ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3308/2013

Asupra recursului de față; În baza actelor dosarului, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 32 din data de 14 martie 2012, pronunțată de Tribunalul Neamț, a fost respinsă ca nefondată cererea de rejudecare după extrădare, formulată, în condițiile art. 522 1 C. proc. pen., de . condamnatul K.M., deținut în Penitenciarul Iași. În temeiul art. 189 C. proc. pen., s-a dispus ca onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 100 lei, să fie avansat către B.A Neamț din fondul Ministerului Justiției. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat condamnatul să plătească statului suma de 1.600 lei, cheltuieli judiciare comune. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele: Pe rolul Tribunalului Neamț a fost înregistrată sub nr. 3052/103/2010, cererea formulată de condamnatul K.M.

prin care a solicitat rejudecarea după extrădare, în condițiile art. 522 C. proc. pen. În motivarea cererii acesta a susținut că în cauza în care s-a dispus condamnarea sa, nu au fost respectate dispozițiile procedurale privind citarea persoanelor cu domiciliul în străinătate și nici cele privind asigurarea prezenței inculpatului la judecată pentru audiere, inclusiv prin mandat de aducere, aspecte absolut necesare pentru stabilirea adevărului și a existenței faptei. Condamnatul a mai invocat faptul că procurorul de caz, i-a încălcat drepturile procedurale și drepturile constituționale, prin manipularea declarațiilor părților vătămate, cu scopul de a obține condamnarea sa, transformând o acțiune personală într-un caz penal, manifestând dispreț față de adevăr, situație în care nu a mar funcționat prezumția de nevinovăție.

Condamnatul K.M. a arătat că Tribunalul Neamț a respins propunerea privind arestarea sa preventivă, iar Curtea de Apel Bacău a înlăturat măsura interdicției de a nu părăsi țara, întrucât nu existau dovezi că a săvârșit vreo infracțiune. De asemenea, în momentul în care a fost trimis în judecată, nu i-a fost pus la dispoziție rechizitoriul întocmit de procuror. Condamnatul a precizat că, atunci când a restituit pașaportul, autoritățile judiciare i-au permis să plece din țară, existând și un proces - verbal din care rezultă că nu s-a sustras de la judecată, iar Curtea de Apel Bacău a apreciat ca nefiind necesară menținerea măsurii arestării preventive luată împotriva sa. În consecință, a fost judecat și condamnat, deși la dosar nu au fost administrate alte probe, iar audierea sa era necesară, fiind vorba de o pedeapsă cu închisoarea mai mare de patru ani.

Pentru motivele expuse, condamnatul a solicitat rejudecarea cauzei și pronunțarea unei soluții de achitare, întrucât este nevinovat. Prin sentința penală nr. 183/P din 24 noiembrie 2010 a Tribunalului Neamț, pronunțată în Dosarul nr. 1595/103/2009, s-a dispus respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de rejudecare după extrădare formulată în condițiile art. 522 1 C. proc. pen., de către condamnatul K.M. În temeiul art. 189 C. proc. pen., onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 200 lei, s-a avansat către Baroul de Avocați Neamț, din fondul Ministerului Justiției. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat condamnatul să plătească statului, suma de 300 lei, cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut următoarele considerente: Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamț nr. 512/P/2007 din 17 martie 2008, înregistrat pe rolul Tribunalului Neamț, sub nr. 629/103 din 02 aprilie 2008, a fost trimis în judecată inculpatul K.M. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 197 alin. (1), (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 201 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 202 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 189 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și art. 20 C. pen., raportat la art. 197 alin. (1) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a avut în vedere următoarea situație de fapt: Prin rechizitoriul nr. 512/P/2007 din 17 martie 2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamț, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului K.M., pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 197 alin. (1), (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 201 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 201 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 189 alin. (1), (2) C. pen., art. 20 C. pen., raportat la art. 197 alin. (1) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Prin sentința penală nr. 31 din 19 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Neamț, definitivă, a fost condamnat inculpatul K.M., prin schimbarea încadrării juridice dată faptelor prin rechizitoriu, la următoarele pedepse: - 3 ani, închisoare și 1 (un) an pedeapsă complementară pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 20, raportat la art. 197 alin. (1) C. pen., și 7 ani, închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 189 alin. (1), (2) C. pen., parte vătămată H.O.E.; - 5 ani, închisoare și 2 ani, pedeapsă complementară, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen., și 7 ani, închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 189 alin. (1), (2) C. pen., tarte vătămată M.A.A.; - 5 ani închisoare și 2 ani, pedeapsă complementară, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen.

și 7 ani, închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 189 alin. (1), (2) C. pen., parte vătămată D.D.; - 10 ani închisoare, și 5 ani, pedeapsă complementară, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 197 alin. (1), (3) teza I C. pen. și 8 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 189 alin. (1), (2) C. pen., parte vătămată N.L.G. și; - 10 ani, închisoare și 5 ani, pedeapsă complementară, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 197 alin. (1), (3) teza I C. pen. și 8 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 189 alin. (1), (2) C. pen., parte vătămată M.A. În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa principală mai grea, cea de 10 ani, închisoare, și pedeapsa complementară cea mai grea, de 5 ani închisoare.

Împotriva acestei hotărâri, inculpatul K.M. a declarat, prin apărător, apel, dar prin Decizia penală nr. 77 din 10 iunie 2009, Curtea de Apel Bacău a respins apelul ca nefondat. Împotriva deciziei pronunțate de instanța de apel, inculpatul K.M., prin apărător, a declarat recurs, iar prin Decizia nr. 4153 din 11 decembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, a respins ca nefondat, recursul declarat, hotărârea de condamnare rămânând, astfel, definitivă. După rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, Tribunalul Neamț a emis la data de 14 decembrie 2009, mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 42/P/2009. La data de 12 ianuarie 2010 a fost emis mandatul nr. 1 de urmărire internațională în vederea extrădării, iar la data de 29 ianuarie 2010 a fost emis mandatul european de arestare nr. 1. În baza acestor mandate, condamnatul K.M.

a fost arestat provizoriu, la data de 17 martie 3010, de către autoritățile judiciare italiene, în vederea predării către România, predarea inculpatului realizându-se la data de 05 iulie 2010. Instanța a considerat că potrivit art. 522 1 C. proc. pen., în cazul extrădării active a persoanei judecate și condamnate în lipsă, cauza poate fi rejudecată de către instanța română care a judecat în primă instanță, la cererea condamnatului. Rejudecarea cauzei de către instanța română nu este obligatorie, cererea de rejudecare formulată de condamnat putând fi respinsă, dacă instanța constată că cel condamnat a avut cunoștință de procesul penal, întrucât a dat declarații în cursul urmăririi penale, însă s-a sustras de la judecată, părăsind țara, iar pe tot parcursul procesului penal a fost reprezentat de un apărător din oficiu.

În speță, inculpatul a dat mai multe declarații în cursul urmăririi penale (filele 172-175 ; 178-180; 183-187 d.u.p. - vol. II), precum și în instanță, cu ocazia audierii, atunci când a fost prezentat pentru soluționarea propunerii formulată de procuror, privind arestarea sa preventivă. Tribunalul Neamț nu a dispus arestarea preventivă a condamnatului, ci a luat față de acesta, măsura obligării de a nu părăsi țara, măsură înlăturată în recursul inculpatului, de Curtea de Apel Bacău. Acesta, neavând nicio restricție privind libera sa mișcare în spațiul european, a părăsit țara, sustrăgându-se finalizării urmăririi penale și judecății, necomunicând organelor judiciare române, țara și locul în care s-a aflat.

Judecarea condamnatului în primă instanță, s-a efectuat în lipsa acestuia, care a fost reprezentat de apărător desemnat din oficiu, iar la instanțele de apel și recurs, a fost reprezentat de apărător ales. În aceste condiții, instanța a reținut că susținerea condamnatului că i-a fost încălcat dreptul la apărare, nu a putut fi primită, acesta cunoscând foarte bine despre desfășurarea procesului penal desfășurat în România, în toate fazele procesuale. Referitor la procedura de citare, s-a reținut că inculpatul nu putea fi citat în străinătate, atâta timp cât nu a comunicat adresa unde locuia și s-a sustras de la judecată, iar prezența acestuia în instanță nu trebuia asigurată, întrucât nu figura arestat.

În consecință, instanța a reținut că inculpatului nu i-au fost încălcate în cursul procesului penal de față, nici drepturile procedurale și nici cele constituționale. Instanța de fond a apreciat că, cererea de rejudecare formulată în condițiile art. 522 1 C. proc. pen., ar fi fost admisibilă în principiu, doar în situația în care condamnatul nu a avut cunoștință că a fost începută urmărirea penală împotriva sa. Față de aspectele reținute, cererea de rejudecare după extrădare, formulată de condamnat, a fost respinsă, ca inadmisibilă. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel condamnatul K.M. arătând că în mod greșit prima instanță a respins cererea de rejudecare întemeiată pe dispozițiile art. 522 1 C. proc.

pen., având în vedere că pe tot parcursul procedurii a lipsit, fiind judecat în lipsă. În consecință, acesta a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și trimiterea cauzei la Tribunalul Neamț pentru admiterea în principiu și judecarea în fond a cererii de rejudecare după extrădare formulată de către acesta. Prin Decizia penală nr. 8 din 18 ianuarie 2011 a Curții de Apel Bacău, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., a fost admis apelul declarat de persoana condamnată K.M. împotriva sentinței penale nr. 1283/P din 24 noiembrie 2010, pronunțată de Tribunalul Neamț, în Dosarul nr. 3052/103/2010, a fost desființată în totalitate sentința apelată și s-a dispus trimiterea cauzei Tribunalului Neamț, în vederea admiterii în principiu și a judecării în fond a cererii de rejudecare după extrădare întemeiată pe dispozițiile art. 522 1 C. proc.

pen. Examinând actele si lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, la pronunțarea acestei hotărâri, instanța de apel a reținut următoarele: Astfel, s-a avut în vedere că, potrivit art. 522 1 C. proc. pen., în cazul în care față de o persoană judecată și condamnată în lipsă s-a derulat procedura de extrădare în România, sau aceasta a fost predată în baza unui mandat european de arestare această persoană va putea fi rejudecată, la cererea sa, de către instanța care a judecat cauza în primul grad de jurisdicție. De asemenea dispozițiile art. 522 1 alin. (2) C. proc. pen., fac trimitere la procedura de rejudecare înscrisă în art. 405 - 408 C. proc. pen., procedură care este valabilă pentru rejudecarea cauzelor după admiterea în principiu a cererilor de revizuire.

La rândul lor, aceste norme procedurale trimit la regulile de procedură privind judecata în primă instanță, înscrise în art. 345 - 353 și art. 373 C. proc. pen. Reținând aceste cadru legal al soluționării cererii de rejudecare după extrădare, instanța de prim control judiciar a considerat că atunci când o persoană a fost extrădată sau a fost predată în baza unui mandat european de arestare, după ce a fost judecată și condamnată în lipsă, se va trece la rejudecarea cauzei de către prima instanță, la cererea condamnatului. De asemenea, s-a reținut că rejudecarea nu este o facultate a instanței, ci este un drept al persoanei judecate și condamnate în lipsă, care este exercitabil după derularea procedurii de extrădare.

Dreptul persoanei extrădate de a beneficia de rejudecarea unei cauze poate fi restricționat numai în situația în care persoana condamnată a fost prezentă la unul din termenele de judecată sau la pronunțarea hotărârilor, ori a avut cunoștință despre desfășurarea judecății. Numai în aceste cazuri se poate vorbi de o conduită procesuală culpabilă a persoanei extrădate, care nu poate fi invocată în susținerea cererii de rejudecare, conduită neprotejată de prevederile art. 34 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală și Convenția pentru extrădare. Instanța de apel a mai avut în vedere că, nu interesează dacă persoana extrădată a cunoscut sau a participat la desfășurarea urmăririi penale, pentru că aceste împrejurări nu înlătură obligația instanțelor de judecată de a cita părțile și de a se asigura că acestea au cunoștință despre judecată.

S-a constatat că în cauză, procedura judiciară corespunzătoare fazei judecății s-a desfășurat în absența inculpatului, acesta părăsind țara anterior începerii cercetării judecătorești, fiind apoi extrădat după rămânerea definitivă a condamnării. Citarea condamnatului pe durata judecății s-a efectuat la adrese din țară, precum și prin afișare la Consiliul Local Neamț, împrejurări care nu oferă certitudinea că a avut cunoștință despre derularea procedurii în fața instanțelor. Instanța de apel a mai avut în vedere că, plecarea din țară a apelantului în cursul procesului penal nu constituie o dovadă a relei credințe a acestuia, atâta vreme cât față de inculpatul K.M. nu s-a instituit nici o obligație procesuală care să-i îngrădească libertatea de mișcare.

În aceste condiții, instanța de apel a reținut că în mod nejustificat instanța de fond a apreciat că nu se impune rejudecarea cauzei de către prima instanță și a procedat la respingerea ca inadmisibilă a cererii de rejudecare formulată de apelantul persoană condamnată. Cauza a fost înregistrată pentru rejudecare la Tribunalul Neamț cu nr. 3052/103/2010* din 4 februarie 2011. Prin încheierea de ședință din 01 iunie 2011, având în vedere motivele cererii de rejudecare, cadrul dispozițiilor art. 522 1 C. proc. pen., coroborate cu îndrumările cu caracter obligatoriu ale Deciziei penale nr. 8 din 18 ianuarie 2011a Curții de Apel Bacău, a fost admisă în principiu cererea de rejudecare după extrădare formulată de condamnatul K.M.

Considerând cadrul legal al rejudecării în caz de extrădare, care are ca scop garantarea dreptului persoanei extrădate care a fost condamnată în lipsă, la un proces echitabil, inclusiv exercitarea dreptului său la apărare în acest ciclu procesual, instanța a procedat la admiterea și administrarea probelor conform dispozițiilor art. 405 alin. (2) C. proc. pen., raportat la regulile probatorii de drept comun prevăzute de art. 62 - 68 1 C. proc. pen. Astfel, în cadrul dispozițiilor art. 404 - 408 C. proc. pen., la care fac trimitere dispozițiilor art. 522 1 alin. (2) C. proc. pen. și a considerentelor deciziei de desființare cu trimitere, conform dispozițiilor art. 385 C. proc. pen., în rejudecare, .s-a procedat la audierea petentului K.M.

(fila 84 - 86, dos.) și s-a admis, la solicitarea petentului, audierea martorilor: C.Ș.A., Ș.A.M., P.S.M., K.A.M., V.E. și L.C.S. Prin încheierea de ședință din 12 octombrie 2011, s-a constatat imposibilitatea audierii martorei V.E., conform procesului verbal al poliției întocmit în îndeplinirea mandatului de aducere și prin încheierile de ședință din 25 ianuarie 2012 și din 07 martie 2012, s-a constatat imposibilitatea audierii martorilor C.Ș.A. și P.S.M., nefiind reale sau actuale nici adresele de domiciliu precizate de către condamnat și nici adresele obținute prin comunicările de la S.E.I.P. Neamț și S.E.I.P. Mureș. De asemenea, a fost admisă cererea condamnatului pentru a obține opinia de specialitate a unui expert tehnic auto, asupra împrejurării dacă a fost posibilă lipsirea de libertate a părților vătămate prin sistemul de blocare automată a portierelor de la autoturismul petentului, precum și opinia de specialitate a Comisiei din cadrul S.M.L.

Neamț, cu privire la comportamentul părților vătămate: H.O.E., M.A.A., D.D., N.L.G. și M.A., victime ale faptelor de viol comise în primăvara anului 2007, care, așa cum susține condamnatul, au continuat să relaționeze cu el și ulterior comiterii faptelor. În cauză, a fost audiat expertul auto A.M. (fila 199, dos. vol. I) audiat potrivit dispozițiilor privitoare la audierea martorilor, conform art. 124 alin. (2) C. proc. pen., în timp ce S.M.L. Neamț, prin adresa din 02 decembrie 2011, a comunicat că normele procedurale aplicabile în domeniul expertizelor sau altor lucrări medico-legale nu permit emiterea unor opinii de specialitate asupra comportamentului părților vătămate (fila 389, dos. vol. II).

Au fost respinse cererile petentului K.M. pentru reaudierea părților vătămate, vând în vedere și dispozițiile art. 405 alin. (2) C. proc. pen. conform cărora, instanța, numai dacă găsește necesar, administrează din nou probele care au fost efectuate în cursul primei judecăți.

Astfel, neexistând contradicții între declarațiile părților vătămate luate în urmărirea penală și cele luate în cercetarea judecătorească a cauzei, precum și între acestea și întreg probatoriul care s-a administrat în cursul primei judecății, de asemenea, potrivit regimului probatoriu de drept comun, neexistând o ierarhie a probelor, care se coroborează între ele, inclusiv declarațiile c condamnatului luate în urmărirea penală și în faza de rejudecare, reaudierea părților vătămate nu este nici concludentă și nici utilă cauzei prezentând și riscul expunerii acestora în a suporta din nou traumele faptelor de viol, astfel că prin încheierea de ședință din 01 iunie 2011 a fost respinsă cererea petentului de reaudiere a părților vătămate.

Analizând materialul probator administrat în cauză: plângerile penale și declarațiile părților vătămate, actele medico - legale prezentate de părțile vătămate, procesele verbale de verificare a veridicității declarațiilor date de părțile vătămate, planșele fotografice, declarațiile martorilor, procesele verbale de transcriere a convorbirilor telefonice ale inculpatului, procesele verbale încheiate cu ocazia perchezițiilor efectuate la domiciliul inculpatului și asupra autoturismului aparținând acestuia, declarațiile date de inculpat în cursul urmăririi penale, coroborate cu declarațiile inculpatului (fila 84- 86, dos. vol. I), declarațiile martorilor: S.A.M., K.A.M. și L.C.S. (filele 137 - 141, dos.

vol. I), declarația expertului A.M. (fila 199, dos. vol. I ), acestea fiind luate în faza de rejudecare, instanța reține următoarea situație de fapt: 1. În vara anului 2006, inculpatul a cunoscut-o pe partea vătămată H.O.E., prin intermediul unei cunoștințe comune, numita T.G. În seara de 31 august 2007, inculpatul, însoțit de martora M.A.E., a mers la Barul „B.G." din municipiul Piatra Neamț, unde partea vătămată lucra ca ospătar. Din acest loc, inculpatul s-a oferit să le conducă pe amândouă acasă cu mașina și după ce a lăsat-o pe martoră în cartierul Dărmănești, inculpatul s-a deplasat pe strada ce face ieșirea din municipiul Piatra Neamț spre Târgu Neamț. Partea vătămată s-a alarmat pentru că și-a dat seama ca traseul ales de inculpat nu corespunde cu cel care ducea spre domiciliul ei, însă inculpatul a liniștit-o, susținând că'trebuie să ajungă la un bar aflat în zonă.

La intrarea în com. Dobreni, județul Neamț, inculpatul s-a înscris la stânga spre com. Negrești, județul Neamț și a ajuns într-un loc izolat, în câmp, unde a oprit autoturismul, a acționat sistemul de blocare automată a portierelor autoturismului și i-a cerut părții vătămate să se dezbrace. Aceasta a refuzat, spunându-i inculpatului că este virgină, însă inculpatul a început să o dezbrace, fără să țină seama de faptul că victima îl ruga să nu o violeze. Deoarece partea vătămată a opus rezistență, inculpatul a amenințat-o că o bate și i-a cerut să întrețină relații sexuale pe cale orală. Partea vătămată H.O. a declarat că a refuzat și a încercat să folosească împotriva inculpatului un spray care era sub scaunul din dreapta, însă acesta a lovit-o cu palma peste gât și a tras-o de păr.

În aceste momente, părții vătămate i s-a făcut rău, aceasta suferind de astm bronșic, iar inculpatul a stropit-o pe față cu suc. De asemenea, inculpatul a sunat-o pe martora M.G. de pe telefonul său mobil, întrebând-o dacă partea vătămată este virgină, iar martora i-a răspuns cu mesajul „Nu știu, încearcă și tu că viața e frumoasă !". Văzând că partea vătămată nu cedează în fața încercărilor sale de a avea raport sexual cu aceasta, inculpatul a deschis portierele și i-a cerut să coboare din mașină. Fiind astfel abandonată într-un loc izolat, partea vătămată a fugit pe câmp timp de 4-5 ore, perioadă de timp cuprinsă între ora 24:00 și până la ora 04:30, când a reușit să ajungă la o casă din com.

Negrești. Aceasta a declarat că, la un moment dat l-a auzit din nou pe inculpat, care se întorsese să o caute și s-a ascuns în curtea casei unde ajunsese. Partea vătămată a fost găsită de martora A.G., căreia i-a relatat faptul că un bărbat a încercat să o violeze în noaptea respectivă. De asemenea, partea vătămată i-a telefonat mamei ei, relatându-i cele întâmplate și, după aceea cu o mașină a ajuns în Piatra Neamț, la prietena ei, T.G. Aici s-a schimbat de haine și, în dimineața de 01 septembrie 2006, împreună cu mama ei, s-au deplasat la Poliția municipiului Piatra Neamț, unde a reclamat fapta comisă de inculpatul K.M. Din raportul medico legal din 28 mai 2007 (fila 37 d.u.p) rezultă că partea vătămata H.O.E.

este virgină, iar din raportul de expertiză medico legală din 10 decembrie 2007, încheiat de S.M.L. Neamț, rezultă că partea vătămată prezintă o bronșită cronică astmatiformă. 2. În luna noiembrie 2006, inculpatul a cunoscut-o pe partea vătămată M.A.A., în discoteca „B.S." din municipiul Piatra Neamț, prin intermediul unei prietene, numita M.A. În seara de 18 noiembrie 2006, inculpatul a invitat partea vătămată M.A.A. la discoteca „ J." din Piatra Neamț, iar din acest loc s-au deplasat la discotecă. În jurul orei 24,30, partea vătămată M.A.A. i-a spus inculpatului că dorește să plece acasă, iar acesta s-a oferit să o conducă cu mașina sa marca „C.G." Inculpatul s-a deplasat cu mașina spre ieșirea din oraș, către orașul Bicaz, fapt ce a alarmat-o pe partea vătămată.

Inculpatul i-a spus că vrea să alimenteze autoturismul cu carburant, însă a trecut de stația Peco, mergând spre com. Alexandru cel Bun, județul Neamț. Inculpatul, s-a îndreptat într-un loc izolat, pe un câmp, unde a oprit autoturismul, a blocat automat portierele și i-a cerut părții vătămate să se dezbrace. Deoarece, aceasta a refuzat, susținând că este virgină, inculpatul a amenințat-o că o lasă acolo și că îi va întinde o cursă, prin aceasta înțelegând că o va duce într-un loc unde va fi batjocorită de mai mulți bărbați. Potrivit declarației părții vătămate, inculpatul a început să o dezbrace și a prfns-o de păr, moment în care un cercel i s-a desprins din ureche. Inculpatul a rabatat canapeaua din spate a mașinii și a constrâns-o pe partea vătămată să întrețină raport sexual normal, anal și oral.

La sfârșit, inculpatul i-a atras atenția părții vătămate să nu relateze nimănui cele întâmplate. De asemenea, la întoarcere, inculpatul a cumpărat o cartelă de telefon și i-a dat-o părții vătămate pentru ca aceasta să-l poată suna și să-l informeze despre starea ei de sănătate, întrucât nu se simțea bine. Partea vătămată a ajuns în locuința unde stătea în gazdă, fiind elevă în municipiul Piatra Neamț și i-a relatat prin telefon surorii ei, M.Ș., studentă în Iași, că a fost victima unei fapte de viol. Sora părții vătămate, numita M.Ș. a venit în Piatra Neamț în data de 20 noiembrie 2007 și, împreună cu partea vătămată, au mers la Poliția municipiului Piatra Neamț pentru a denunța fapta. Din constatarea medico-legală din 20 noiembrie 2006, efectuată de S.M.L.

Neamț, rezultă că partea vătămată M.A.A. a prezentat o deflorare care poate data din 19 noiembrie 2006 și nu a prezentat leziuni traumatice, care să fi necesitat zile de îngrijiri medicale. 3. În luna ianuarie 2007, inculpatul K.M. le-a cunoscut pe părțile vătămate D.D. și pe N.L.G., eleve în municipiul Piatra Neamț. În seara de 09 martie 2007, în timp ce părțile vătămate se aflau în Barul „E.G.", împreună cu martora Ș.A.M., a venit și inculpatul și, împreună, s-au deplasat într-o discotecă din com. Ruginoasa, jud. Neamț. Din acest loc, inculpatul a plecat la o pensiune din com. Ștefan cel Mare, unde a lăsat-o pe Ș.A.M. Când s-a întors în discoteca din com. Ruginoasa, inculpatul s-a manifestat nervos și le-a cerut, imperativ, părților vătămate D.D.

și N.L.G. să-l însoțească spre municipiul Piatra Neamț. în timpul deplasării spre oraș, inculpatul a părăsit la un moment dat carosabilul și a luat-o spre un câmp. A oprit în loc izolat, a blocat portierele și le-a spus părților vătămate că dorește să întrețină raporturi sexuale cu ele. Acestea i-au răspuns că sunt virgine și s-au opus, însă inculpatul le-a amenințat că le va lăsa pe câmp și le va alerga cu mașina. Deoarece, era ora 2.00, noaptea, amenințările le-a creat părților vătămate o stare de teamă pe deplin justificată. Inculpatul le-a îndemnat pe părțile vătămate să aibă una față de cealaltă manifestări erotice, după care a întreținut, cu partea vătămată N.L.G., raport sexual normal, anal și oral, iar cu partea vătămată D.D.

- raport sexual normal și oral. După consumarea acestor fapte, inculpatul le-a condus pe părțile vătămate în municipiul Piatra Neamț. Acestea nu au spus nimic părinților lor, din sentimente de teamă și de rușine. După o perioadă de circa 2 luni, părțile vătămate au sesizat despre cele întâmplate la Poliția municipiului Piatra Neamț. Din raportul de constatare medico legală din 10 mai 2007 (fila 55 dup) efectuat de S.M.L., Piatra Neamț, rezultă că partea vătămată D.D. prezintă o deflorare mai veche de 14 zile, neputându-se însă preciza de când anume datează. Aceleași concluzii au fost înscrise și în raportul de constatare medico legală din 8-10 mai 2007, referitor la partea vătămată N.L.G. 4. Inculpatul K.M.

a cunoscut-o pe partea vătămată M.A., în luna aprilie 2007, prin intermediul părții vătămate D.D. În ziua de 10 aprilie 2007, partea vătămată D.D., care se afla de o săptămână acasă la M.A., a comunicat prin telefon, prin serviciul mesagerie, cu partea vătămată N.L.G., aflând că aceasta se află la bunici, în com. Ruginoasa, jud. Neamț. Partea vătămată D.D. a fost rugată să vorbească cu inculpatul pentru a se deplasa să o ia pe Nistor Loredana din comuna Ruginoasa. Inculpatul a fost de acord și, în aceeași seară s-a întâlnit cu D.D. și M.A. în zona Magazinului „O." din Piatra Neamț. Imediat cum acestea s-au urcat în mașină, inculpatul a blocat portierele, a ieșit din municipiul Piatra Neamț și s-a îndreptat spre un câmp.

Aici a rabatat canapeaua din spatele mașinii și le-a cerut părților vătămate să se dezbrace. Partea vătămată D.D. i-a spus părții vătămate M.A. că nu are rost să se opună și chiar a ajutat-o să se dezbrace. Inculpatul le-a cerut să aibă manifestări erotice una față de cealaltă, după care, prin constrângere, a întreținut raport sexual cu partea vătămată M.A., deși aceasta s-a opus mai întâi, susținând că este virgină. Inculpatul a întreținut un raport sexual oral cu partea vătămată D.D., după care le-a condus pe cele două părți vătămate înapoi, în oraș. Din raportul de constatare medico legală din 10 mai 2007 efectuat de S.M.L. Piatra Neamț rezultă că minora M.A. prezintă o deflorare mai veche de 14 zile, fără a se putea preciza de când anume datează.

La data de 9 mai 2007, partea vătămată D.D. i-a relatat bunicii sale, T.M., că a fost violată de către inculpatul K.M., iar aceasta le-a povestit și părinților părții vătămate. Cele trei părți vătămate: D.D., N.L.G. și M.A. s-au deplasat la Poliția municipiului Piatra Neamț și au formulat plângeri penale împotriva inculpatului. Inculpatul K.M. a părăsit România în cursul urmăririi penale și, deși legal citat și având cunoștință de proces, nu s-a prezentat în instanță însă, prin intermediul apărătorului său a propus, în apărare, proba testimonială. Partea vătămată H.O.E. s-a constituit parte civilă cu suma de 2.000 lei, reprezentând contravaloarea telefonului mobil și a unei brățări din aur pe care le-a pierdut în noaptea de 1 septembrie 2006, a hainelor care i-au fost rupte de către inculpat și care s-au și deteriorat în acea noapte, din cauza ploii, și cu suma de 3.000 lei, reprezentând daune morale, actualizate la data executării (fila 42 dosar).

Părțile vătămate: M.A., D.D., N.L.G. și M.A. nu au formulat pretenții civile în cauză. Audiat în cursul urmăririi penale, dar și în faza de rejudecare a cauzei (filele 84-86, Dosar nr. 3052/103/2010*), inculpatul nu a recunoscut săvârșirea infracțiunilor. A arătat că partea vătămată H.O. i-a cerut să o ducă acasă cu mașina, că el i-a spus că are niște treburi de rezolvat în com. Negrești și ea s-a oferit să-l însoțească. Pe drum, l-a deranjat că partea vătămată îi verifica agenda telefonică și de aceea i-a solicitat să coboare din mașină, iar la întoarcere în oraș a căutat-o, însă nu a găsit-o (fila 172 d.u.p.). De asemenea, s-a mai reținut că, în declarația luată în faza de rejudecare, inculpatul a mai susținut că a fost deranjat și de faptul că partea vătămată, în timp ce se afla în mașina sa, a avut convorbiri telefonice de pe telefonul său mobil și, pentru acest motiv, s-a enervat și i-a cerut acestei să coboare din mașină.

Ulterior, s-a întors din Piatra Neamț, împreună cu M.G. și prietenul acesteia pentru a o căuta pe partea vătămată, în locul unde a coborât din mașina sa, însă nu au mai găsit-o, iar în ziua următoare aceasta a făcut sesizare la Poliție împotriva lui. Referitor la partea vătămată M.A.A., inculpatul a declarat că în seara de 18 noiembrie 2006 a mers cu ea în mai multe discoteci, că s-a oferit să o transporte la domiciliul său, la rugămintea vecinei sale, V.E., care i-a spus că părții vătămate i se făcuse rău, însă a mers mai întâi la o benzinărie pentru a-și alimenta mașina, că pe drum i-a făcut avansuri părții vătămate, însă aceasta i-a spus că este în perioada de menstruație. A condus-o acasă pe partea vătămată, nu a întreținut cu ea relații sexuale și i-a cumpărat o cartelă telefonică, la solicitarea ei, pentru a ține legătura.

De asemenea, a mai precizat că în momentul în care a ajuns în fața blocului unde locuia partea vătămată, a constatat că era așteptată de prietenul ei și atunci s-a supărat pe ea, deoarece și-a dat seama că a ceasta a fost neserioasă când a pretins că i s-a făcut rău. (fila 174 d.u.p. și filele 84-86, Dosar nr. 3052/103/2010*). Despre părțile vătămate D.D. și N.L.G., inculpatul a susținut că le cunoaște, că le-a împrumutat bani, fără ca acestea să-i mai restituie, că părțile vătămate au și locuit la el câteva zile, că acestea întrețineau relații sexuale cu alți bărbați, că a fost sunat de părinții acestora și acuzat pe nedrept că ar fi întreținut relații sexuale.(fila 179 dosar urmărire penală).

În declarația dată în faza de rejudecare, inculpatul a mai precizat că în data de 9 martie 2007, înjurai orelor 22,00, pentru că trebuia să deplaseze până în localitatea Agapia, jud. Neamț, în timp ce se afla împreună cu părțile vătămate D.D. și N.L.G. într-un bar din Piatra Neamț, a fost de acord să le conducă cu mașina până în com. Ruginoasa, jud. Neamț, de unde erau de loc bunicii părții vătămate N.L.G., pentru că ele au dorit să meargă la discoteca organizată în această localitate. De asemenea, inculpatul a mai relatat că, împreună cu părțile vătămate a fost și martora Ș.A. Le-a pus în vedere părților vătămate că la întoarcere vor trebui să se descurce singure, însă, în aceiași noapte, părțile vătămate au insistat foarte mult la telefon ca, la întoarcere să treacă prin localitatea Ruginoasa pentru a le conduce înapoi la Piatra Neamț.

În cele din urmă, el a fost de acord numai atunci că părțile vătămate și Ș.A. au spus că dacă le refuză, ele se vor întoarce pe jos, astfel că s-a simțit responsabil pentru situația lor. De asemenea, referitor la seara de 10 aprilie 2007, inculpatul a arătat în declarația sa luată în faza de rejudecare că, în timp ce se întorcea cu mașina sa din municipiul Suceava, în jurul orei 18,00, a fost sunat la telefon de către părțile vătămate D.D. și M.A., care l-au rugat să meargă împreună cu ele în com. Ruginoasa pentru a o lua pe prietena lor, N.L.G., care se afla la bunicii săi. Inițial, a refuzat categoric, deoarece era foarte supărat pe N.L.G., care îi datora și o sumă de bani, dar în cele din urmă a acceptat, s-a întâlnit cu părțile vătămate în zona Magazinului „O." și, la propunerea lor, a mers împreună cu ele la Barul „B.C." de lângă Muzeul de Istorie.

După aproximativ jumătate de oră, inculpatul a plecat acasă, iar fetele au rămas în bar, astfel că nu a existat nicio altă mtâlnire cu părțile vătămate D.D. și M.A., sau N.L.G. în seara respectivă. Astfel, inculpatul a negat în declarațiile sale că ar fi întreținut relații sexuale cu vreuna dintre părțile vătămate și că în realizarea acestui scop ar fi exercitat asupra lor acte de constrângere fizică și morală. Prima instanță, a apreciat că vinovăția inculpatului K.M. în comiterea faptelor de viol și de lipsire de libertate, astfel cum a fost acuzat de către părțile vătămate, rezultă din materialul probator administrat în cauză, respectiv în urmărirea penală, în primul ciclu de judecată în fond, precum și în cadrul soluționării prezentei cereri de rejudecare după extrădare formulată de către inculpatul K.M.

Astfel, faptele săvârșite în noaptea de 31 august 2006, împotriva părții vătămate H.O.E. sunt dovedite cu: plângerea și declarațiile date de partea vătămată în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești (fila 14, 21-32 d.u.p. și fila 42 dosar). în plângerea și declarațiile sale, menținute pe parcursul procesului penal, partea vătămată a susținut că a fost constrânsă, de către inculpat, să întrețină raport sexual cu acesta, însă s-a opus cu vehemență, că inculpatul a sechestrat-o în mașină, pe timp de noapte și într-un loc izolat, că i s-a făcut rău, întrucât suferă de astmă și că inculpatul a lăsat-o pe câmp. Partea vătămată a mers pe jos spre com. Dobreni, unde a reușit să telefoneze acasă și să anunțe cele întâmplate; actele medico - legale, respectiv: raportul medico legal din 2007 (fila 37 d.u.p.) efectuat de S.M.L.

Piatra Neamț, care atestă că partea vătămată este virgină, precum și raportul medico legal din 2007, din care rezultă că partea vătămată suferă de bronșită cronică astmatiformă; planșele fotografice ilustrând pantalonii pe care partea vătămată i-a purtat în noaptea de 31 august 2006 și care prezintă pete de murdărie de la mersul pe jos pe vreme ploioasă și prin noroi; declarația martorului S.C., ofițer de poliție, la care partea vătămată s-a prezentat pentru a depune plângerea. Martorul a relatat că l-a audiat pe inculpatul K.M., care ar fi recunoscut că blocase portierele mașinii, intenționând să întrețină relații sexuale cu victima, dar că, fiind refuzat, a dat-o jos din mașină și a lăsat-o pe câmp; declarația martorei M.A.

(fila 68 d.u.p.), care a relatat că inculpatul a cunoscut-o pe partea vătămată în seara zilei de 31 august 2006, că martora i-a cerut inculpatului să o ducă acasă, însă acesta a acceptat cu condiția ca partea vătămată să meargă cu ei, că, inițial, partea vătămată a refuzat, însă a acceptat la insistențele unei alte persoane și, după ce martora a coborât sin mașină a observat că inculpatul a luat-o într-o altă direcție de mers decât cea stabilită inițial. A mai arătat martora că, după câteva zile s-a întâlnit cu inculpatul K.M., care a atenționat-o să „ aibă grijă ce spune la poliție", martora știind că partea vătămată depusese plângere; declarația martorei M.G. (fila 69 d.u.p. și fila 306 dosar), care a relatat că inculpatul și partea vătămată se cunoșteau dinainte de seara de 31 august 2006 este infirmată de depoziția martorei M.A.A., ce a relatat că inculpatul a făcut cunoștință cu partea vătămată, în prezența ei, în seara respectiv.

A mai declarat martora că, în noaptea de 31 august/01 septembrie 2006 a primit două mesaje de la inculpat, în care era întrebată ceva în legătură cu partea vătămată și cu M.A.A., iar ea i-a răspuns „nu -știu nimic, dar încearcă". Acest aspect a fost menționat de către partea vătămată în declarația sa și anume că inculpatul ar fi întrebat-o pe martoră, prin intermediul unui mesaj telefonic, dacă H.O. este virgină, această răspunzându-i „ nu știu, dar încearcă" împrejurare ce dovedește în mod clar intenția inculpatului de a întreține relații sexuale cu partea vătămată. Aceeași martoră a mai declarat că, în noaptea de 01 septembrie 2006 inculpatul i-a spus că s-a certat cu partea vătămată, că aceasta a fugit și i-a cerut sprijinul pentru a o găsi.

Martora l-a însoțit pe inculpat în locul unde acesta o lăsase pe partea vătămată, dar nu a mai găsit-o. A doua zi, partea vătămată împreună cu mama ei, au venit la martoră, partea vătămată i-a spus că inculpatul încercase să o violeze, iar mama acesteia i-a cerut martorei să dea o declarație, la poliție, împotriva inculpatului (fila 74 d.u.p.); declarația martorei T.G.C., la care partea vătămată a venit în dimineața zilei de 01 septembrie 2006, pentru a-și schimba hainele murdare. Martora a sesizat că partea vătămată era confuză și speriată, însă aceasta nu i-a povestit nimic atunci, stabilind o întâlnire cu mama ei. (fila 78 d.u.p.); declarația martorei A.G. (fila 200 dosar), în curtea căreia partea vătămată s-a adăpostit în dimineața zilei de 01 septembrie 2006. Martora este cea care a găsit-o pe partea vătămată, a observat că avea hainele murdare, iar partea vătămată i-a povestit că un bărbat încercase să o violeze.

Martora i-a dat bani pentru ca partea vătămată să plece acasă cu autobuzul și a însoțit-o până în centrul comunei. A mai arătat martora că partea vătămată i-a povestit că, după ce mersese pe câmp circa 3-4 km, în apropierea casei, l-a văzut pe inculpat trecând cu mașina și, de teamă de a nu fi găsită, a sărit peste gard în curtea martorei. (fila 82 d.u.p.). Declarația martorei este însoțită de procesul verbal de verificare a veridicității depoziției, întocmit de organele de poliție și de planșa fotografică, cuprinzând aspecte realizate cu ocazia conducerii în teren de către partea vătămată H.O.E., în com. Dobreni, la locuința martorei. Această declarație a martorei se coroborează și cu declarația inculpatului luată în faza de rejudecare în care a susținut că, după ce i-a cerat părții vătămate să coboare din mașina sa, în seara respectivă, s-a întors din Piatra Neamț, împreună cu M.G.

și prietenul acesteia pentru a o căuta pe partea vătămată, în locul unde a coborât din mașina sa, însă nu au mai găsit-o; declarația martorilor C.Ș. și T.I. (fila 90-94 d.u.p., fila 307 dosar, fila 397 dosar), care au transportat-o pe partea vătămată cu mașina lor până în stația de autobuz din com. Dobreni, la solicitarea martorei P.A. și; declarațiile martorei P.A. (fila 96-98 d.u.p. și fila 305 dosar), care a relatat că, în dimineața zilei de 01 septembrie 2006, în jurul orei 5.00, a venit la domiciliul ei partea vătămată și i-a cerut să o lase să dea un telefon. Martora a observat că hainele părții vătămate erau murdare de noroi, iar aceasta i-a povestit că un bărbat a încercat să o violeze.

Partea vătămată a vorbit la telefon cu mama ei, după care a plecat cu mașina martorilor T.I. și C.Ș. Instanța de fond a apreciat că, din coroborarea acestor probe a rezultat că inculpatul nu a condus-o pe partea vătămată în Barul „B.G.", așa cum au stabilit inițial, a transportat-o într-un loc izolat, a încercat să o violeze, însă nu a reușit, în principal pentru motivul că partea vătămată a suferit în momentele respective mai multe crize de astmă, și a abandonat-o în câmp, în timpul nopții. De asemenea, s-a mai reținut că, inculpatul, prin faptul că a blocat portierele mașinii, i-a restrâns părții vătămate dreptul la libertate și a încercat, prin constrângere, să întrețină cu ea raport sexual, infracțiunea de viol rămânând în faza de tentativă, datorită atimdinii vehemente a părții vătămate.

Instanța de fond a apreciat că, faptele comise în seara de 18 noiembrie 2006, împotriva părții vătămate M.A.A., sunt probate cu plângerea formulată, la data de 19 noiembrie 2006, de către partea vătămată și declarațiile date de aceasta în cursul urmăririi penale și al judecății (fila 204 dosar). Partea vătămată a relatat că, în noaptea de 18 noiembrie 2006, a fost dusă de către inculpat pe un câmp, acesta a blocat portierele și a dezbrăcat-o, după care a întreținut, împotriva voinței ei raporturi sexuale normale, anale și orale.

Partea vătămată i-a spus că este virgină și are ciclu menstrual, însă inculpatul a forțat-o, fără a folosi violențe fizice, dar fără să țină cont că aceasta plângea și îl ruga să înceteze, profitând de neputința victimei de a se apăra în împrejurările respective; procesul verbal de verificare a veridicității declarației părții vătămate, întocmit la data de 14 mai 2007 de către organele de poliție și planșa fotografică efectuată cu ocazia cercetării la fața locului (fila 109-116 d.u.p.); constatarea medico -legală din 20 noiembrie 2006, din care rezultă că partea vătămată prezintă o deflorare, care poate data din 19 noiembrie 2006, nu prezintă leziuni traumatice și se află în perioada ciclului menstrual; declarația martorei M.Ș.

(fila 395 dosar) - sora părții vătămate - căreia partea vătămată i-a relatat că a fost victima unui viol. Partea vătămată a sunat-o în dimineața zilei de 19 noiembrie 2006, la ora 5:00, iar martora a venit în municipiul Piatra Neamț și a găsit-o speriată și agitată. Împreună s-au deplasat la poliție și au depus plângere, după care s-au dus la spital. Partea vătămată i-a arătat martorei pantalonii pe care-i purtase și care aveau fermoarul rupt de către inculpat, în momentul în care o dezbrăcase forțat și i-a povestit că s-a împotrivit actului sexual, însă datorită timpului și locului unde se aflau, diferenței de vârstă și de constituție fizică, și-a dat seama că orice acțiune a ei de a se împotrivi, de a țipa sau de a se lupta era sortită eșecului, (fila 123-126 d.u.p.); declarațiile martorei C.M.G.

(fila 128 d.u.p. și 97 dosar), asistentă medicală la Spitalul județean Neamț. Aceasta a fost sunată de M.Ș., care i-a spus că sora ei a fost violată, martora îndrumând-o să vină la spital pentru consultație. A mai arătat martora că, în momentul în care partea vătămată a venit cu sora ei la spital, medicul le-a spus că este prea târziu pentru a se mai recolta probe; declarația martorei V.E. (fila 130 d.u.p.), care a arătat că, în noaptea de 18/19 noiembrie 2006, în jurul orei 3.00, partea vătămată M.A. 1-a rugat pe inculpat să o ducă acasă întrucât se simțea rău; declarația martorei O.G. (fila 136 d.u.p.), care a arătat că, în noaptea de 19 noiembrie 2006, partea vătămată a afirmat că se simte rău și a plecat împreună cu inculpatul spre casă.

Ulterior, martora a aflat de la inculpat că partea vătămată a depus plângere împotriva lui. Pe partea vătămată, martora o cunoaște ca pe o fată tăcută și care nu dansa prin cluburi; procesul verbal de constatare, cu planșă fotografică, din data de 28 mai 2007, care indică locul unde se găsea cercelul pe care l-a pierdut partea vătămată în timpul agresiunii. Astfel, probele administrate confirmă faptul că, în noaptea de 18/19 noiembrie 2006 inculpatul a condus-o pe partea vătămată, cu mașina, într-un loc izolat, a blocat portierele, limitându-i dreptul la libertate și a constrâns-o să întrețină raporturi sexuale, deși partea vătămată s-a opus, susținând că este virgină și în perioada ciclului menstrual.

3. De asemenea, s-a mai reținut că, faptele săvârșite de inculpat împotriva părților vătămate D.D. și N.L.G., în noaptea de 9 martie 2007, sunt dovedite cu : plângerile formulate de părțile vătămate în ziua de 10 mai 2007 și declarațiile acestora din timpul urmăriri penale și al cercetării judecătorești (fila 198 dosar). Acestea au arătat că, în noaptea de 9 martie 2007, au fost conduse cu mașina de către inculpat pe un câmp izolat, că inculpatul a blocat portierele, că a țipat la ele să se dezbrace și le-a amenințat, că a întreținut cu ele raporturi sexuale timp de 40 minute. De teamă și de rușine, părțile vătămate nu au povestit părinților cele întâmplate decât după două luni. Părțile vătămate au mai arătat că inculpatul le-a amenințat că le va găsi oriunde în cazul în care vor spune ceva.

Partea vătămată N.L.G. a mai fost sunată ulterior de către inculpat, care i-a cerut întâlniri, însă ea a refuzat. Au susținut părțile vătămate că erau virgine, că inculpatul cunoștea vârsta lor și că acesta avea implantate bile în penis; procesul verbal de conducere în teren, la locul comiterii faptei, de către cele două victime, cu planșa fotografică de la desfășurarea acestei activități; rapoartele de constatare medico - legale din 2007, din care rezultă că părțile vătămate prezintă deflorări mai vechi de 14 zile, dar fără a se putea preciza data exactă a producerii lor, datorită faptului că s-au prezentat cu întârziere la medic; declarațiile martorului T.B.V. (fila 140 d.u.p. și fila 308 dosar), care a declarat că, în dimineața zilei de 10 martie 2007. a fost vizitat de către părțile vătămate D.D.

și N.L.G. Acestea era speriate, plângeau și i-au povestit că au fost violate de către inculpat. Deși martorul le-a sfătuit să meargă la poliție, ele au respins această sugestie întrucât le era teamă de inculpat și declarațiile martorei T.M., bunica părții vătămate D.D. (fila 202 dosar), căreia aceasta i-a povestit, după două luni de la faptă, ceea ce i s-a întâmplat. Martora i-a anunțat pe părinții părților vătămate și, la indicațiile acestora, au mers la poliție. Instanța de fond a apreciat că, Din coroborarea acestor probe rezultă în mod evident că inculpatul le-a împiedicat pe părțile vătămate să se deplaseze și să acționeze în conformitate cu voința lor și le-a constrâns, prin amenințare și constrângere morală, să întrețină raporturi sexuale.

4. Instanța de fond a mai reținut că, faptele comise de inculpatul K.M., în noaptea de 10 aprilie 2007, împotriva părții vătămate M.A., sunt probate cu plângerea formulată, la data de 10 mai 2007, de către partea vătămată și declarațiile date de aceasta (fila 393 dosar), prin care a relatat modalitatea în care inculpatul a transportat-o pe un câmp, a blocat portierele, i-a cerut să se dezbrace, moment în care a început să țipe și să plângă. Partea vătămată D.D. a sfătuit-o să nu se opună și inculpatul a întreținut cu ea un raport sexual normal. în ziua de 10 mai 2007, partea vătămată M.A. a fost sunată de tatăl părții vătămate D.D., care a întrebat-o dacă este adevărat că a fost violată și ea de către inculpat și a îndrumat-o să discute despre această situație cu părinții ei.

(fila 25 d.u.p.); procesul verbal de verificare a veridicității declarațiilor părții vătămate și planșa fotografică realizată de la cercetarea la fața locului (fila 46-54 d.u.p.); raportul de constatare medico - legală din 2007, din care rezultă că partea vătămată prezintă o deflorare mai veche de 14 zile, timp după care, din punct de vedere medico legal, nu se mai poate preciza de când anume datează; declarațiile părții vătămate D.D., care a fost prezentă în momentul în care inculpatul a violat-o pe M.A.. Aceasta a relatat că partea vătămată M.A. s-a opus, spunându-i inculpatului că este virgină, că a atenționat-o că nu are rost să se opună pentru că nu are nicio șansă de scăpare, că partea vătămată a plâns tot timpul raportului sexual, fiind în stare evidentă de panică, iar în noaptea respectivă, după ce au ajuns acasă, precum și a doua zi, M.A.

a fost într-o stare de puternică tulburare și a plâns; listingul convorbirilor telefonice, care confirmă faptul că, în ziua de 10 aprilie 2007, au fost trimise mesaje de pe telefonul mobil al părții vătămate N.L.G. pe telefonul părții vătămate M.A., pentru a o determina pe aceasta să se deplaseze, în seara respectivă, împreună cu D.D. și cu inculpatul, spre com. Ruginoasa (fila 126-131 d.u.p.) și declarația părții vătămate N.L.G. (fila 472 dosar), care a arătat că inculpatul a trimis mai multe mesaje de pe telefonul ei, părții vătămate M.A., cu intenția de a se întâlni cu ea. S-a mai reținut că, din coroborarea acestor probe a rezultat că inculpatul a lipsit-o de libertate pe partea vătămată M.A., în mod ilegal, în noaptea de 10 aprilie 2007 și a întreținut cu ea, prin constrângere, raporturi sexuale.

De asemenea, instanța de fond a avut în vedere că, în toate situațiile, inculpatul a cunoscut vârsta părților vătămate, întrucât obișnuia să se intereseze, în momentul în care le cunoștea, despre acest aspect, în acest sens, declarând părțile vătămate D.D. (fila 198 dosar) și M.A. (fila 393 dosar). Totodată, s-a apreciat că este relevant din punct de vedere probatoriu că părțile vătămate au dat, fiecare în parte, detalii cu privire la interiorul autoturismului, aparținând inculpatului și în care s-au comis faptele care se rețin în sarcina inculpatului, precum și cu privire la modul de operare al inculpatului, de fiecare dată acesta acționând în același mod, în sensul că toate infracțiunile s-au petrecut pe timp de noapte, în locuri