați martorii D.I., C.A., A.C.M., A.C. și D.E. Din oficiu, s-a dispus atașarea Dosarului penal nr. 1917/103/2008 al Tribunalului Neamț. Examinând lucrările dosarului, tribunalul a reținut că prin Sentința penală nr. 65 din 26 martie 2009 a acestei instanțe, rămasă definitivă prin neapelare, G.T. a fost condamnat la pedeapsa principală rezultantă de 9 (nouă) ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

S-a reținut în sarcina condamnatului că acesta locuia împreună cu soția sa, G.M., și cu fiul lor, în comuna G., județul Neamț. În seara zilei de 17 decembrie 2007, condamnatul a venit acasă în stare de ebrietate. Partea vătămată G.M., care lucra la mașina de cusut (cei doi aveau un atelier de confecționat căciuli), i-a spus că trebuie să meargă la târg în orașul Pașcani pentru a vinde căciuli, fiind o perioadă propice comerțului. Condamnatul s-a enervat, spunându-i părții vătămate că s-a săturat să meargă la târguri, a luat de pe masă cuțitul de bucătărie, s-a îndreptat spre ea, a trântit-o la pământ și a lovit-o cu acel cuțit în zona abdomenului. Partea vătămată a reușit să fugă în camera copilului și a încuiat ușa.

Fiica părții vătămate și-a anunțat bunicii, care locuiau în aceeași gospodărie și a telefonat la serviciul ambulanță. Partea vătămată a fost transportată la spital, unde a suferit o intervenție chirurgicală. Conform raportului de constatare medico-legală din 19 decembrie 2007, efectuat de Serviciul de Medicină Legală Piatra-Neamț, a rezultat că partea vătămată a prezent leziuni traumatice produse prin lovire cu un corp tăietor-înțepător, care au necesitat pentru vindecare un număr de 35 - 40 zile de îngrijiri medicale, constând în plagă înjunghiată abdominală cu eviscerație, plăgi multiple colon și jejun, secțiune drept abdominal, hemiperitoneu, peritonită, iar prin gravitatea lor, leziunile traumatice au pus în primejdie viața victimei.

Tribunalul Neamț a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 65 din 26 martie 2009 și a întocmit formele de extrădare, în baza cărora G.T. a fost predat în România de autoritățile judiciare din Spania, la data de 6 octombrie 2009, când a început executarea pedepsei. Condamnatul a învederat că judecata s-a desfășurat în lipsa sa, nefiind prezent la termenele acordate în cauză. Având în vedere că la dosar nu există elemente din care să rezulte că G.T. ar fi revenit în țară pe durata desfășurării procesului penal finalizat cu condamnarea sa, s-au constatat aplicabile dispozițiile art. 522 1 C. proc. pen. și s-a admis în principiu cererea de rejudecare după extrădare. Pe fondul cauzei, condamnatul a solicitat, prin apărător și personal, achitarea în temeiul art. 10 lit. c) C. proc.

pen., sau, în subsidiar, reținerea stării de provocare din partea victimei și aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege. În urma analizării probelor existente la dosarul cauzei, s-a reținut că cererea de rejudecare după extrădare nu este întemeiată, pentru următoarele considerente: Condamnatul, audiat chiar în seara zilei de 17 decembrie 2007 de organele de poliție, a declarat că soția sa l-a lovit cu un ciocan în cap, că el a împins-o, după care aceasta a luat un cuțit în mână, iar când s-a aruncat peste el, s-a lovit în acel cuțit. Ulterior, G.T. a plecat din țară și nu a mai putut fi audiat pe tot parcursul procesului penal. În baza probelor administrate în Dosarul penal nr. 1917/103/2008, s-a reținut vinovăția condamnatului în comiterea infracțiunii de tentativă de omor împotriva soției sale.

În rejudecare, condamnatul a susținut că, în seara zilei de 17 decembrie 2007, după ce a avut o discuție contradictorie cu soția, aceasta s-a enervat, a luat o bucată de fier de pe masa de lucru, pe care-l folosea la presatul materialului, cu care i-a aplicat o lovitură în partea stângă a capului. Din cauza loviturii primite s-a dezechilibrat și a căzut jos, însă s-a ridicat și i-a aplicat soției o lovitură puternică cu pumnul în zona feței. Aceasta a căzut peste masa pe care lucra, masă care s-a rupt în două și când s-a ridicat din acel loc, i-a spus, mergând în altă cameră, „m-am tăiat boule". După ce și-a spălat plaga provocată de soție, a mers afară, unde a constatat că sosise mașina salvării, care a transportat-o pe G.M.

la spital. Această a doua variantă de prezentare a situației de fapt de către condamnat nu răstoarnă probele de vinovăție existente în cauză, ci dimpotrivă, reliefează inconsecvența și nesinceritatea manifestată de G.T. în declarațiile date în fața organelor judiciare, cu scopul vădit de a scăpa de răspunderea penală sau de a-i fi diminuată pedeapsa. Probele de la urmărirea penală, cât și cele administrate în instanță, atât în Dosarul penal nr. 1917/103/2008, cât și în dosarul de rejudecare după extrădare, fac dovada certă a vinovăției condamnatului în tentativa de ucidere a soției sale, nerezultând că acesta ar fi acționat sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate și nici împrejurarea că soția s-ar fi lovit în cădere de masa de lucru, care s-a rupt după ce el i-a aplicat un pumn în față și, prin urmare, este nevinovat.

În consecință, în cauză nu există indicii pentru care să se aprecieze că soluția de condamnare a lui G.T. ar fi netemeinică și nici vreun alt considerent rezonabil pentru care să se înlăture prezumția puterii lucrului judecat, astfel că tribunalul a respins ca neîntemeiată cererea de rejudecare după extrădare. Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul G.T. Prin apărător s-a solicitat, ca un prim motiv de apel, trimiterea cauzei spre rejudecare pe motiv că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 522 1 C. proc. pen. în ceea ce privește rejudecarea după extrădare. În subsidiar s-a solicitat reținerea cauzei spre rejudecare și pronunțarea unei hotărâri de achitare a inculpatului pe motiv că acesta nu este autorul faptei, iar în subsidiar aplicarea unei pedepse într-un cuantum redus.

Prin Decizia penală nr. 92 din 7 septembrie 2010 Curtea de Apel Bacău a respins ca nefondat apelul declarat de condamnat. În considerentele deciziei recurate s-a reținut că prima instanță a procedat la rejudecarea pe fond a cauzei, inclusiv prin administrarea de probatorii. Formularea din dispozitivul sentinței în sensul respingerii cererii de rejudecare ca neîntemeiată se datorează respectării prevederilor art. 405 și urm. la care fac trimitere dispozițiile art. 522 1 C. proc. pen. și a faptului că instanța de rejudecare a ajuns la aceleași concluzii în ceea ce privește vinovăția inculpatului și individualizarea pedepsei aplicate acestuia, iar nu faptului că prima instanță nu a judecat cererea pe fond.

În ceea ce privește criticile referitoare la soluția de condamnare, și acestea sunt neîntemeiate, probele administrate în cauză, inclusiv declarațiile de recunoaștere ale inculpatului, ultima dată chiar în fața instanței de apel, demonstrând că acesta se face vinovat de agresarea victimei,cu consecința punerii în pericol a vieții acesteia. Inculpatul încearcă însă, prin varianta de apărare prezentată, să inducă ideea unei legitime apărări, însă aceste susțineri sunt contrazise de ansamblul probator administrat, inclusiv de declarațiile succesive contradictorii ale inculpatului, astfel cum întemeiat a reținut și prima instanță. Inculpatului nu îi poate fi aplicată nicio altă pedeapsă, mai ușoară, întrucât acesta a beneficiat deja de clemența instanței de condamnare, pedeapsa aplicată fiind îndreptată spre minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina acestuia.

Motivul pentru care inculpatul are de executat o pedeapsă rezultantă de 9 ani îl reprezintă faptul că a săvârșit fapta dedusă judecății în termenul de încercare stabilit în urma condamnării la o pedeapsă de 1 an închisoare cu suspendarea condiționată, cumulul aplicat de către instanțe având deci o bază legală, astfel că acesta nu poate fi înlăturat. Împotriva Deciziei penale nr. 92 din 7 septembrie 2010 a Curții de Apel Bacău, în termen legal, a declarat recurs condamnatul G.T., formulând aceleași critici ca și în apel. Examinând recursul declarat de condamnat, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru considerentele ce urmează: Tribunalul Neamț, prin Încheierea din 9 decembrie 2009, a admis în principiu, cererea de rejudecare după extrădare, procedând ulterior la ascultarea părții vătămate G.M., a inculpatului, a martorilor D.I., C.A., A.C.M., A.C.

și D.E. În cauză, instanța a dispus și întocmirea unui raport de evaluare de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Neamț. Examinând probele administrate în cauză, prima instanță a reținut corect că inculpatul este autorul tentativei la infracțiunea de omor calificat săvârșită asupra soției sale - partea vătămată G.M., constând în aceea că în seara zilei de 17 decembrie 2007, a aplicat acesteia „o lovitură” cu un cuțit în zona abdominală, producându-i leziuni traumatice care au pus în primejdie viața victimei. Declarațiile constante ale părții vătămate prin care se arată modalitatea în care a fost agresată de către inculpat se coroborează cu declarațiile martorilor D.I., A.C.M., A.C.

și C.A., precum și cu raportul de constatare medico-legală. Inculpatul nu a recunoscut agresarea părții vătămate, declarând inițial că aceasta, după ce l-a lovit cu un ciocan în cap, s-a rănit într-un cuțit, pentru ca ulterior să susțină că i-a aplicat acesteia un pumn în zona feței, fapt ce a determinat căderea părții vătămate peste o masă și rănirea în această împrejurare. În mod corect declarațiile inculpatului au fost înlăturate ca nesincere, având în vedere declarațiile părții vătămate, ale martorilor, dar și concluziile raportului de constatare medico-legală din 19 decembrie 2007 al Institutului de Medicină Legală Neamț. Potrivit acestuia, partea vătămată G.M. a prezentat leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu un corp tăietor-înțepător ce au necesitat pentru vindecare 35 - 40 zile îngrijiri medicale și au pus în primejdie viața victimei.

Pedeapsa aplicată inculpatului a fost just individualizată în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social concret al faptei comise, persoana inculpatului, care este recidivist în modalitatea prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen., a dovedit perseverență în activitatea infracțională, s-a sustras de la urmărirea penală și de la judecată, iar ulterior, cu ocazia rejudecării cauzei, a avut o atitudine procesuală nesinceră. Față de considerentele expuse, constatând că cererea de rejudecare este neîntemeiată, în conformitate cu dispozițiile art. 522 1 raportat la art. 404 și urm. C. proc. pen., în mod corect s-a dispus respingerea acesteia. În consecință, în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de condamnat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul G.T. împotriva Deciziei penale nr. 92 din 7 septembrie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze cu minori și familie. Obligă recurentul condamnat la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 5 noiembrie 2010.