ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1303/2012

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin sentința penală nr. 6/ P din 26 ianuarie 2011 a Tribunalului Neamț s-a dispus, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., achitarea inculpaților A.D., și G.I.F.,aflat în prezent în Penitenciarul Vaslui, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin.

(

1), (2), (3), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a respins acțiunea civilă formulată de partea civilă SC T. SRL., cu sediul în Bacău, județul Bacău.

S-a constatat că inculpații au fost asistați de apărători aleși.

În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

S-a reținut că sub numărul 1043/103 din 26 februarie 2009, a fost înregistrat la instanță rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamț prin care s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpaților A.D. și G.I.F. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Prin actul de sesizare al instanței s-a reținut că inculpații au emis în perioada iulie 2006 - august 2007, pentru SC P.V. SNC Roman, un număr de 19 cecuri fără acoperire cu numerar disponibil în cont, prejudiciind în acest mod partea vătămată SC T. SRL. Bacău cu suma de 386.458 lei.

În cursul judecății, au fost audiați inculpații, care însă s-au prevalat de dispozițiile art. 70 alin. (2) C. proc. pen., au fost audiați martorii V.M., C.N., A.C.C., A.L.I., C.C., R.O., au fost solicitate relații de la B.C.R., B.C.C., C.E.B., B.T., precum și de la Direcția Sanitar Veterinară Bacău.

Din analiza probatoriului administrat pe tot parcursul procesului penal, instanța a reținut următoarele:

La data de 29 noiembrie 1992, P.V. a înregistrat la Registrul Comerțului societatea comercială SC P.V. SNC având ca obiect de activitate principal comerțul cu amănuntul.

Sediul social și punctul de lucru au fost în municipiul Roman.

Asociat la firmă, cu un procent de 5%, a fost inculpatul A.D.

La data de 20 august 2003, obiectul de activitate al societății a fost completat cu: desfacere produse din carne, măcelărie.

Prin act adițional, în societate s-a făcut o nouă modificare cu privire la sediu, la data de 6 octombrie 2004.

Prin încheierea de autentificare nr. 268 din data de 1 august 2006 a unui birou notarial din municipiul Roman, acționarul principal P.V., l-a împuternicit, prin mandat, pe inculpatul A.D. să o reprezinte în toate relațiile comerciale realizate pe această societate comercială.

La data de 24 august 2007, inculpatul A.D. a ieșit din firmă, predând-o, în calitate de administrator și asociat unic inculpatului G.I.F.

Ieșirea, în mod legal din societate a inculpatului A.D., la data de 24 august 2007, s-a făcut după ce, mai bine de un an de zile, inculpatul G.I.F. a participat alături de acesta, la activități de administrare a firmei.

Această situație rezultă din declarația pe care a dat-o în fața notarului public la data de 9 august 2007, autentificată prin încheierea nr. 4810, prin care a arătat că începând cu data de 1 august 2006 a efectuat acte de administrare a SC P.V. SNC Roman.

Inculpatul A.D. l-a cunoscut pe inculpatul G.I.F. anterior anului 2006, când de la firma pe care cel de-al doilea o avea în municipiul Roman, SC F.&.T.C. SRL, s-a aprovizionat cu produse din carne.

La vremea respectivă, pe firma SC P.V. SNC Roman, erau două magazine de desfacere produse din carne, situate în municipiul Roman.

SC F.&T.C. SRL cu obiect de activitate - producția, prelucrarea și conservarea cărnii, a fost înregistrată la Registrul Comerțului la data de 22 iunie 2001. De la înființare a avut ca asociați pe inculpatul G.I.F. și pe G.T.

La data de 15 februarie 2006 a intrat, ca asociat în firmă, și D.P. Acesta, cu procura nr. 842 emisă de un birou notarial din municipiul Roman, l-a împuternicit pe G.I.F., să-l reprezinte în toate actele de comerț.

La data de 7 iulie 2006, G.T. s-a retras din firmă și a cesionat părțile sale sociale lui D.P.

Procura de reprezentare dată de D.P. inculpatului G.I.F. a fost revocată de el la data de 15 august 2006, iar la data de 28 august 2006 a ieșit din societate cesionând părțile lui sociale inculpatului G.I.F.

Din situația reținută, rezultă că, începând cu luna iulie 2006, când inculpatul G.I.F. a efectuat acte de administrare a SC P.V. SNC Roman, el devenea și administrator unic la SC F.&T.C. SRL.

Activitățile de administrare la o altă firmă le-a făcut deoarece, la momentul respectiv, pe firma al cărei administrator unic a devenit la data de 28 august 2006, nu mai putea desfășura activități comerciale, deoarece emisese în perioada mai 2006 - iulie 2006, pe seama a doi furnizori, un număr total de 29 file cec, fără a avea acoperire cu disponibil în cont și care au fost refuzate la plată, fapt ce a dus la intrarea societății în incidență bancară.

Rezultă deci că, începând cu luna iulie 2006, inculpatul G.I.F. nu mai putea desfășura activități pe firma lui, SC F.&T.C. SRL, intrând în relații de colaborare cu firma al cărui administrator era inculpatul A.D., SC P.V. SNC Roman.

La început inculpatul G.I.F. l-a ajutat pe inculpatul A.D. să intre în relații cu furnizorii de carne procesată și produse din carne, pe care i-a avut SC F.&T.C. SRL. Printre acești furnizori a figurat și SC T. 2000 SRL Bacău, având ca administrator pe V.M.

La acest furnizor s-au deplasat ambii inculpați, în ziua de 1 iulie 2006, unde inculpatul A.D. a încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 183, care a fost semnat din partea furnizorului de către V.M. și din partea beneficiarului SC P.V. SNC Roman de către acesta.

Contractul, cu valabilitate de un an de la data încheierii, viza livrarea de carne bovină și porcină în carcasă și preparate din carne. În contract s-a prevăzut că acesta este încheiat pe o perioadă de un an, cu posibilitatea prelungirii lui prin comanda beneficiarului. Din declarațiile martorei V.M. coroborate cu declarațiile inculpaților date în cursul urmăririi penale, rezultă că și după expirarea perioadei de un an, între părți au continuat să se deruleze relații comerciale în condițiile stipulate în contract.

Plata mărfii trebuia să se facă în termenul de 40 - 60 zile cu file cec. De la încheierea contractului, a început să se facă livrări, de regulă, cu mijloace de transport ale furnizorului. Documentul de însoțire a mărfii a fost factura. Pentru beneficiar toate facturile au fost semnate de inculpatul G.I.F.

La termenele scadente de 40 - 60 zile, aferent cantităților de produse rezultate din facturi, inculpatul A.D. a emis file cec cu sumele ce trebuiau achitate. Filele cec emise, toate au purtat semnătura acestuia și ștampila cu antetul firmei al cărei administrator era.

Filele cec, o parte erau completate de către inculpatul A.D. la emitere, altele după semnătură și ștampilă erau completate de către inculpatul G.I.F. și altele de către delegați ai furnizorului, la depunere, spre a fi încasate prin bancă.

B.C.C. - Agenția Roman, în perioada 20 august 2007 - 27 septembrie 2007, unitate bancară la care era deschis contul SC P.V. SNC Roman, a formulat la Poliția municipiului Roman mai multe sesizări privind incidente de plată cu filele cec emise de către această firmă în favoarea SC T. 2000 SRL Bacău, ca urmare a lipsei de disponibil în cont.

În cauză, la solicitarea organelor de cercetare penală, Garda Financiară - Secția Neamț a efectuat o verificare la SC P.V. SNC Roman privind livrările de mărfuri de către SC T. 2000 SRL Bacău.

La terminarea controlului s-a comunicat că, în evidența contabilă a beneficiarului nu s-au înregistrat venituri în sumă de 405.484,30 lei, reprezentând contravaloarea a 19 facturi emise de furnizor și neînregistrate la beneficiar.

Obligațiile fiscale către bugetul de stat neevidențiate și neachitate au fost stabilite în limita sumei de 119.259,7 lei.

Expertiza contabilă efectuată a stabilit că, în perioada 1 iunie 2006 - 30 iulie 2007, SC P.V. SNC Roman a achiziționat de la mai mulți furnizori, printre care figurează și SC T. 2000 SRL Bacău, carcasă de bovină, vițel și porc.

De la furnizorul SC T. 2000 SRL Bacău, s-a stabilit că, din totalul sumelor rezultate din facturile emise de 562.947,57 lei, nu au fost înregistrate facturi în sumă de 386.458 lei.

Diferența valorică de 176.489,47 lei reprezintă facturi achiziții carcasă porc, bovină și vițel, mărfuri recepționate și înregistrate în contabilitate, care au fost vândute prin punctul de vânzare cu amănuntul al firmei și cu facturi fiscale unor persoane fizice și juridice.

Pentru anul 2007, expertiza contabilă a reținut că SC P.V. SNC Roman, nu a avut evidență contabilă.

Față de constatările și concluziile expertizei contabile rezultă că, din suma de 405.484,30 lei cât rezultă din facturile emise de SC T. 2000 SRL Bacău, SC P.V. SNC Roman datora 386.458 lei, diferența de 18.926 lei fiind achitată.

S-a reținut în actul de sesizare al instanței că filele cec emise fără acoperire prin participația celor doi inculpați, au produs furnizorului un prejudiciu în sumă de 386.458 lei.

Din actele dosarului de urmărire penală rezultă că inculpații au emis un număr de 24 file cec fără acoperire, respectiv nr. 55112 emis la data de 13 august 2007, nr. 55111 emis la data de 14 august 2007, nr. 55110 emis la data de 15 august 2007, nr. 55108 emis la data de 17 august 2007, nr. 55109 emis la data de 16 august 2007, nr. 55128 emis la data de 30 august 2007, 338 nr. 55130 emis la data de 28 august 2007, nr. 55131 emis la data de 27 august 2007, nr. 55134 emis la data de 22 august 2007, nr. 55183 emis la data de 14 septembrie 2007, nr. 551150 emis la data de 14 septembrie 2007, nr. 55156 emis la data de 5 septembrie 2007, nr. 55160 emis la data de 7 septembrie 2007, nr. 55161 emis la data de 10 septembrie 2007, nr. 55162 emis la data de 11 septembrie 2007, nr. 55163 emis la data de 12 septembrie 2007, nr. 55182 emis la data de 13 septembrie 2007, nr. 55184 emis la data de 17 septembrie 2007, nr. 55185 emis la data de 18 septembrie 2007, nr. 55186 emis la data de 19 septembrie 2007, nr. 55187 emis la data de 20 septembrie 2007, nr. 55188 emis la data de 21 septembrie 2007, nr. 551189 emis la data de 24 septembrie 2007, nr. 55190 emis la data de 27 septembrie 2007.

Pentru stabilirea vinovăției în comiterea infracțiunii pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, instanța reține că atât în cursul urmăririi penale cât și al judecății, martora V.M., care este administratorul părții civile, a declarat că primea filele cec de la P.V. semnate și ștampilate, iar marea majoritate erau completate în prezența ei de inculpatul G.I.F., cu suma, data scadentă și beneficiarul. De asemenea, martora a declarat că data scadenței trecută pe filele cec era posdatată, în funcție de cum declara inculpatul G.I.F. că vor dispune de provizioane în cont, calculându-se între 40 și 60 de zile de la livrare.

În contractul încheiat între cele două societăți, s-a prevăzut ca plata produselor să se facă fie la momentul livrării și emiterii facturii, fie în termen de 40 - 60 de zile de la livrare, cu obligația constituirii de garanții conform art. 14 din contract, fiind completat de mână „cu file cec”, fie prin alte modalități. La articolul 14 din contract s-a prevăzut garantarea executării obligației de plată la termen cu bilet la ordin și nicidecum cu file cec, știut fiind că cecul este instrument de plată și nu de garanție. Raportat la conținutul contractului, rezultă că în situația plății cu file cec, acestea trebuiau emise la data la care urma să se facă plata, chiar dacă aceasta era la 40 sau 60 de zile de la data livrării și nu să fie emise la câteva zile de la data livrării mărfii, cu o dată ulterioară.

În condițiile în care la data emiterii cecurilor, administratorul părții civile cunoștea că societatea emitentă nu avea disponibilul necesar acoperirii cecului în cont, fapta nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, ci ale infracțiunii prevăzute de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934, în acest sens fiind și decizia în interesul legii nr. IX din 24 octombrie 2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

În motivarea deciziei s-a reținut că în cazul în care beneficiarul are cunoștință, în momentul emiterii, că nu există disponibilul necesar acoperirii cecului la tras, fapta nu poate constitui infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (5) C. pen., deoarece lipsește unul din elementele constitutive, respectiv inducerea în eroare.

Cu privire însă la infracțiunea prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 și 3 din Legea nr. 59/1934, prin rechizitoriu s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a inculpaților, dispoziție care nu a fost atacată și, în lipsa unei plângeri, instanța nu poate cenzura soluția procurorului. În aceste condiții nu se poate dispune condamnarea inculpaților pentru această infracțiune.

Susținerile inculpaților referitoare la faptul că filele cec au fost emise cu scopul de a o ajuta pe martora V.M. să obțină mai multe credite, pe care să le garanteze cu acestea sunt nefondate, având în vedere că din declarațiile martorilor C.N., C.C. și R.O., rezultă că aceste livrări de mărfuri au avut loc. Faptul că certificatele sanitar veterinare de însoțire a mărfurilor nu erau legale nu are relevanță în cauză, întrucât pentru acest aspect unitatea care livra produsele putea fi sancționată contravențional. Inculpatul G.I.F., în susținerea apărărilor sale, a declarat că martora V.M. le dădea bani fie în numerar, fie cu ordin de plată pentru a acoperi cecurile, însă nu a făcut nici o dovadă în acest sens.

Mai mult decât atât, cu privire la săvârșirea de către V.M. a infracțiunilor de înșelăciune, fals intelectual și uz de fals s-a dispus prin rechizitoriu neînceperea urmăririi penale, soluție care nu a fost atacată de inculpați.

Față de cele reținute mai sus, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., instanța urmează să dispună achitarea inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Deși din oficiu s-a pus în discuția părților schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., având în vedere achitarea inculpaților, instanța nu se va mai pronunța cu privire la acest aspect.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, deși partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 504.930,39 lei, reprezentând valoarea cecurilor rămase neacoperite, instanța urmează să respingă cererea formulată, având în vedere că fapta care ar fi atras răspunderea penală a inculpaților nu este o infracțiune de prejudiciu ci de pericol. Partea vătămată are posibilitatea de a recupera, pe cale unei acțiuni civile, prejudiciul cauzat de inculpați.

II. Împotriva acestei sentințe penale a formulat apel în termen legal procurorul.

În motivele scrise de apel se arată că hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică:

- în mod greșit s-a dispus achitarea inculpaților A.D. și G.I.F., pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, întrucât din probele administrate rezultă pe deplin vinovăția acestora;

- instanța de fond a omis să se pronunțe asupra schimbării încadrării juridice data faptei, prin actul de sesizare din art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în art. 215 alin. (1), (3), (4), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., invocată din oficiu de către aceasta.

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamț nr. 1022/P/2007, inculpații G.I.F. și A.D. au fost trimiși în judecată în stare de libertate, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., reținându-se că, în perioada iulie 2006 - august 2007, inculpații au emis pentru SC P.V. SNC Roman un număr de 19 file cec, fără acoperire cu numerar disponibil în cont, prejudiciind în acest mod partea civilă SC T. 2000 SRL Bacău cu suma de 504.930,39 lei.

I. Instanța de fond în mod greșit a dispus achitarea inculpaților în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., întrucât probele administrate în cauză dovedesc vinovăția acestora.

Astfel, începând cu 01 august 2006, inculpatul A.D. a fost împuternicit de P.V. (acționarul principal al SC P.V. SNC) să o reprezinte în toate relațiile comerciale.

La data de 24 august 2007, inculpatul A.D. a ieșit din firmă, predând-o în calitate de administrator și asociat unic inculpatului G.I.F.

Ieșirea în mod legal din societate a inculpatului A.D., la data de 24 august 2007, s-a făcut după ce mai bine de un an inculpatul G.I.F. a participat alături de acesta la activitățile de administrare a firmei.

În acest context, la data de 01 iulie 2006, ambii inculpați s-au deplasat la SC T. 2000 SRL Bacău, având-o ca administrator pe V.M., unde inculpatul A.D. a încheiat contractul de vânzare - cumpărare nr. 183, care a fost semnat din partea furnizorului de către V.M. și din partea beneficiarului SC P.V. SNC Roman de către acesta.

Contractul cu valabilitate de un an de la data încheierii viza livrarea de carne bovină și porcină în carcasă și preparate din carne.

Plata mărfii trebuia să se facă în termenul de 40 - 60 zile, cu file cec. De la încheierea contractului au început să se facă livrări - de regulă cu mijloacele de transport ale furnizorului. Documentul de însoțire a mărfii a fost factura.

Pentru beneficiar toate facturile au fost semnate de inculpatul G.I.F.

La termenele scadente de 40 - 60 zile aferent cantităților de produse rezultate din facturi, inculpatul A.D. a emis file cec ce trebuia achitate. Filele cec emise, toate au purtat semnătura acestuia și ștampila cu antetul firmei al cărei administrator era.

Filele cec, o parte erau completate de către el la emitere; altele după semnătură și ștampilă erau completate de către inculpatul G.I.F. și altele de către delegați ai furnizorului, la depunere, spre a fi încasate prin bancă.

B.C.C. - Agenția Roman, în perioada 20 august 2007 - 27 septembrie 2007 - unitate bancară la care era deschis contul SC P.V. SNC Roman, a formulat la Poliția municipiului Roman un număr de 18 sesizări privind 45 de incidente de plată cu filele cec emise de către această firmă în favoarea SC T. 2000 SRL Bacău.

Pentru lipsă de disponibil în cont, cele 45 file cec în sumă totală de 662.000 lei au fost refuzate la plată.

În cauză, la solicitarea organelor de cercetare penală Garda Financiară - secția Neamț a efectuat o verificare la SC P.V. SNC Roman privind livrările de mărfuri către SC T. 2000 SRL.

La terminarea controlului s-a comunicat că în evidența contabilă a beneficiarului nu s-au înregistrat venituri în sumă de 405.484,30 lei reprezentând contravaloarea a 19 facturi emise de furnizor și neînregistrate la beneficiar.

Obligațiile fiscale către bugetul de stat neevidențiate și neachitate au fost stabilite în limita sumei de 119.259,7 lei.

Expertiza contabilă efectuată a stabilit că în perioada 01 iunie 2006 - 30 iulie 2007, SC P.V. SNC Roman a achiziționat de la mai mulți furnizori, printre care și SC T. 2000 SRL Bacău, carcasă de bovină și porcină.

De la furnizorul SC T. 2000 SRL Bacău s-a stabilit că, din totalul sumelor rezultate din facturile emise de 562.947,57 lei de SC T. 2000 SC. lui SC P.V. SRL nu a înregistrat facturi în sumă de 386.458 lei.

Diferența valorică de 176.489,47 lei reprezintă facturi achiziții carcasă porc, bovină și vițel, mărfuri recepționate și înregistrate în contabilitate, care au fost vândute prin punctul de vânzare cu amănuntul al firmei și cu facturi fiscale unor persoane fizice și juridice.

Pentru anul 2007 expertiza contabilă a reținut că SC P.V. SNC Roman nu a avut evidență contabilă.

Față de constatările și concluziile expertizei contabile se va reține că din suma de 405.484,30 lei cât rezultă din facturile emise de SC T. 2000 SRL Bacău, SC P.V. SNC Roman datora 386.458 lei, diferența de 18.926 lei fiind achitate.

Cele 19 file cec emise fără acoperire, prin participarea celor doi inculpați, au produs furnizorului un prejudiciu așa cum este de altfel constituirea de parte civilă.

La folosirea acestor instrumente de plată, cunoscând faptul că nu au disponibil în cont, precum și faptul că se aflau în interdicție bancară, inculpații au indus în eroare societatea comercială SC T. 2000 SRL Bacău, de la care au achiziționat marfa, cauzând acesteia prejudicii, fapta inculpaților având consecințe deosebit de grave.

Fapta inculpaților întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4), (5), C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice dată faptei în actul de sesizare al instanței.

II. Instanța de fond a omis să se pronunțe asupra schimbării de încadrare juridică dată faptei, prin actul de sesizare.

La termenul de judecată din data de 20 octombrie 2010, instanța din oficiu a pus în discuție schimbarea încadrării juridice a faptei din art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în art. 215 alin. (1), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., însă nu s-a mai pronunțat, motivând că, având în vedere achitarea inculpaților, nu se va mai pronunța cu privire la aceste aspecte.

În concluzie, a solicitat în temeiul art. 379 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., admiterea apelului, desființarea în totalitate a sentinței penale nr. 6/ P din 26 ianuarie 2011 a Tribunalului Neamț și condamnarea inculpaților A.D. și G.I.F., pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice dată faptei prin actul de sesizare și admiterea acțiunii civile formulată de partea civilă SC T. 2000 SRL Bacău.

Prezent în instanță în stare de deținere, inculpatul G.I.F. nu a dorit să dea declarații și nu a solicitat administrarea de probatorii.

Inculpatul A.D. a fost citat cu mandat de aducere la toate adresele cunoscute, fiind de negăsit. S-a procedat și la citarea sa prin afișare la Consiliul Local Roman, județul Neamț.

Analizând actele și lucrările dosarului și hotărârea apelată, prin prisma motivelor invocate și din oficiu, Curtea de Apel a reținut următoarele:

Prima instanță a reținut o situație de fapt corectă, în concordanță cu elementele de fapt ce rezultă din mijloacele de probă administrate în cauză, însă interpretarea lor legală este deficitară, iar uneori, chiar contradictorie.

Astfel, în mod nelegal Tribunalul Neamț nu pronunță nici o soluție față de schimbarea de încadrare juridică pusă în discuție din oficiu, iar asta indiferent de reținerea sau nu a vinovăției inculpaților.

Legat de același aspect, Tribunalul Neamț a făcut o afirmație contrară legii atunci când s-a considerat limitat la încadrarea juridică de înșelăciune, fiind în imposibilitate de a încadra faptele într-o altă infracțiune, pentru care procurorul a dispus o soluție de scoatere de sub urmărire penală.

Deși concluzia Tribunalului Neamț își are izvorul în alt procedeu nelegal, de data aceasta folosit de procuror, acela de a dispune două soluții diametral opuse pentru aceleași fapte, deci pentru același obiect al cercetării penale, pentru infracțiuni care se exclud reciproc, fără a apela la instituția procesuală a schimbării de încadrare juridică, acest lucru nu însemna pentru instanță un impediment legal, întrucât obiectul judecății îl constituia persoanele și faptele de care sunt acuzate, potrivit art. 317 C. proc. pen., iar nu încadrarea juridică dată de procuror, care poate fi cea corectă sau nu.

În sfârșit, considerentele pentru care se respinge acțiunea penală contrazic soluția pronunțată cu privire la latura penală. Se reține că ar fi vorba de o infracțiune de pericol, doar în ceea ce privește latura civilă, pentru ca anterior latura penală să fie soluționată pentru o infracțiune de prejudiciu. Prima instanță nu s-a putut hotărî asupra unei infracțiuni și a dispus în cauză soluții ce contrazic prevederile art. 346 alin. (2) C. proc. pen., dar, în același timp, a lăsat deschisă, în considerente, calea acțiunii civile, aceeași pe care, totuși, a respins-o în dispozitiv. Toate aceste motive de netemeinicie și nelegalitate au condus la desființarea sentinței penale apelate și reținerea cauzei spre rejudecare de instanța de apel, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen.

Curtea a procedat la o nouă analiză a probelor, din care nu a rezultat nici măcar ca început de dovadă că beneficiarul cecurilor ar fi cunoscut că trăgătorul nu are disponibil în cont pentru acoperirea instrumentelor de plată emise. De altfel, din motivarea primei instanțe se înțelege că aceasta sancționează acea uzanță comercială de postdatare a cecurilor, în loc de a evalua voințele reale ale cocontractanților în legătură cu natura juridică pe care au înțeles să le-o atribuie.

Astfel, declarațiile reprezentantului SC T. SRL. Bacău nu fac vorbire de funcția de garanție a cecurilor, instrumente al căror rol comercial primordial este cel de plată. Chiar și inculpații, în apărările lor nefondate, nu contestă că la scadență cecurile trebuia să aibă acoperire, ci afirmă că provizionul necesar trebuia asigurat de V.M.

În ceea ce privește aceste apărări ale inculpaților, Curtea a constatat că înscrisurile aflate la dosar (contract, facturi, cecuri, convenții de creditare, etc.) și declarațiile martorului șofer la partea civilă nu confirmă în nici un fel o înțelegere frauduloasă între cei trei. Mai mult, în primele declarații, inculpatul A. admite că era posibil ca inculpatul G. să fi recepționat efectiv marfa, dar el nu are cunoștință. În aceste condiții, varianta susținută de cei doi inculpați nu poate fi reținută drept credibilă.

Pentru toate aceste considerente, Curtea de Apel a apreciat că în cauză sunt întrunite toate elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215, alin. (1), (3), (4) și (5) C. pen., partea civilă fiind indusă în eroare pe parcursul executării contractului de vânzare-cumpărare, prin emiterea instrumentelor de plată pentru achitarea contravalorii cantităților produselor de carmangerie furnizată către SC P.V. SNC Roman, instrumente de plată pentru care inculpații nu dețineau acoperirea necesară în bancă. Având în vedere că, în acest caz, mijlocul fraudulos se încadrează în varianta alternativă de săvârșire a infracțiunii prevăzută de alin. (4) al art. 215 C. pen., în cauză s-a făcut aplicarea art. 334 C. proc. pen., în sensul înlăturării alin. (2) al aceluiași text incriminator.

În ceea ce privește individualizarea pedepselor ce vor fi aplicate inculpaților, instanța a reținut că A.D. nu avea antecedente penale la data faptelor, iar inculpatul G.I.F. deținea antecedente ce nu atrag starea de recidivă. În cursul procesului penal în apel cei doi au fost condamnați în alte cauze pentru fapte similare, ceea ce denotă o amploare infracțională mult mai mare pe aceeași linie de înșelare a partenerilor comerciali și de sustragere de la plata obligațiilor de ordin fiscal. Ținând seama și de prejudiciul ridicat cauzat părții civile, ce atrage inclusiv incidența elementului circumstanțial agravant al consecințelor deosebit de grave, precum și atitudinea lor procesuală de nerecunoaștere a infracțiunilor săvârșite, instanța se va orienta la pedeapsa de 10 ani închisoare, fără reținerea de circumstanțe atenuante.

Pe latură civilă, reținând vinovăția acestora în producerea pagubei în patrimoniul societății furnizoare, vor fi obligați inculpații la plata daunelor materiale calculate de expertul contabil.

Așa fiind, prin decizia penală nr. 130 din 12 octombrie 2011 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze cu minori și familie, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a fost admis apelul formulat Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț, împotriva sentinței penale nr. 6/ P din 26 ianuarie 2011 a Tribunalului Neamț, pronunțată în dosarul nr. 1043/103/2009, a fost desființată sentința penală apelată în totalitate și s-a reținut cauza spre rejudecare și în fond.

În baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41, alin. (2) C. pen., în infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., pentru ambii inculpați.

În baza art. 215 alin. (1), (3), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., au fost condamnați inculpații A.D., și G.I.F.,  aflat în prezent în Penitenciarul Vaslui, la pedeapsa închisorii de 10 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.

În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 998, art. 999 și art. 1003 C. civ., a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă SC T. SRL. cu sediul în Bacău, județul Bacău și au fost obligați inculpații în solidar la plata sumei de 386.458 lei, daune materiale.

În baza art. 7 din Legea nr. 26/1990, cu modificările și completările ulterioare, s-a dispus comunicarea hotărârii Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Neamț, la data rămânerii definitive.

În baza art. 189 C. proc. pen., s-a dispus plata din fondurile Ministerului Justiției a sumei de 300 lei, onorariu avocat oficiu fiecare, F.I. și G.P.C.

În baza art. 191 alin. (1) și (2) C. proc. pen., a fost obligat fiecare inculpat la plata a 2.500 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.

III. Împotriva acestei decizii penale au declarat recurs inculpații A.D. și G.I.F., criticând-o ca nelegală și netemeinică.

În recursul inculpatului A.D. este criticată hotărârea instanței de apel pentru nelegalitate și netemeinicie, fiind invocate temeiurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 21, pct. 18 și pct. 14 C. proc. pen.

S-a arătat că, potrivit actelor și lucrărilor dosarului, a fost citat la mai multe adrese, dar nu și prin Administrația Națională a Penitenciarelor pentru a se vedea dacă este arestat, astfel că la judecarea cauzei în apel nu a fost prezent, fiind reprezentat de un apărător desemnat din oficiu.

Considerând că judecarea apelului s-a făcut cu lipsă de procedură cu inculpatul A.D., aflat în stare de arest, s-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimitere cauzei spre rejudecare la instanța de apel.

Dacă se va trece peste acest motiv de casare, s-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și achitarea în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen.

S-a arătat că, față de probele administrate în cauză, nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, lipsind elementul subiectiv întrucât nu a avut nici un moment intenția de a înșela partea civilă, iar motivarea instanței de fond în acest sens este corectă.

În subsidiar, s-a solicitat reindividualizarea pedepsei și coborârea acesteia sub minimul special prevăzut de lege, având în vedere circumstanțele personale și mai ales poziția sa sinceră.

În recursul declarat de inculpatul G.I.F. a fost criticată hotărârea instanței de apel pentru nelegalitate și netemeinicie, fiind invocate temeiurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 18 și pct. 14 C. proc. pen.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii instanței de apel și achitarea în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., iar în subsidiar reducerea pedepsei.

S-a arătat că filele cecului nu au fost semnate de inculpatul G.I.F., administratorul părții civile a avut cunoștință de faptul că inculpatul nu avea disponibil în cont, astfel că în cauză sunt aplicabile prevederile legii cecului, în acest sens fiind și decizia nr. IX/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Examinând actele și lucrările dosarului, decizia recurată în raport de motivele de critică expuse și de cazurile de casare sus-indicate în recursurile de față declarate de inculpații A.D. și G.I.F., Înalta Curte are în vedere cu prioritate că din răspunsul scris al Administrației Naționale a Penitenciarelor, la cererea instanței de recurs nr. 33235/ DSDRP din 28 martie 2012 (fila 40 dosar Înalta Curte de Casație și Justiție) rezultă că „numitul A.D., fiul lui G. și A., se află în Penitenciarul Rahova, a fost arestat la data de 01 septembrie 2011, condamnat la 3 ani închisoare pentru infracțiunea de înșelăciune, conform sentinței penale nr. 328/2010 pronunțată de Judecătoria Roman. În cauză a fost emis mandatul de executare a pedepsei nr. 693/2011. Pedeapsa expiră în termen la data de 31 august 2014”.

În consecință, Înalta Curte are în vedere constatarea ca pertinentă a primei critici invocată de recurentul inculpat A.D., datorat incidenței cazului de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 21 teza I C. proc. pen., rezultând fără echivoc că judecata în fața instanței de apel a avut loc cu lipsă de procedură la termenul de judecată din 21 octombrie 2011, când a fost pronunțată decizia recurată, întrucât acest recurent inculpat era deja arestat din data de 01 septembrie 2011 într-o altă cauză penală în care fusese emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 693/2011 al Judecătoriei Roman.

Așa fiind, urmează ca în baza dispozițiilor art. 385

15

pct. 2 lit. c) teza IV C. proc. pen. să se dispună casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț la aceeași instanță, Curtea de Apel Bacău, care urmează a proceda la o judecată în condiții de legalitate, prin conformare la dispozițiilor art. 177 și următoarele C. proc. pen. cu referire la locul de citare a inculpaților nominalizați și când urmează a fi avute în vedere și evaluate în mod corespunzător și celelalte motive de critică expuse de aceștia.

Urmează a se constata că recurentul inculpat A.D. este arestat în altă cauză.

Urmează ca onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru ambii recurenți inculpați, în sumă de 300 lei, să fie suportate din fondul Ministerului Justiției.

Urmează ca sumele de bani cu titlu de cheltuieli judiciare să rămână în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de inculpații A.D. și G.I.F. împotriva deciziei penale nr. 130 din 21 octombrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie.

Casează decizia atacată și trimite cauza spre rejudecarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț, la aceeași instanță, Curtea de Apel Bacău.

Constată că recurentul inculpat A.D. este arestat în altă cauză.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru recurenții inculpați în sumă de câte 300 lei se vor suporta din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 25 aprilie 2012.