ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3308/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3308/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra

recursului de față;

În baza actelor

dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 32 din

data de 14 martie 2012, pronunțată de Tribunalul Neamț, a fost respinsă ca

nefondată cererea de rejudecare după extrădare, formulată, în condițiile art.

522

1

C. proc. pen., de . condamnatul K.M., deținut în Penitenciarul

Iași.

În temeiul art.

189 C. proc. pen., s-a dispus ca onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de

100 lei, să fie avansat către B.A Neamț din fondul Ministerului Justiției.

În baza art.

192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat condamnatul să plătească statului

suma de 1.600 lei, cheltuieli judiciare comune.

Pentru a

pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:

Pe rolul

Tribunalului Neamț a fost înregistrată sub nr. 3052/103/2010, cererea formulată

de condamnatul K.M. prin care a solicitat rejudecarea după extrădare, în

condițiile art. 522 C. proc. pen.

În motivarea

cererii acesta a susținut că în cauza în care s-a dispus condamnarea sa, nu au

fost respectate dispozițiile procedurale privind citarea persoanelor cu

domiciliul în străinătate și nici cele privind asigurarea prezenței

inculpatului la judecată pentru audiere, inclusiv prin mandat de aducere,

aspecte absolut necesare pentru stabilirea adevărului și a existenței faptei.

Condamnatul a

mai invocat faptul că procurorul de caz, i-a încălcat drepturile procedurale și

drepturile constituționale, prin manipularea declarațiilor părților vătămate,

cu scopul de a obține condamnarea sa, transformând o acțiune personală într-un

caz penal, manifestând dispreț față de adevăr, situație în care nu a mar

funcționat prezumția de nevinovăție.

Condamnatul K.M.

a arătat că Tribunalul Neamț a respins propunerea privind arestarea sa

preventivă, iar Curtea de Apel Bacău a înlăturat măsura interdicției de a nu

părăsi țara, întrucât nu existau dovezi că a săvârșit vreo infracțiune.

De asemenea, în

momentul în care a fost trimis în judecată, nu i-a fost pus la dispoziție

rechizitoriul întocmit de procuror.

Condamnatul a

precizat că, atunci când a restituit pașaportul, autoritățile judiciare i-au

permis să plece din țară, existând și un proces - verbal din care rezultă că nu

s-a sustras de la judecată, iar Curtea de Apel Bacău a apreciat ca nefiind

necesară menținerea măsurii arestării preventive luată împotriva sa.

În consecință,

a fost judecat și condamnat, deși la dosar nu au fost administrate alte probe,

iar audierea sa era necesară, fiind vorba de o pedeapsă cu închisoarea mai mare

de patru ani.

Pentru motivele

expuse, condamnatul a solicitat rejudecarea cauzei și pronunțarea unei soluții

de achitare, întrucât este nevinovat.

Prin sentința

penală nr. 183/P din 24 noiembrie 2010 a Tribunalului Neamț, pronunțată în Dosarul

nr. 1595/103/2009, s-a dispus respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de

rejudecare după extrădare formulată în condițiile art. 522

1

C. proc.

pen., de către condamnatul K.M.

În temeiul art.

189 C. proc. pen., onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 200 lei, s-a

avansat către Baroul de Avocați Neamț, din fondul Ministerului Justiției.

În temeiul art.

192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat condamnatul să plătească statului,

suma de 300 lei, cheltuieli judiciare.

Pentru a

pronunța această sentință, instanța a reținut următoarele considerente:

Prin

rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamț nr. 512/P/2007 din 17

martie 2008, înregistrat pe rolul Tribunalului Neamț, sub nr. 629/103 din 02

aprilie 2008, a fost trimis în judecată inculpatul K.M. pentru săvârșirea

infracțiunilor prevăzute de art. 197 alin. (1), (3) C. pen., cu aplicarea art.

41 alin. (2) C. pen., art. 201 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen., art. 202 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen., art. 189 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și

art. 20 C. pen., raportat la art. 197 alin. (1) C. pen., toate cu aplicarea

art. 33 lit. a) C. pen.

Pentru a

pronunța această hotărâre, instanța de fond a avut în vedere următoarea

situație de fapt:

Prin

rechizitoriul nr. 512/P/2007 din 17 martie 2008 al Parchetului de pe lângă

Tribunalul Neamț, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului K.M., pentru

comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 197 alin. (1), (3) C. pen., cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 201 alin. (2) C. pen., cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen., art. 201 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen., art. 189 alin. (1), (2) C. pen., art. 20 C. pen., raportat

la art. 197 alin. (1) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Prin sentința

penală nr. 31 din 19 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Neamț,

definitivă, a fost condamnat inculpatul K.M., prin schimbarea încadrării

juridice dată faptelor prin rechizitoriu, la următoarele pedepse:

- 3 ani,

închisoare și 1 (un) an pedeapsă complementară pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzută de art. 20, raportat la art. 197 alin. (1) C. pen., și 7 ani,

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 189 alin. (1), (2)

C. pen., parte vătămată H.O.E.;

- 5 ani,

închisoare și 2 ani, pedeapsă complementară, pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen., și 7 ani, închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 189 alin. (1), (2) C. pen., tarte

vătămată M.A.A.;

- 5 ani

închisoare și 2 ani, pedeapsă complementară, pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen. și 7 ani, închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 189 alin. (1), (2) C. pen., parte vătămată D.D.;

- 10 ani

închisoare, și 5 ani, pedeapsă complementară, pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzută de art. 197 alin. (1), (3) teza I C. pen. și 8 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 189 alin. (1), (2) C. pen., parte

vătămată N.L.G. și;

- 10 ani,

închisoare și 5 ani, pedeapsă complementară, pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzută de art. 197 alin. (1), (3) teza I C. pen. și 8 ani închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 189 alin. (1), (2) C. pen., parte

vătămată M.A.

În temeiul art.

33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen., s-a aplicat

inculpatului pedeapsa principală mai grea, cea de 10 ani, închisoare, și

pedeapsa complementară cea mai grea, de 5 ani închisoare.

Împotriva

acestei hotărâri, inculpatul K.M. a declarat, prin apărător, apel, dar prin Decizia

penală nr. 77 din 10 iunie 2009, Curtea de Apel Bacău a respins apelul ca

nefondat.

Împotriva deciziei

pronunțate de instanța de apel, inculpatul K.M., prin apărător, a declarat

recurs, iar prin Decizia nr. 4153 din 11 decembrie 2010 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția penală, a respins ca nefondat, recursul declarat,

hotărârea de condamnare rămânând, astfel, definitivă.

După rămânerea

definitivă a hotărârii de condamnare, Tribunalul Neamț a emis la data de 14

decembrie 2009, mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 42/P/2009.

La data de 12

ianuarie 2010 a fost emis mandatul nr. 1 de urmărire internațională în vederea

extrădării, iar la data de 29 ianuarie 2010 a fost emis mandatul european de

arestare nr. 1.

În baza acestor

mandate, condamnatul K.M. a fost arestat provizoriu, la data de 17 martie 3010,

de către autoritățile judiciare italiene, în vederea predării către România,

predarea inculpatului realizându-se la data de 05 iulie 2010.

Instanța a

considerat că potrivit art. 522

1

C. proc. pen., în cazul extrădării

active a persoanei judecate și condamnate în lipsă, cauza poate fi rejudecată

de către instanța română care a judecat în primă instanță, la cererea

condamnatului. Rejudecarea cauzei de către instanța română nu este obligatorie,

cererea de rejudecare formulată de condamnat putând fi respinsă, dacă instanța

constată că cel condamnat a avut cunoștință de procesul penal, întrucât a dat

declarații în cursul urmăririi penale, însă s-a sustras de la judecată,

părăsind țara, iar pe tot parcursul procesului penal a fost reprezentat de un

apărător din oficiu.

În speță,

inculpatul a dat mai multe declarații în cursul urmăririi penale (filele

172-175 ; 178-180; 183-187 d.u.p. - vol. II), precum și în instanță, cu ocazia

audierii, atunci când a fost prezentat pentru soluționarea propunerii formulată

de procuror, privind arestarea sa preventivă.

Tribunalul

Neamț nu a dispus arestarea preventivă a condamnatului, ci a luat față de

acesta, măsura obligării de a nu părăsi țara, măsură înlăturată în recursul

inculpatului, de Curtea de Apel Bacău.

Acesta, neavând

nicio restricție privind libera sa mișcare în spațiul european, a părăsit țara,

sustrăgându-se finalizării urmăririi penale și judecății, necomunicând

organelor judiciare române, țara și locul în care s-a aflat.

Judecarea

condamnatului în primă instanță, s-a efectuat în lipsa acestuia, care a fost

reprezentat de apărător desemnat din oficiu, iar la instanțele de apel și

recurs, a fost reprezentat de apărător ales.

În aceste

condiții, instanța a reținut că susținerea condamnatului că i-a fost încălcat

dreptul la apărare, nu a putut fi primită, acesta cunoscând foarte bine despre

desfășurarea procesului penal desfășurat în România, în toate fazele

procesuale.

Referitor la

procedura de citare, s-a reținut că inculpatul nu putea fi citat în

străinătate, atâta timp cât nu a comunicat adresa unde locuia și s-a sustras de

la judecată, iar prezența acestuia în instanță nu trebuia asigurată, întrucât

nu figura arestat.

În consecință,

instanța a reținut că inculpatului nu i-au fost încălcate în cursul procesului

penal de față, nici drepturile procedurale și nici cele constituționale.

Instanța de

fond a apreciat că, cererea de rejudecare formulată în condițiile art. 522

1

C. proc. pen., ar fi fost admisibilă în principiu, doar în situația în care

condamnatul nu a avut cunoștință că a fost începută urmărirea penală împotriva

sa.

Față de

aspectele reținute, cererea de rejudecare după extrădare, formulată de

condamnat, a fost respinsă, ca inadmisibilă.

Împotriva

acestei hotărâri a declarat apel condamnatul K.M. arătând că în mod greșit

prima instanță a respins cererea de rejudecare întemeiată pe dispozițiile art.

522

1

C. proc. pen., având în vedere că pe tot parcursul procedurii a

lipsit, fiind judecat în lipsă.

În consecință,

acesta a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și

trimiterea cauzei la Tribunalul Neamț pentru admiterea în principiu și

judecarea în fond a cererii de rejudecare după extrădare formulată de către

acesta.

Prin Decizia penală

nr. 8 din 18 ianuarie 2011 a Curții de Apel Bacău, în temeiul art. 379 pct. 2 lit.

b) C. proc. pen., a fost admis apelul declarat de persoana condamnată K.M.

împotriva sentinței penale nr. 1283/P din 24 noiembrie 2010, pronunțată de

Tribunalul Neamț, în Dosarul nr. 3052/103/2010, a fost desființată în

totalitate sentința apelată și s-a dispus trimiterea cauzei Tribunalului Neamț,

în vederea admiterii în principiu și a judecării în fond a cererii de

rejudecare după extrădare întemeiată pe dispozițiile art. 522

1

C.

proc. pen.

Examinând

actele si lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate, cât și din

oficiu, la pronunțarea acestei hotărâri, instanța de apel a reținut

următoarele:

Astfel, s-a

avut în vedere că, potrivit art. 522

1

C. proc. pen., în cazul în

care față de o persoană judecată și condamnată în lipsă s-a derulat procedura

de extrădare în România, sau aceasta a fost predată în baza unui mandat

european de arestare această persoană va putea fi rejudecată, la cererea sa, de

către instanța care a judecat cauza în primul grad de jurisdicție.

De asemenea

dispozițiile art. 522

1

alin. (2) C. proc. pen., fac trimitere la

procedura de rejudecare înscrisă în art. 405 - 408 C. proc. pen., procedură

care este valabilă pentru rejudecarea cauzelor după admiterea în principiu a

cererilor de revizuire.

La rândul lor,

aceste norme procedurale trimit la regulile de procedură privind judecata în

primă instanță, înscrise în art. 345 - 353 și art. 373 C. proc. pen.

Reținând aceste

cadru legal al soluționării cererii de rejudecare după extrădare, instanța de

prim control judiciar a considerat că atunci când o persoană a fost extrădată

sau a fost predată în baza unui mandat european de arestare, după ce a fost

judecată și condamnată în lipsă, se va trece la rejudecarea cauzei de către

prima instanță, la cererea condamnatului.

De asemenea,

s-a reținut că rejudecarea nu este o facultate a instanței, ci este un drept al

persoanei judecate și condamnate în lipsă, care este exercitabil după derularea

procedurii de extrădare. Dreptul persoanei extrădate de a beneficia de

rejudecarea unei cauze poate fi restricționat numai în situația în care

persoana condamnată a fost prezentă la unul din termenele de judecată sau la

pronunțarea hotărârilor, ori a avut cunoștință despre desfășurarea judecății.

Numai în aceste cazuri se poate vorbi de o conduită procesuală culpabilă a

persoanei extrădate, care nu poate fi invocată în susținerea cererii de

rejudecare, conduită neprotejată de prevederile art. 34 din Legea nr. 302/2004

privind cooperarea judiciară internațională în materie penală și Convenția

pentru extrădare.

Instanța de

apel a mai avut în vedere că, nu interesează dacă persoana extrădată a cunoscut

sau a participat la desfășurarea urmăririi penale, pentru că aceste împrejurări

nu înlătură obligația instanțelor de judecată de a cita părțile și de a se

asigura că acestea au cunoștință despre judecată.

S-a constatat

că în cauză, procedura judiciară corespunzătoare fazei judecății s-a desfășurat

în absența inculpatului, acesta părăsind țara anterior începerii cercetării

judecătorești, fiind apoi extrădat după rămânerea definitivă a condamnării.

Citarea condamnatului pe durata judecății s-a efectuat la adrese din țară,

precum și prin afișare la Consiliul Local Neamț, împrejurări care nu oferă

certitudinea că a avut cunoștință despre derularea procedurii în fața

instanțelor.

Instanța de

apel a mai avut în vedere că, plecarea din țară a apelantului în cursul

procesului penal nu constituie o dovadă a relei credințe a acestuia, atâta

vreme cât față de inculpatul K.M. nu s-a instituit nici o obligație procesuală

care să-i îngrădească libertatea de mișcare.

În aceste

condiții, instanța de apel a reținut că în mod nejustificat instanța de fond a

apreciat că nu se impune rejudecarea cauzei de către prima instanță și a

procedat la respingerea ca inadmisibilă a cererii de rejudecare formulată de

apelantul persoană condamnată.

Cauza a fost

înregistrată pentru rejudecare la Tribunalul Neamț cu nr. 3052/103/2010* din 4

februarie 2011.

Prin încheierea

de ședință din 01 iunie 2011, având în vedere motivele cererii de rejudecare,

cadrul dispozițiilor art. 522

1

C. proc. pen., coroborate cu

îndrumările cu caracter obligatoriu ale Deciziei penale nr. 8 din 18 ianuarie

2011a Curții de Apel Bacău, a fost admisă în principiu cererea de rejudecare

după extrădare formulată de condamnatul K.M.

Considerând cadrul

legal al rejudecării în caz de extrădare, care are ca scop garantarea dreptului

persoanei extrădate care a fost condamnată în lipsă, la un proces echitabil,

inclusiv exercitarea dreptului său la apărare în acest ciclu procesual,

instanța a procedat la admiterea și administrarea probelor conform

dispozițiilor art. 405 alin. (2) C. proc. pen., raportat la regulile probatorii

de drept comun prevăzute de art. 62 - 68

1

C. proc. pen.

Astfel, în

cadrul dispozițiilor art. 404 - 408 C. proc. pen., la care fac trimitere

dispozițiilor art. 522

1

alin. (2) C. proc. pen. și a considerentelor

deciziei de desființare cu trimitere, conform dispozițiilor art. 385 C. proc.

pen., în rejudecare, .s-a procedat la audierea petentului K.M. (fila 84 - 86, dos.)

și s-a admis, la solicitarea petentului, audierea martorilor: C.Ș.A., Ș.A.M.,

P.S.M., K.A.M., V.E. și L.C.S.

Prin încheierea

de ședință din 12 octombrie 2011, s-a constatat imposibilitatea audierii

martorei V.E., conform procesului verbal al poliției întocmit în îndeplinirea

mandatului de aducere și prin încheierile de ședință din 25 ianuarie 2012 și

din 07 martie 2012, s-a constatat imposibilitatea audierii martorilor C.Ș.A. și

P.S.M., nefiind reale sau actuale nici adresele de domiciliu precizate de către

condamnat și nici adresele obținute prin comunicările de la S.E.I.P. Neamț și

S.E.I.P. Mureș.

De asemenea, a

fost admisă cererea condamnatului pentru a obține opinia de specialitate a unui

expert tehnic auto, asupra împrejurării dacă a fost posibilă lipsirea de

libertate a părților vătămate prin sistemul de blocare automată a portierelor

de la autoturismul petentului, precum și opinia de specialitate a Comisiei din

cadrul S.M.L. Neamț, cu privire la comportamentul părților vătămate: H.O.E., M.A.A.,

D.D., N.L.G. și M.A., victime ale faptelor de viol comise în primăvara anului

2007, care, așa cum susține condamnatul, au continuat să relaționeze cu el și

ulterior comiterii faptelor. În cauză, a fost audiat expertul auto A.M. (fila

199, dos. vol. I) audiat potrivit dispozițiilor privitoare la audierea

martorilor, conform art. 124 alin. (2) C. proc. pen., în timp ce S.M.L. Neamț,

prin adresa din 02 decembrie 2011, a comunicat că normele procedurale

aplicabile în domeniul expertizelor sau altor lucrări medico-legale nu permit emiterea

unor opinii de specialitate asupra comportamentului părților vătămate (fila

389, dos. vol. II).

Au fost

respinse cererile petentului K.M. pentru reaudierea părților vătămate, vând în

vedere și dispozițiile art. 405 alin. (2) C. proc. pen. conform cărora,

instanța, numai dacă găsește necesar, administrează din nou probele care au

fost efectuate în cursul primei judecăți. Astfel, neexistând contradicții între

declarațiile părților vătămate luate în urmărirea penală și cele luate în

cercetarea judecătorească a cauzei, precum și între acestea și întreg

probatoriul care s-a administrat în cursul primei judecății, de asemenea,

potrivit regimului probatoriu de drept comun, neexistând o ierarhie a probelor,

care se coroborează între ele, inclusiv declarațiile c condamnatului luate în

urmărirea penală și în faza de rejudecare, reaudierea părților vătămate nu este

nici concludentă și nici utilă cauzei prezentând și riscul expunerii acestora

în a suporta din nou traumele faptelor de viol, astfel că prin încheierea de

ședință din 01 iunie 2011 a fost respinsă cererea petentului de reaudiere a

părților vătămate.

Analizând

materialul probator administrat în cauză: plângerile penale și declarațiile

părților vătămate, actele medico - legale prezentate de părțile vătămate,

procesele verbale de verificare a veridicității declarațiilor date de părțile

vătămate, planșele fotografice, declarațiile martorilor, procesele verbale de

transcriere a convorbirilor telefonice ale inculpatului, procesele verbale

încheiate cu ocazia perchezițiilor efectuate la domiciliul inculpatului și

asupra autoturismului aparținând acestuia, declarațiile date de inculpat în

cursul urmăririi penale, coroborate cu declarațiile inculpatului (fila 84- 86,

dos. vol. I), declarațiile martorilor: S.A.M., K.A.M. și L.C.S. (filele 137 -

141, dos. vol. I), declarația expertului A.M. (fila 199, dos. vol. I ), acestea

fiind luate în faza de rejudecare, instanța reține următoarea situație de fapt:

anului 2006, inculpatul a cunoscut-o pe partea vătămată H.O.E., prin

intermediul unei cunoștințe comune, numita T.G.

În seara de 31

august 2007, inculpatul, însoțit de martora M.A.E., a mers la Barul „B.G."

din municipiul Piatra Neamț, unde partea vătămată lucra ca ospătar. Din acest

loc, inculpatul s-a oferit să le conducă pe amândouă acasă cu mașina și după ce

a lăsat-o pe martoră în cartierul Dărmănești, inculpatul s-a deplasat pe strada

ce face ieșirea din municipiul Piatra Neamț spre Târgu Neamț. Partea vătămată

s-a alarmat pentru că și-a dat seama ca traseul ales de inculpat nu corespunde

cu cel care ducea spre domiciliul ei, însă inculpatul a liniștit-o, susținând

că'trebuie să ajungă la un bar aflat în zonă.

La intrarea în

com. Dobreni, județul Neamț, inculpatul s-a înscris la stânga spre com.

Negrești, județul Neamț și a ajuns într-un loc izolat, în câmp, unde a oprit

autoturismul, a acționat sistemul de blocare automată a portierelor

autoturismului și i-a cerut părții vătămate să se dezbrace. Aceasta a refuzat,

spunându-i inculpatului că este virgină, însă inculpatul a început să o

dezbrace, fără să țină seama de faptul că victima îl ruga să nu o violeze.

Deoarece partea

vătămată a opus rezistență, inculpatul a amenințat-o că o bate și i-a cerut să

întrețină relații sexuale pe cale orală. Partea vătămată H.O. a declarat că a

refuzat și a încercat să folosească împotriva inculpatului un spray care era

sub scaunul din dreapta, însă acesta a lovit-o cu palma peste gât și a tras-o

de păr. În aceste momente, părții vătămate i s-a făcut rău, aceasta suferind de

astm bronșic, iar inculpatul a stropit-o pe față cu suc. De asemenea,

inculpatul a sunat-o pe martora M.G. de pe telefonul său mobil, întrebând-o

dacă partea vătămată este virgină, iar martora i-a răspuns cu mesajul „Nu știu,

încearcă și tu că viața e frumoasă !".

Văzând că

partea vătămată nu cedează în fața încercărilor sale de a avea raport sexual cu

aceasta, inculpatul a deschis portierele și i-a cerut să coboare din mașină.

Fiind astfel abandonată într-un loc izolat, partea vătămată a fugit pe câmp timp

de 4-5 ore, perioadă de timp cuprinsă între ora 24:00 și până la ora 04:30,

când a reușit să ajungă la o casă din com. Negrești. Aceasta a declarat că, la

un moment dat l-a auzit din nou pe inculpat, care se întorsese să o caute și

s-a ascuns în curtea casei unde ajunsese.

Partea vătămată

a fost găsită de martora A.G., căreia i-a relatat faptul că un bărbat a

încercat să o violeze în noaptea respectivă.

De asemenea,

partea vătămată i-a telefonat mamei ei, relatându-i cele întâmplate și, după

aceea cu o mașină a ajuns în Piatra Neamț, la prietena ei, T.G. Aici s-a

schimbat de haine și, în dimineața de 01 septembrie 2006, împreună cu mama ei,

s-au deplasat la Poliția municipiului Piatra Neamț, unde a reclamat fapta

comisă de inculpatul K.M.

Din raportul medico

legal din 28 mai 2007 (fila 37 d.u.p) rezultă că partea vătămata H.O.E. este

virgină, iar din raportul de expertiză medico legală din 10 decembrie 2007,

încheiat de S.M.L. Neamț, rezultă că partea vătămată prezintă o bronșită

cronică astmatiformă.

noiembrie 2006, inculpatul a cunoscut-o pe partea vătămată M.A.A., în discoteca

„B.S." din municipiul Piatra Neamț, prin intermediul unei prietene, numita

M.A.

În seara de 18

noiembrie 2006, inculpatul a invitat partea vătămată M.A.A. la discoteca „ J."

din Piatra Neamț, iar din acest loc s-au deplasat la discotecă.

În jurul orei

24,30, partea vătămată M.A.A. i-a spus inculpatului că dorește să plece acasă,

iar acesta s-a oferit să o conducă cu mașina sa marca „C.G."

Inculpatul s-a

deplasat cu mașina spre ieșirea din oraș, către orașul Bicaz, fapt ce a

alarmat-o pe partea vătămată.

Inculpatul i-a

spus că vrea să alimenteze autoturismul cu carburant, însă a trecut de stația

Peco, mergând spre com. Alexandru cel Bun, județul Neamț.

Inculpatul, s-a

îndreptat într-un loc izolat, pe un câmp, unde a oprit autoturismul, a blocat

automat portierele și i-a cerut părții vătămate să se dezbrace. Deoarece,

aceasta a refuzat, susținând că este virgină, inculpatul a amenințat-o că o

lasă acolo și că îi va întinde o cursă, prin aceasta înțelegând că o va duce

într-un loc unde va fi batjocorită de mai mulți bărbați.

Potrivit

declarației părții vătămate, inculpatul a început să o dezbrace și a prfns-o de

păr, moment în care un cercel i s-a desprins din ureche.

Inculpatul a

rabatat canapeaua din spate a mașinii și a constrâns-o pe partea vătămată să

întrețină raport sexual normal, anal și oral. La sfârșit, inculpatul i-a atras

atenția părții vătămate să nu relateze nimănui cele întâmplate.

De asemenea, la

întoarcere, inculpatul a cumpărat o cartelă de telefon și i-a dat-o părții

vătămate pentru ca aceasta să-l poată suna și să-l informeze despre starea ei

de sănătate, întrucât nu se simțea bine. Partea vătămată a ajuns în locuința

unde stătea în gazdă, fiind elevă în municipiul Piatra Neamț și i-a relatat

prin telefon surorii ei, M.Ș., studentă în Iași, că a fost victima unei fapte

de viol.

Sora părții

vătămate, numita M.Ș. a venit în Piatra Neamț în data de 20 noiembrie 2007 și,

împreună cu partea vătămată, au mers la Poliția municipiului Piatra Neamț

pentru a denunța fapta.

Din constatarea

medico-legală din 20 noiembrie 2006, efectuată de S.M.L. Neamț, rezultă că

partea vătămată M.A.A. a prezentat o deflorare care poate data din 19 noiembrie

2006 și nu a prezentat leziuni traumatice, care să fi necesitat zile de

îngrijiri medicale.

ianuarie 2007, inculpatul K.M. le-a cunoscut pe părțile vătămate D.D. și pe N.L.G.,

eleve în municipiul Piatra Neamț.

În seara de 09

martie 2007, în timp ce părțile vătămate se aflau în Barul „E.G.",

împreună cu martora Ș.A.M., a venit și inculpatul și, împreună, s-au deplasat

într-o discotecă din com. Ruginoasa, jud. Neamț.

Din acest loc,

inculpatul a plecat la o pensiune din com. Ștefan cel Mare, unde a lăsat-o pe Ș.A.M.

Când s-a întors în discoteca din com. Ruginoasa, inculpatul s-a manifestat

nervos și le-a cerut, imperativ, părților vătămate D.D. și N.L.G. să-l

însoțească spre municipiul Piatra Neamț. în timpul deplasării spre oraș,

inculpatul a părăsit la un moment dat carosabilul și a luat-o spre un câmp. A

oprit în loc izolat, a blocat portierele și le-a spus părților vătămate că

dorește să întrețină raporturi sexuale cu ele.

Acestea i-au

răspuns că sunt virgine și s-au opus, însă inculpatul le-a amenințat că le va

lăsa pe câmp și le va alerga cu mașina. Deoarece, era ora 2.00, noaptea,

amenințările le-a creat părților vătămate o stare de teamă pe deplin

justificată.

Inculpatul le-a

îndemnat pe părțile vătămate să aibă una față de cealaltă manifestări erotice,

după care a întreținut, cu partea vătămată N.L.G., raport sexual normal, anal

și oral, iar cu partea vătămată D.D. - raport sexual normal și oral.

După consumarea

acestor fapte, inculpatul le-a condus pe părțile vătămate în municipiul Piatra

Neamț. Acestea nu au spus nimic părinților lor, din sentimente de teamă și de

rușine.

După o perioadă

de circa 2 luni, părțile vătămate au sesizat despre cele întâmplate la Poliția

municipiului Piatra Neamț.

Din raportul de

constatare medico legală din 10 mai 2007 (fila 55 dup) efectuat de S.M.L.,

Piatra Neamț, rezultă că partea vătămată D.D. prezintă o deflorare mai veche de

14 zile, neputându-se însă preciza de când anume datează. Aceleași concluzii au

fost înscrise și în raportul de constatare medico legală din 8-10 mai 2007,

referitor la partea vătămată N.L.G.

a cunoscut-o pe partea vătămată M.A., în luna aprilie 2007, prin intermediul

părții vătămate D.D.

În ziua de 10

aprilie 2007, partea vătămată D.D., care se afla de o săptămână acasă la M.A.,

a comunicat prin telefon, prin serviciul mesagerie, cu partea vătămată N.L.G.,

aflând că aceasta se află la bunici, în com. Ruginoasa, jud. Neamț.

Partea vătămată

D.D. a fost rugată să vorbească cu inculpatul pentru a se deplasa să o ia pe

Nistor Loredana din comuna Ruginoasa.

Inculpatul a

fost de acord și, în aceeași seară s-a întâlnit cu D.D. și M.A. în zona

Magazinului „O." din Piatra Neamț.

Imediat cum

acestea s-au urcat în mașină, inculpatul a blocat portierele, a ieșit din

municipiul Piatra Neamț și s-a îndreptat spre un câmp.

Aici a rabatat

canapeaua din spatele mașinii și le-a cerut părților vătămate să se dezbrace.

Partea vătămată

D.D. i-a spus părții vătămate M.A. că nu are rost să se opună și chiar a

ajutat-o să se dezbrace.

Inculpatul le-a

cerut să aibă manifestări erotice una față de cealaltă, după care, prin

constrângere, a întreținut raport sexual cu partea vătămată M.A., deși aceasta

s-a opus mai întâi, susținând că este virgină.

Inculpatul a

întreținut un raport sexual oral cu partea vătămată D.D., după care le-a condus

pe cele două părți vătămate înapoi, în oraș.

Din raportul de

constatare medico legală din 10 mai 2007 efectuat de S.M.L. Piatra Neamț

rezultă că minora M.A. prezintă o deflorare mai veche de 14 zile, fără a se

putea preciza de când anume datează.

La data de 9

mai 2007, partea vătămată D.D. i-a relatat bunicii sale, T.M., că a fost

violată de către inculpatul K.M., iar aceasta le-a povestit și părinților

părții vătămate.

Cele trei părți

vătămate: D.D., N.L.G. și M.A. s-au deplasat la Poliția municipiului Piatra

Neamț și au formulat plângeri penale împotriva inculpatului.

Inculpatul K.M.

a părăsit România în cursul urmăririi penale și, deși legal citat și având

cunoștință de proces, nu s-a prezentat în instanță însă, prin intermediul

apărătorului său a propus, în apărare, proba testimonială.

Partea vătămată

H.O.E. s-a constituit parte civilă cu suma de 2.000 lei, reprezentând

contravaloarea telefonului mobil și a unei brățări din aur pe care le-a pierdut

în noaptea de 1 septembrie 2006, a hainelor care i-au fost rupte de către

inculpat și care s-au și deteriorat în acea noapte, din cauza ploii, și cu suma

de 3.000 lei, reprezentând daune morale, actualizate la data executării (fila

42 dosar).

Părțile

vătămate: M.A., D.D., N.L.G. și M.A. nu au formulat pretenții civile în cauză.

Audiat în

cursul urmăririi penale, dar și în faza de rejudecare a cauzei (filele 84-86, Dosar

nr. 3052/103/2010*), inculpatul nu a recunoscut săvârșirea infracțiunilor. A

arătat că partea vătămată H.O. i-a cerut să o ducă acasă cu mașina, că el i-a

spus că are niște treburi de rezolvat în com. Negrești și ea s-a oferit să-l

însoțească. Pe drum, l-a deranjat că partea vătămată îi verifica agenda

telefonică și de aceea i-a solicitat să coboare din mașină, iar la întoarcere

în oraș a căutat-o, însă nu a găsit-o (fila 172 d.u.p.).

De asemenea,

s-a mai reținut că, în declarația luată în faza de rejudecare, inculpatul a mai

susținut că a fost deranjat și de faptul că partea vătămată, în timp ce se afla

în mașina sa, a avut convorbiri telefonice de pe telefonul său mobil și, pentru

acest motiv, s-a enervat și i-a cerut acestei să coboare din mașină. Ulterior,

s-a întors din Piatra Neamț, împreună cu M.G. și prietenul acesteia pentru a o

căuta pe partea vătămată, în locul unde a coborât din mașina sa, însă nu au mai

găsit-o, iar în ziua următoare aceasta a făcut sesizare la Poliție împotriva

lui.

Referitor la

partea vătămată M.A.A., inculpatul a declarat că în seara de 18 noiembrie 2006

a mers cu ea în mai multe discoteci, că s-a oferit să o transporte la

domiciliul său, la rugămintea vecinei sale, V.E., care i-a spus că părții

vătămate i se făcuse rău, însă a mers mai întâi la o benzinărie pentru a-și

alimenta mașina, că pe drum i-a făcut avansuri părții vătămate, însă aceasta

i-a spus că este în perioada de menstruație. A condus-o acasă pe partea

vătămată, nu a întreținut cu ea relații sexuale și i-a cumpărat o cartelă

telefonică, la solicitarea ei, pentru a ține legătura. De asemenea, a mai

precizat că în momentul în care a ajuns în fața blocului unde locuia partea

vătămată, a constatat că era așteptată de prietenul ei și atunci s-a supărat pe

ea, deoarece și-a dat seama că a ceasta a fost neserioasă când a pretins că i

s-a făcut rău. (fila 174 d.u.p. și filele 84-86, Dosar nr. 3052/103/2010*).

Despre părțile

vătămate D.D. și N.L.G., inculpatul a susținut că le cunoaște, că le-a

împrumutat bani, fără ca acestea să-i mai restituie, că părțile vătămate au și

locuit la el câteva zile, că acestea întrețineau relații sexuale cu alți

bărbați, că a fost sunat de părinții acestora și acuzat pe nedrept că ar fi

întreținut relații sexuale.(fila 179 dosar urmărire penală). În declarația dată

în faza de rejudecare, inculpatul a mai precizat că în data de 9 martie 2007,

înjurai orelor 22,00, pentru că trebuia să deplaseze până în localitatea

Agapia, jud. Neamț, în timp ce se afla împreună cu părțile vătămate D.D. și N.L.G.

într-un bar din Piatra Neamț, a fost de acord să le conducă cu mașina până în

com. Ruginoasa, jud. Neamț, de unde erau de loc bunicii părții vătămate N.L.G.,

pentru că ele au dorit să meargă la discoteca organizată în această localitate.

De asemenea,

inculpatul a mai relatat că, împreună cu părțile vătămate a fost și martora Ș.A.

Le-a pus în vedere părților vătămate că la întoarcere vor trebui să se descurce

singure, însă, în aceiași noapte, părțile vătămate au insistat foarte mult la

telefon ca, la întoarcere să treacă prin localitatea Ruginoasa pentru a le

conduce înapoi la Piatra Neamț.

În cele din

urmă, el a fost de acord numai atunci că părțile vătămate și Ș.A. au spus că

dacă le refuză, ele se vor întoarce pe jos, astfel că s-a simțit responsabil

pentru situația lor.

De asemenea,

referitor la seara de 10 aprilie 2007, inculpatul a arătat în declarația sa

luată în faza de rejudecare că, în timp ce se întorcea cu mașina sa din

municipiul Suceava, în jurul orei 18,00, a fost sunat la telefon de către

părțile vătămate D.D. și M.A., care l-au rugat să meargă împreună cu ele în

com. Ruginoasa pentru a o lua pe prietena lor, N.L.G., care se afla la bunicii

săi. Inițial, a refuzat categoric, deoarece era foarte supărat pe N.L.G., care

îi datora și o sumă de bani, dar în cele din urmă a acceptat, s-a întâlnit cu

părțile vătămate în zona Magazinului „O." și, la propunerea lor, a mers

împreună cu ele la Barul „B.C." de lângă Muzeul de Istorie. După

aproximativ jumătate de oră, inculpatul a plecat acasă, iar fetele au rămas în

bar, astfel că nu a existat nicio altă mtâlnire cu părțile vătămate D.D. și M.A.,

sau N.L.G. în seara respectivă.

Astfel, inculpatul

a negat în declarațiile sale că ar fi întreținut relații sexuale cu vreuna

dintre părțile vătămate și că în realizarea acestui scop ar fi exercitat asupra

lor acte de constrângere fizică și morală.

Prima instanță,

a apreciat că vinovăția inculpatului K.M. în comiterea faptelor de viol și de

lipsire de libertate, astfel cum a fost acuzat de către părțile vătămate,

rezultă din materialul probator administrat în cauză, respectiv în urmărirea

penală, în primul ciclu de judecată în fond, precum și în cadrul soluționării

prezentei cereri de rejudecare după extrădare formulată de către inculpatul K.M.

Astfel, faptele

săvârșite în noaptea de 31 august 2006, împotriva părții vătămate H.O.E. sunt

dovedite cu: plângerea și declarațiile date de partea vătămată în cursul

urmăririi penale și al cercetării judecătorești (fila 14, 21-32 d.u.p. și fila

42 dosar). în plângerea și declarațiile sale, menținute pe parcursul procesului

penal, partea vătămată a susținut că a fost constrânsă, de către inculpat, să

întrețină raport sexual cu acesta, însă s-a opus cu vehemență, că inculpatul a

sechestrat-o în mașină, pe timp de noapte și într-un loc izolat, că i s-a făcut

rău, întrucât suferă de astmă și că inculpatul a lăsat-o pe câmp. Partea vătămată

a mers pe jos spre com. Dobreni, unde a reușit să telefoneze acasă și să anunțe

cele întâmplate; actele medico - legale, respectiv: raportul medico legal din

2007 (fila 37 d.u.p.) efectuat de S.M.L. Piatra Neamț, care atestă că partea

vătămată este virgină, precum și raportul medico legal din 2007, din care

rezultă că partea vătămată suferă de bronșită cronică astmatiformă; planșele

fotografice ilustrând pantalonii pe care partea vătămată i-a purtat în noaptea

de 31 august 2006 și care prezintă pete de murdărie de la mersul pe jos pe

vreme ploioasă și prin noroi; declarația martorului S.C., ofițer de poliție, la

care partea vătămată s-a prezentat pentru a depune plângerea. Martorul a

relatat că l-a audiat pe inculpatul K.M., care ar fi recunoscut că blocase

portierele mașinii, intenționând să întrețină relații sexuale cu victima, dar

că, fiind refuzat, a dat-o jos din mașină și a lăsat-o pe câmp; declarația

martorei M.A. (fila 68 d.u.p.), care a relatat că inculpatul a cunoscut-o pe

partea vătămată în seara zilei de 31 august 2006, că martora i-a cerut

inculpatului să o ducă acasă, însă acesta a acceptat cu condiția ca partea

vătămată să meargă cu ei, că, inițial, partea vătămată a refuzat, însă a

acceptat la insistențele unei alte persoane și, după ce martora a coborât sin

mașină a observat că inculpatul a luat-o într-o altă direcție de mers decât cea

stabilită inițial. A mai arătat martora că, după câteva zile s-a întâlnit cu

inculpatul K.M., care a atenționat-o să „ aibă grijă ce spune la poliție",

martora știind că partea vătămată depusese plângere; declarația martorei M.G. (fila

69 d.u.p. și fila 306 dosar), care a relatat că inculpatul și partea vătămată

se cunoșteau dinainte de seara de 31 august 2006 este infirmată de depoziția

martorei M.A.A., ce a relatat că inculpatul a făcut cunoștință cu partea

vătămată, în prezența ei, în seara respectiv.

A mai declarat

martora că, în noaptea de 31 august/01 septembrie 2006 a primit două mesaje de

la inculpat, în care era întrebată ceva în legătură cu partea vătămată și cu M.A.A.,

iar ea i-a răspuns „nu -știu nimic, dar încearcă". Acest aspect a fost

menționat de către partea vătămată în declarația sa și anume că inculpatul ar

fi întrebat-o pe martoră, prin intermediul unui mesaj telefonic, dacă H.O. este

virgină, această răspunzându-i „ nu știu, dar încearcă" împrejurare ce

dovedește în mod clar intenția inculpatului de a întreține relații sexuale cu

partea vătămată.

Aceeași martoră

a mai declarat că, în noaptea de 01 septembrie 2006 inculpatul i-a spus că s-a

certat cu partea vătămată, că aceasta a fugit și i-a cerut sprijinul pentru a o

găsi. Martora l-a însoțit pe inculpat în locul unde acesta o lăsase pe partea

vătămată, dar nu a mai găsit-o. A doua zi, partea vătămată împreună cu mama ei,

au venit la martoră, partea vătămată i-a spus că inculpatul încercase să o

violeze, iar mama acesteia i-a cerut martorei să dea o declarație, la poliție,

împotriva inculpatului (fila 74 d.u.p.); declarația martorei T.G.C., la care

partea vătămată a venit în dimineața zilei de 01 septembrie 2006, pentru a-și

schimba hainele murdare. Martora a sesizat că partea vătămată era confuză și

speriată, însă aceasta nu i-a povestit nimic atunci, stabilind o întâlnire cu

mama ei. (fila 78 d.u.p.); declarația martorei A.G. (fila 200 dosar), în curtea

căreia partea vătămată s-a adăpostit în dimineața zilei de 01 septembrie 2006.

Martora este cea care a găsit-o pe partea vătămată, a observat că avea hainele

murdare, iar partea vătămată i-a povestit că un bărbat încercase să o violeze.

Martora i-a dat bani pentru ca partea vătămată să plece acasă cu autobuzul și a

însoțit-o până în centrul comunei. A mai arătat martora că partea vătămată i-a

povestit că, după ce mersese pe câmp circa 3-4 km, în apropierea casei, l-a

văzut pe inculpat trecând cu mașina și, de teamă de a nu fi găsită, a sărit peste

gard în curtea martorei. (fila 82 d.u.p.). Declarația martorei este însoțită de

procesul verbal de verificare a veridicității depoziției, întocmit de organele

de poliție și de planșa fotografică, cuprinzând aspecte realizate cu ocazia

conducerii în teren de către partea vătămată H.O.E., în com. Dobreni, la

locuința martorei. Această declarație a martorei se coroborează și cu

declarația inculpatului luată în faza de rejudecare în care a susținut că, după

ce i-a cerat părții vătămate să coboare din mașina sa, în seara respectivă, s-a

întors din Piatra Neamț, împreună cu M.G. și prietenul acesteia pentru a o

căuta pe partea vătămată, în locul unde a coborât din mașina sa, însă nu au mai

găsit-o; declarația martorilor C.Ș. și T.I. (fila 90-94 d.u.p., fila 307 dosar,

fila 397 dosar), care au transportat-o pe partea vătămată cu mașina lor până în

stația de autobuz din com. Dobreni, la solicitarea martorei P.A. și;

declarațiile martorei P.A. (fila 96-98 d.u.p. și fila 305 dosar), care a relatat

că, în dimineața zilei de 01 septembrie 2006, în jurul orei 5.00, a venit la

domiciliul ei partea vătămată și i-a cerut să o lase să dea un telefon. Martora

a observat că hainele părții vătămate erau murdare de noroi, iar aceasta i-a

povestit că un bărbat a încercat să o violeze. Partea vătămată a vorbit la

telefon cu mama ei, după care a plecat cu mașina martorilor T.I. și C.Ș.

Instanța de

fond a apreciat că, din coroborarea acestor probe a rezultat că inculpatul nu a

condus-o pe partea vătămată în Barul „B.G.", așa cum au stabilit inițial,

a transportat-o într-un loc izolat, a încercat să o violeze, însă nu a reușit,

în principal pentru motivul că partea vătămată a suferit în momentele

respective mai multe crize de astmă, și a abandonat-o în câmp, în timpul

nopții.

De asemenea,

s-a mai reținut că, inculpatul, prin faptul că a blocat portierele mașinii, i-a

restrâns părții vătămate dreptul la libertate și a încercat, prin constrângere,

să întrețină cu ea raport sexual, infracțiunea de viol rămânând în faza de

tentativă, datorită atimdinii vehemente a părții vătămate.

Instanța de

fond a apreciat că, faptele comise în seara de 18 noiembrie 2006, împotriva

părții vătămate M.A.A., sunt probate cu plângerea formulată, la data de 19

noiembrie 2006, de către partea vătămată și declarațiile date de aceasta în

cursul urmăririi penale și al judecății (fila 204 dosar). Partea vătămată a

relatat că, în noaptea de 18 noiembrie 2006, a fost dusă de către inculpat pe

un câmp, acesta a blocat portierele și a dezbrăcat-o, după care a întreținut,

împotriva voinței ei raporturi sexuale normale, anale și orale. Partea vătămată

i-a spus că este virgină și are ciclu menstrual, însă inculpatul a forțat-o,

fără a folosi violențe fizice, dar fără să țină cont că aceasta plângea și îl

ruga să înceteze, profitând de neputința victimei de a se apăra în

împrejurările respective; procesul verbal de verificare a veridicității

declarației părții vătămate, întocmit la data de 14 mai 2007 de către organele

de poliție și planșa fotografică efectuată cu ocazia cercetării la fața locului

(fila 109-116 d.u.p.); constatarea medico -legală din 20 noiembrie 2006, din

care rezultă că partea vătămată prezintă o deflorare, care poate data din 19

noiembrie 2006, nu prezintă leziuni traumatice și se află în perioada ciclului

menstrual; declarația martorei M.Ș. (fila 395 dosar) - sora părții vătămate -

căreia partea vătămată i-a relatat că a fost victima unui viol. Partea vătămată

a sunat-o în dimineața zilei de 19 noiembrie 2006, la ora 5:00, iar martora a venit

în municipiul Piatra Neamț și a găsit-o speriată și agitată. Împreună s-au

deplasat la poliție și au depus plângere, după care s-au dus la spital. Partea

vătămată i-a arătat martorei pantalonii pe care-i purtase și care aveau

fermoarul rupt de către inculpat, în momentul în care o dezbrăcase forțat și

i-a povestit că s-a împotrivit actului sexual, însă datorită timpului și

locului unde se aflau, diferenței de vârstă și de constituție fizică, și-a dat

seama că orice acțiune a ei de a se împotrivi, de a țipa sau de a se lupta era

sortită eșecului, (fila 123-126 d.u.p.); declarațiile martorei C.M.G. (fila 128

d.u.p. și 97 dosar), asistentă medicală la Spitalul județean Neamț. Aceasta a

fost sunată de M.Ș., care i-a spus că sora ei a fost violată, martora îndrumând-o

să vină la spital pentru consultație. A mai arătat martora că, în momentul în

care partea vătămată a venit cu sora ei la spital, medicul le-a spus că este

prea târziu pentru a se mai recolta probe; declarația martorei V.E. (fila 130

d.u.p.), care a arătat că, în noaptea de 18/19 noiembrie 2006, în jurul orei

3.00, partea vătămată M.A. 1-a rugat pe inculpat să o ducă acasă întrucât se

simțea rău; declarația martorei O.G. (fila 136 d.u.p.), care a arătat că, în

noaptea de 19 noiembrie 2006, partea vătămată a afirmat că se simte rău și a

plecat împreună cu inculpatul spre casă. Ulterior, martora a aflat de la

inculpat că partea vătămată a depus plângere împotriva lui. Pe partea vătămată,

martora o cunoaște ca pe o fată tăcută și care nu dansa prin cluburi; procesul

verbal de constatare, cu planșă fotografică, din data de 28 mai 2007, care

indică locul unde se găsea cercelul pe care l-a pierdut partea vătămată în

timpul agresiunii.

Astfel, probele

administrate confirmă faptul că, în noaptea de 18/19 noiembrie 2006 inculpatul

a condus-o pe partea vătămată, cu mașina, într-un loc izolat, a blocat

portierele, limitându-i dreptul la libertate și a constrâns-o să întrețină

raporturi sexuale, deși partea vătămată s-a opus, susținând că este virgină și

în perioada ciclului menstrual.

s-a mai reținut că, faptele săvârșite de inculpat împotriva părților vătămate D.D.

și N.L.G., în noaptea de 9 martie 2007, sunt dovedite cu : plângerile formulate

de părțile vătămate în ziua de 10 mai 2007 și declarațiile acestora din timpul

urmăriri penale și al cercetării judecătorești (fila 198 dosar).

Acestea au

arătat că, în noaptea de 9 martie 2007, au fost conduse cu mașina de către

inculpat pe un câmp izolat, că inculpatul a blocat portierele, că a țipat la ele

să se dezbrace și le-a amenințat, că a întreținut cu ele raporturi sexuale timp

de 40 minute. De teamă și de rușine, părțile vătămate nu au povestit părinților

cele întâmplate decât după două luni. Părțile vătămate au mai arătat că

inculpatul le-a amenințat că le va găsi oriunde în cazul în care vor spune

ceva. Partea vătămată N.L.G. a mai fost sunată ulterior de către inculpat, care

i-a cerut întâlniri, însă ea a refuzat. Au susținut părțile vătămate că erau

virgine, că inculpatul cunoștea vârsta lor și că acesta avea implantate bile în

penis; procesul verbal de conducere în teren, la locul comiterii faptei, de

către cele două victime, cu planșa fotografică de la desfășurarea acestei

activități; rapoartele de constatare medico - legale din 2007, din care rezultă

că părțile vătămate prezintă deflorări mai vechi de 14 zile, dar fără a se

putea preciza data exactă a producerii lor, datorită faptului că s-au prezentat

cu întârziere la medic; declarațiile martorului T.B.V. (fila 140 d.u.p. și fila

308 dosar), care a declarat că, în dimineața zilei de 10 martie 2007. a fost

vizitat de către părțile vătămate D.D. și N.L.G. Acestea era speriate, plângeau

și i-au povestit că au fost violate de către inculpat. Deși martorul le-a

sfătuit să meargă la poliție, ele au respins această sugestie întrucât le era

teamă de inculpat și declarațiile martorei T.M., bunica părții vătămate D.D. (fila

202 dosar), căreia aceasta i-a povestit, după două luni de la faptă, ceea ce i

s-a întâmplat. Martora i-a anunțat pe părinții părților vătămate și, la

indicațiile acestora, au mers la poliție.

Instanța de

fond a apreciat că, Din coroborarea acestor probe rezultă în mod evident că

inculpatul le-a împiedicat pe părțile vătămate să se deplaseze și să acționeze

în conformitate cu voința lor și le-a constrâns, prin amenințare și

constrângere morală, să întrețină raporturi sexuale.

fond a mai reținut că, faptele comise de inculpatul K.M., în noaptea de 10

aprilie 2007, împotriva părții vătămate M.A., sunt probate cu plângerea formulată,

la data de 10 mai 2007, de către partea vătămată și declarațiile date de

aceasta (fila 393 dosar), prin care a relatat modalitatea în care inculpatul a

transportat-o pe un câmp, a blocat portierele, i-a cerut să se dezbrace, moment

în care a început să țipe și să plângă. Partea vătămată D.D. a sfătuit-o să nu

se opună și inculpatul a întreținut cu ea un raport sexual normal. în ziua de

10 mai 2007, partea vătămată M.A. a fost sunată de tatăl părții vătămate D.D.,

care a întrebat-o dacă este adevărat că a fost violată și ea de către inculpat

și a îndrumat-o să discute despre această situație cu părinții ei. (fila 25

d.u.p.); procesul verbal de verificare a veridicității declarațiilor părții

vătămate și planșa fotografică realizată de la cercetarea la fața locului (fila

46-54 d.u.p.); raportul de constatare medico - legală din 2007, din care

rezultă că partea vătămată prezintă o deflorare mai veche de 14 zile, timp după

care, din punct de vedere medico legal, nu se mai poate preciza de când anume

datează; declarațiile părții vătămate D.D., care a fost prezentă în momentul în

care inculpatul a violat-o pe M.A.. Aceasta a relatat că partea vătămată M.A.

s-a opus, spunându-i inculpatului că este virgină, că a atenționat-o că nu are

rost să se opună pentru că nu are nicio șansă de scăpare, că partea vătămată a

plâns tot timpul raportului sexual, fiind în stare evidentă de panică, iar în

noaptea respectivă, după ce au ajuns acasă, precum și a doua zi, M.A. a fost

într-o stare de puternică tulburare și a plâns; listingul convorbirilor

telefonice, care confirmă faptul că, în ziua de 10 aprilie 2007, au fost

trimise mesaje de pe telefonul mobil al părții vătămate N.L.G. pe telefonul

părții vătămate M.A., pentru a o determina pe aceasta să se deplaseze, în seara

respectivă, împreună cu D.D. și cu inculpatul, spre com. Ruginoasa (fila

126-131 d.u.p.) și declarația părții vătămate N.L.G. (fila 472 dosar), care a

arătat că inculpatul a trimis mai multe mesaje de pe telefonul ei, părții

vătămate M.A., cu intenția de a se întâlni cu ea.

S-a mai reținut

că, din coroborarea acestor probe a rezultat că inculpatul a lipsit-o de

libertate pe partea vătămată M.A., în mod ilegal, în noaptea de 10 aprilie 2007

și a întreținut cu ea, prin constrângere, raporturi sexuale.

De asemenea,

instanța de fond a avut în vedere că, în toate situațiile, inculpatul a

cunoscut vârsta părților vătămate, întrucât obișnuia să se intereseze, în

momentul în care le cunoștea, despre acest aspect, în acest sens, declarând

părțile vătămate D.D. (fila 198 dosar) și M.A. (fila 393 dosar).

Totodată, s-a

apreciat că este relevant din punct de vedere probatoriu că părțile vătămate au

dat, fiecare în parte, detalii cu privire la interiorul autoturismului, aparținând

inculpatului și în care s-au comis faptele care se rețin în sarcina

inculpatului, precum și cu privire la modul de operare al inculpatului, de

fiecare dată acesta acționând în același mod, în sensul că toate infracțiunile

s-au petrecut pe timp de noapte, în locuri