ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 146/2015

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 146/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Prin sentința penală nr. 130 de la 29

mai 2012, pronunțată de Tribunalul Gorj în Dosarul cu nr. 8557/95/2011, în baza

art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2)

C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul N.D. la 11 ani

închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de

art. 64 alin. (1) lit. a) teza a-II-a, lit. b) și c) C. pen.; s-a constatat că

fapta comisă este concurentă cu infracțiunea de înșelăciune pentru care a fost

condamnat prin sentința penală nr. 912 din 04 mai 2010 a Judecătoriei Tg-Jiu,

definitivă prin nerecurare și sentința penală nr. 3646 din 10 octombrie 2008 a

Judecătoriei Tg-Jiu, definitivă prin decizia penală nr. 209 din 23 februarie

2010 a Curții de Apel Craiova și în stare de recidivă postcondamnatorie față de

pedeapsa de 3 ani închisoare cu suspendare aplicată prin sentința penală nr. 56

din 14 ianuarie 2005 a Judecătoriei Tg-Jiu; s-a constatat că pedepsele aplicate

prin sentința penală nr. 912 din 04 mai 2010 a Judecătoriei Tg-Jiu și sentința

penală nr. 3646 din 10 octombrie 2008 a Judecătoriei Tg-Jiu, au fost contopite

prin sentința penală nr. 1353 din 29 iunie 2010 a Judecătoriei Tg-Jiu,

definitivă prin decizia penală nr. 706 din 13 septembrie 2010 a Tribunalului

Gorj.

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de

4 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1353 din 29 iunie 2010

a Judecătoriei Tg-Jiu, definitivă prin decizia penală nr. 706 din 13 septembrie

2010 a Tribunalului Gorj, în pedepsele componente de: 4 ani și 6 luni închisoare

(aplicată prin sentința penală nr. 3646 din 10 octombrie 2008); 6 ani (aplicată

prin sentința penală nr. 912 din 04 mai 2010); 3 ani (aplicată prin sentința penală

nr. 3268 din 30 octombrie 2007 a Judecătoriei Tg-Jiu și 1 an și 6 luni spor de recidivă;

s-a descontopit pedeapsa rezultantă de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată prin

sentința penală nr. 3648 din 10 octombrie 2008 a Judecătoriei Tg-Jiu, în pedepsele

componente, care au fost repuse în individualitatea lor, respectiv: 1 an și 6 luni

închisoare aplicată în cauza respectivă și 3 ani închisoare cu suspendare pedeapsă

aplicată prin sentința penală nr. 56 din 14 ianuarie 2005 a Judecătoriei Tg-Jiu,

revocată și cumulată aritmetic; s-a descontopit pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare

aplicată prin sentința penală nr. 912 din 04 mai 2010 a Judecătoriei Tg-Jiu, în

pedepsele componente, care au fost repuse în individualitatea lor, respectiv: 3

ani închisoare pedeapsă aplicată în cauza respectivă și 3 ani închisoare cu suspendare-aplicată

prin sentința penală nr. 56 din 14 ianuarie 2005 a Judecătoriei Tg-Jiu, revocată

și cumulată aritmetic.

S-a constatat că prin sentința penală nr.

3268 din 30 octombrie 2007 a Judecătoria Tg-Jiu, a fost anulată suspendarea condiționată

a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 56

din 14 ianuarie 2005 a Judecătoriei Tg-Jiu, inculpatului N.D. fiindu-i aplicată

prin contopire pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare; în baza art. 36 alin.

(1) C. pen., s-a contopit pedeapsa de 11 ani închisoare și 5 ani pedeapsă complementară

a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit.

b) și c) C. pen., aplicată pentru infracțiunea de înșelăciune în prezenta cauză,

cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 912 din 04

mai 2010 a Judecătoriei Tg-Jiu și cu pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată

prin sentința penală nr. 3646 din 10 octombrie 2008 a Judecătoriei Tg-Jiu, în pedeapsa

cea mai grea, de 11 ani închisoare, care s-a sporit cu 1 an, respectiv 12 ani închisoare

și 5 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64

alin. (1) lit. a) teza a II

, lit. b) și c) C. pen.

În baza art. 39 alin. (1) C. pen., s-a

contopit pedeapsa rezultantă (stabilită în urma concursului cu pedepsele aplicate

prin sentința penală nr. 912 din 04 mai 2010 și nr. 3646 din 10 octombrie 2008),

cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 3268 din 30

octombrie 2007 a Judecătoriei Tg-Jiu, în pedeapsa cea mai grea, care s-a sporit

cu 2 ani, inculpatul urmând să execute 14 ani închisoare și 5 ani pedeapsă complementară

a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit.

b) și c) C. pen.; în baza art. 36 alin. (3) C. pen., s-a dedus din pedeapsa rezultantă

stabilită prin prezenta sentință, perioada executată de la 03 decembrie 2009 la

05 iulie 2011 și s-au anulat mandatele de executare emise în baza hotărârilor mai

sus amintite, dispunându-se emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei pentru

inculpatul N.D.

În baza art. 26 C. pen. raportat la

art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2)

C. pen., a fost condamnat inculpatul B.C.F. la 10 ani închisoare și 4 ani pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza

a-II-a, lit. b) și c) C. pen.

S-au interzis inculpaților drepturile prev.

de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a-II-a, lit. b) și c) C. pen., pe durata prev.

de art. 71 C. pen.

Au fost obligați inculpații, în solidar,

la 55.845,25 RON despăgubiri civile către SC W. SRL Craiova; la 7.413,04 RON către

SC R.. SRL București; la 56.345,91 RON către SC. A.M. SRL Filipeștii de Pădure;

la 8.397,11 RON către SC Ro. SRL Giurgiu și la 102.295,59 RON către SC P.T.C. SRL

București.

A fost obligat fiecare inculpat la câte

2000 RON cheltuieli judiciare statului, din care, suma de 300 RON pentru fiecare

inculpat, reprezentând onorariu apărător din oficiu și s-a dispus a fi avansată

din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești, către Baroul Gorj.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond

a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe Curtea de Apel Craiova nr. 229/P/2010,

s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților N.D., pentru săvârșirea infracțiunii

prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen. l cu aplicare art. 41

alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen. și B.C.F. pentru săvârșirea infracțiunii de

complicitate la înșelăciune, prev. de art. 26 rap. 215 alin. (1), (2), (3), (4),

(5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

În cursul cercetării judecătorești, ședința

publică din data de 15 noiembrie 2011 a fost ascultat inculpatul N.D., care a declarat

că menține numai ultima declarație pe care a dat-o în faza de urmărire penală. A

arătat inculpatul că recunoaște săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis

în judecată, este de acord să achite prejudiciul părților vătămate și solicită să

fie aplicate în cauză disp. art. 320

1

C. proc. pen. A mai declarat că

își însușește în totalitate probatoriul care s-a administrat în timpul urmăririi

penale, că nu solicită administrarea altor probe, judecata urmând să se facă în

baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

În aceiași ședință publică, a fost ascultat

inculpatul B.C.F., care a declarat că își menține declarațiile date în faza de urmărire

penală, însă nu recunoaște săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în

judecată.

Inculpatul B.C.F. a declarat că l-a cunoscut

pe N.D. în vara anului 2009 și l-a împrumutat în mai multe rânduri cu diferite sume

de bani, printre care și cu suma de 29.900 RON la începutul lunii septembrie 2009,

însă ulterior a aflat că această sumă fusese achitată drept avans pentru materialele

cumpărate de la SC P.T.C. SRL București. Inculpatul a mai declarat că are cunoștință

despre faptul că inculpatul N.D. a achiziționat mărfuri de la SC R. SRL și SC Ro.

SRL pe care ulterior le-a vândut societății sale SC N. SRL precum și mărfuri de

la alte societăți pentru care el i-a dat suma de un miliard ROL. A mai declarat

inculpatul că nu cunoaște natura relațiilor comerciale pe care inculpatul N.D. le-a

avut cu SC A.M. SRL, însă știe că s-ar fi achitat contravaloarea mărfii achiziționate

de la această societate.

Inculpatul B.C.F. a declarat că nu cunoaște

nimic în legătură cu afacerile derulate de inculpatul N.D. cu SC W. SRL, însă a

aflat că marfa achiziționată de la această societate valorează două miliarde ROL

și nu a fost achitată. A mai precizat că în contul sumei cu care l-a împrumutat

pe inculpatul N.D., acesta i-a dat marfă în cursul lunii octombrie. La această marfa

inculpatul a pus un adaos foarte mare și a vândut-o cu suma de 2 miliarde cinci

sute mii ROL. A mai declarat că nu este adevărat ca marfa să fi fost vândută la

un preț mai mic decât cel de achiziție; că nu este adevărat ca el să se fi folosit

de inabilitățile lui N.D. în raporturile comerciale pe care le-au avut; a menționat

că el nu a avut relații comerciale cu-firmele păgubite de inculpatul N.D.; a mai

arătat că N.D. nu a avut un birou în cadrul societății lui B.C.F.

În cursul cercetării judecătorești au fost

ascultați martorii C.V., D.C.M., D.G., O.A A., Z.A., C.C.M., S.Ș.E., M.O.F., S.I.,

C.D. și R.C., depozițiile acestora fiind atașate la dosarul cauzei.

De asemenea, la solicitarea inculpatului

N.D. a fost reascultat martorul D.G., care și-a menținut declarația dată cu ocazia

primei ascultări în fața instanței.

Martorii și-au menținut în general declarațiile

date în timpul urmăririi penale, confirmând starea de fapt reținută în rechizitoriul

Parchetului.

În ședința publică din data de 20

decembrie 2011, inculpatul N.D. a precizat că recunoaște săvârșirea infracțiunii

pentru care a fost trimis în judecată, însă nu menține în totalitate declarațiile

date în faza de urmărire penală și nu mai dorește aplicarea disp. art. 320

1

C. proc. pen. întrucât intenționează să formuleze în continuare probe din care să

rezulte motivele pentru care a avut intenția să cesioneze firma precum și faptul

că nu a oferit nici o sumă de bani pentru a prelua SC R. SRL. A mai menționat inculpatul

că solicită desfășurarea procesului penal conform procedurii obișnuite, arătând

că inculpatul B.C.F. nu are nici o vină în cele întâmplate și că sesizările împotriva

acestuia au fost influențate de o anumită stare nervoasă.

Inculpații au solicitat în apărare încuviințarea

probei testimoniale cu câte un martor, cerere care a fost admisă de către instanța

de judecată, urmând a fi ascultați martorii P.I. propus de inculpatul B.C.F. și

B.L. propus de inculpatul N.D., care se vor prezenta la instanță necitați.

În ședința publică din 28 februarie 2012

a fost ascultat martorul P.I. care a declarat că în cursul anului 2008 a fost asociat

cu inculpatul B.C.F., deținând împreună o spălătorie auto, însă nu cunoaște nimic

în legătură cu relațiile celor doi inculpați. A precizat martorul că pe N.D. nu

l-a cunoscut. Martorul a mai menționat că, în afară de afacerea pe care o avea cu

el, inculpatul B.C.F. nu mai avea alte afaceri, precum și faptul că N.D. nu a avut

un birou în incinta spălătoriei ce aparținea inculpatului B.C.F. și lui P.I.

Instanța de fond a solicitat o nouă fișă

de cazier pentru inculpați care a fost atașată la dosarul cauzei.

Analizând ansamblul probelor administrate

în cauză, atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul cercetării judecătorești,

respectiv: plângerile și declarațiile părților vătămate, contractele de vânzare

cumpărare, declarațiile martorilor C.V., D.C.M., D.G., O.A.A., Z.A., C.C.M., S.Ș.E.,

M.O.F., S.I., C.D. și R.C., declarațiile inculpaților, fișele de cazier, instanța

de fond a reținut următoarele:

La data de 21 mai 2009 inculpatul N.D.

a preluat prin cesiune 19 părți sociale (în valoare de 190 RON) din capitalul social

al SC R.D. SRL, a devenit administrator unic al acestei societăți conform actului

adițional, iar sediul societății a fost stabilit în com. L., jud. Gorj.

În ziua de 30 iulie 2009 inculpatul N.D.

s-a prezentat la Sucursala C. Bank Tg. Jiu cu noul act constitutiv, certificatul

de înregistrare fiscală și a completat fișa cu specimenul de semnătură cu dreptul

de a dispune de contul societății.

Prin intermediul numitului S.I., inculpatul

N.D. l-a cunoscut pe inculpatul B.C.F., căreia i-a spus că vrea să achiziționeze

produse pentru realizarea ferestrelor termopan de la mai multe societăți, urmând

ca inculpatul B.C.F. să-l ajute pe acesta cu sume de bani, precum și cu valorificarea

ulterioară a mărfurilor achiziționate.

În acest scop, la data de 18 august 2008

inculpatul N.D. s-a deplasat împreună cu D.G. la sediul SC P.T.C. SRL din mun. București

și a încheiat un contract de vânzare-cumpărare având ca obiect profile din PVC.

Inculpatul B.C.F. confirmă faptul că s-a

aflat în București împreună cu D.G. și s-a întâlnit cu N.D. în ziua în care acesta

a încheiat contractul, la discuțiile cu reprezentanții societății participând, la

sugestia lui B.C.F., și D.G.

Pentru a câștiga încrederea reprezentanților

furnizorului, N.D. a achitat în avans cu două ordine de plată suma de 29.900 RON,

sumă ce i-a fost predată de inculpatul B.C.F.

Marfa a fost livrată cu facturile nr. F1

și F2 din 18 septembrie 2009, fiind transportată direct de la furnizorul din Bulgaria,

la un depozit din mun. Tg-Jiu pus la dispoziție de inculpatului B.C.F., unde martorul

R.C., angajat al SC P.T.C. SRL, i-a predat inculpatului N.D. cele două facturi.

Pentru plata mărfii livrate, inculpatul

N.D. a emis fila CEC nr. C1 în valoare de 102.295,59 RON ce a fost refuzată la plata

pentru lipsa disponibilului la 18 noiembrie 2009.

Martorul R.C. s-a deplasat la data de 07

noiembrie 2009 la depozitul unde livrase marfa și a discutat cu inculpatul N.D.

care i-a spus că a vândut marfa și poate introduce fila CEC la plată, însă aceasta

a fost refuzată. Ulterior inculpatul nu a mai răspuns la telefon, afirmă martorul

și atunci când l-a găsit internat într-un spital din Tg-Jiu, a refuzat să-i spună

unde a dus marfa.

În baza aceleiași rezoluții infracționale,

la data de 28 septembrie 2009 inculpatul N.D. a achiziționat cu două facturi sisteme

de fixare (șuruburi, piulițe, șaibe, unelte) de la SC R. SRL în valoare de 5.832.67

RON, respectiv. 1,480,37 RON cu scadența la data de 27 noiembrie 2009.

Pentru plata acestor facturi inculpatul

a emis la data de 30 septembrie 2009 un bilet la ordin cu nr. xx în valoare de 7.413,04

RON, ce a fost refuzat la plată la 30 noiembrie 2009 pentru lipsa disponibilului.

La aceeași dată (28 septembrie 2009) inculpatul

N.D. a achiziționat de la SC Ro. SRL cu factura nr. F3, marfa în valoare de 8397,11

RON (componente pentru tâmplărie PVC), după ce în prealabil a completat o cerere

de încheiere a contractului cadru de vânzare-cumpărare. Și acest bilet la ordin

a fost refuzat la plată pentru lipsa disponibilului.

Potrivit declarației martorului M.O.F.,

agent de vânzări în cadrul celor două societăți, la începutul lunii septembrie 2009

a fost contactat telefonic de inculpatul N.D. care i-a spus că este interesat de

achiziționarea unor sisteme de fixare tâmplărie PVC.

Martorul s-a deplasat în mun. Tg-Jiu la

un birou al acestuia situat pe str. Calea B., unde i-a prezentat ofertele, la discuții

participând și învinuitul D.G. care, afirmă martorul, după modul în care se comporta

și-a dat seama că era asociatul lui N.D.

După ce inculpatul N.D. a comandat marfa,

aceasta a fost livrată, susține martorul, la un depozit din mun. Tg-Jiu unde a fost

ajutat să o descarce de către inculpatul B.C. și învinuitul S.I., fiind prezent

de asemenea și inculpatul N.D.

Contractele cadru de vânzare-cumpărare

nr. V1 din 05 octombrie 2009 dintre SC R. SRL și SC R.D. SRL, respectiv, nr. V2

din 05 octombrie 2009 dintre SC Ro. SRL și SC R.D. SRL au fost semnate de inculpatul

N.D., care a semnat și cele două bilete la ordin menționate anterior.

Martorul a încercat, de asemenea, să-l

contacteze pe inculpatul N.D. după ce biletele la ordin au fost refuzate la plată,

dar a aflat că acesta vânduse societatea unei alte persoane, pe nume C.D.

După livrarea mărfii de către SC P.T.C.,

inculpatul B.C.F. i-a cerut învinuitului D.G. să se deplaseze împreună cu inculpatul

N.D. în localitatea Filipeștii de Pădure unde, acesta din urmă, a încheiat contractul

de vânzare-cumpărare cu SC A.M. SRL (nr. V3 din 02 octombrie 2009) având ca obiect

livrarea de armătură pentru tâmplărie PVC.

Societatea furnizoare a emis factura fiscală

din 15 octombrie 2009 în valoare de 56.545.91 RON pentru plata căreia inculpatul

N.D. a emis fila CEC nr. C2 și biletul la ordin nr. zz ce au fost refuzate la plată

pentru lipsa disponibilului.

Marfa achiziționată de la SC A.M. SRL a

fost transportată la același depozit unde fusese livrată și marfa cumpărată de la

SC P.T.C. SRL, inculpatul N.D. asistând la descărcare, după care l-a trimis pe învinuitul

S.I. cu oferte de preț la mai multe ateliere de tâmplărie PVC din mun. Tg. Jiu.

Reprezentantul SC A.M. SRL a declarat că

după livrarea mărfii a încercat să ia legătura cu inculpatul N.D., ce i-a spus inițial

că va plăti bunurile cumpărate, după care nu a mai răspuns la telefon.

La data de 29 septembrie 2009 inculpatul

N.D., după ce anterior discutase telefonic cu martorul D.C.M., agent de vânzări

la SC W. SRL, a transmis prin fax o comandă pentru cumpărarea de feronerie și accesorii

pentru tâmplăria din PVC.

În

baza acestei comenzi, au fost emise două facturi nr. F4 în

valoare de 13.290,78 RON și nr. F5 în valoare de 16.840,63 RON, din data de 30

septembrie 2009, marfa fiind transportată cu autoturismul societății furnizoare

1 condus de martorul C.C.M.

Pentru marfa livrată învinuitul a emis

un bilet la ordin seria kk, iar la data de 01 octombrie 2009 a fost semnat contractul

cu nr. xx.

La data de 20 octombrie 2009 inculpatul

N.D. s-a deplasat în mun. Craiova cu autoutilitara condusă de martorul C.V., pentru

a ridica din nou marfă de la SC W. SRL, fiind însoțiți de învinuitul S.I.

Inculpatul N.D. nu a ajuns la depozitul

SC W. SRL pentru a nu fi văzut de reprezentanții acestei societăți, ci l-a trimis

pe învinuitul S.I., căruia i-a cerut să-și treacă numele în factură "P.M.N."

și o serie de buletin pe care i-o notase pe un bilețel.

S.I., care a avut calitatea de învinuit

în cauză, a fost cel care, sub numele de P.M.N., l-a contactat pe martorul C.V.

și i-a cerut să efectueze transportul mărfii din mun. Craiova până în mun. Tg-Jiu.

Martorul D.C.M. i-a predat lui S.I. marfa,

acesta semnând factura nr. F6 în valoare de 25.713 și a primit în schimb de la acesta

biletul la ordin nr. yy semnat de inculpatul N.D.

Cele două bilete la ordin emise pentru

marfa achiziționată de la SC W. SRL au fost refuzate la plată pentru lipsa disponibilului,

după ce înainte cu o zi de data scadenței îi asigurase pe reprezentanții societății

că are bani în cont, iar ulterior nu a mai putut fi contactat.

Marfa a fost adusă în mun. Tg-Jiu cu autoutilitara

condusă de martorul C.V., iar de aici, la cererea învinuitului S.I., martorul a

transportat marfa până la ieșirea din Defileul Jiului, unde a predat-o unui bărbat

în vârstă de circa 40-45 ani care i-a achitat cursa și, i-a înapoiat factura ce

a restituit-o învinuitului S.I. la întoarcerea în mun. Tîrgu-Jiu.

În

urma cercetărilor efectuate s-a stabilit că întreaga marfă

achiziționată de la aceste societăți comerciale de către inculpatul N.D., a fost

vândută sub prețul de achiziție SC N. SRL administrată de inculpatul B.C.F. care,

la rândul său, a vândut-o SC W.T. SRL cu sediul în mun. Deva, al cărui director

era martorul S.Ș.E.

Spre exemplu, SC R.D. SRL cumpără de la

SC P.T.C. SRL următoarele produse pe care le revinde la SC N. SRL, după cum urmează:

adaptor mic alb - 72 bucăți achiziționate la prețul de 5,45 RON fără TVA și revândute

la prețul de 4 RON fără TVA, toc 3 camere cu garnitură - 1440 bucăți achiziționate

la prețul de 8,69 RON fără TVA și revândute la prețul de 6,39 RON fără TVA, toc

3 camere fără garnitură -1440 bucăți achiziționate la prețul de 8,05 RON fără TVA

și revândute cu 5,90 RON fără TVA, toc 4 camere alb fără garnitură - 1440 bucăți

achiziționate la prețul de 9,03 RON fără TVA și revândute cu 6,64 RON fără TVA,

toc 4 camere alb cu garnitură - 1440 bucăți achiziționate la prețul de 9,67 RON

fără TVA și revândute cu 7,11 RON fără TVA.

Această societate a achitat inițial marfa

în numerar, iar ulterior prin bilete la ordin, în mai multe rate, într-un interval

de aproximativ 2-3 luni, fiind plătită integral.

Inculpatul N.D. a declarat cu ocazia audierii

că marfa a fost luată fără acordul său din depozitul din Tg. Jiu și vândută de inculpatul

B.C.F. unei societăți din mun. Deva, dar a primit o parte din suma încasată.

În

condițiile în care SC N. SRL a vândut întreaga marfă către

SC W.T. SRL la data de 21 octombrie 2009, iar inculpatul N.D. avea cunoștință despre

acest lucru, acesta din urmă cesionează la 20 octombrie 2009 societatea sa martorului

C.D., pe care l-a cunoscut prin intermediufui inculpatului B.C.F. și a martorului

O.A.A.

Martorul C.D. - care nu știe carte - s-a

deplasat împreună cu N.D. la Administrația Financiară și Oficiul Registrului Comerțului,

unde a semnat documentele necesare preluării societății și a primit de la învinuit

trei ștampile, un card și documente de evidență contabilă. Pentru faptul că a preluat

societatea martorul a primit de la inculpații B.C.F. și N.D. suma de 500 RON.

Cu ocazia audierii, martorul O.A.A. a confirmat

faptul că a fost rugat de inculpatul B.C.F. să găsească un prieten care să preia

o firmă,

în aceleași condiții

în care, anterior, a mai preluat și el alte societăți la rugămintea, lui B.C.F.

Știind că martorul C.D. are o situație materială precară, l-a contactat pe acesta

și l-a prezentat inculpatului B.C.F.

Astfel, instanța de fond a constatat că:

fapta comisă de inculpatul N.D. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii

de înșelăciune prev. și ped. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen. cu

aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen.; fapta comisă de inculpatul

B.C.F. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la înșelăciune

prev. și ped. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen.

Din probele administrate în cauză a rezultat

fără dubiu că cei doi inculpați se fac vinovați de săvârșirea infracțiunilor pentru

care au fost trimiși în judecată. Astfel, s-a reținut de prima instanță că inculpatul

B.C.F. i-a dat sumele de bani lui N.D. oferite drept avans societăților cu care

a derulat relații comerciale pentru a câștiga încrederea unităților furnizoare.

Inculpatul B.C.F. a asigurat spațiile în

care era depozitată marfa și a participat efectiv împreună cu inculpatul N.D. la

operațiunile de încărcare și descărcare a mărfii revândute.

Inculpatul B.C.F. s-a folosit de martorii

D.G. și S.I., care l-au însoțit pe inculpatul N.D. la societățile cu care a încheiat

contracte comerciale de achiziționare a mărfurilor.

Cei doi martori ascultați de instanța de

judecată, nu au putut oferi o explicație plauzibilă în care să arate motivul pentru

care s-a datorat prezența lor la sediul societăților comerciale cu care inculpatul

N.D. a încheiat contracte comerciale de achiziționare marfa pentru confecționarea

de tâmplărie termopan.

Astfel, în declarația dată în ședința publică

din data de 31 ianuarie 2012 martorul D.G. arată că s-a deplasat cu N.D. la sediul

unei firme din București de unde acesta a achiziționat profile tâmplărie termopan

fără a fi rugat de B.C. în acest sens. Martorul mai menționează că l-a însoțit pe

N.D. și la Filipeștii de Pădure la o societate unde acesta trebuia să semneze un

contract de achiziționare a unor materiale necesare confecționării tâmplăriei de

termopan. Deplasarea s-a făcut cu un autoturism marca B. pe care martorul îl împrumutase

de la un prieten.

Contravaloarea cursei în cuantum de 5 milioane

ROL a fost achitată de inculpatul N.D.

Martorul a arătat că nu a fost de față

când N.D. a încheiat documentele cu reprezentanții societății comerciale.

În ședința publică din data de 31

ianuarie 2012, a fost ascultat și martorul S.I., care a menținut declarațiile date

în faza de urmărire penală, arătând că l-a cunoscut pe inculpatul N.D. în urmă cu

3 ani prin intermediul unui prieten pe nume N. A mai arătat martorul că, într-o

discuție ulterioară pe care a avut-o cu inculpatul N.D., acesta l-a întrebat dacă

știe vreo persoană ce ar putea să-l împrumute cu o sumă de bani. Martorul i-a spus

că îl cunoaște pe B.C.F. care are bani întrucât vânduse niște terenuri. Martorul

l-a sunat pe B.C.F. care a fost de acord să-i dea numărul său de telefon inculpatului

N.D., urmând ca aceștia să se întâlnească ulterior. Martorul a arătat că N.D. i-a

promis că în situația în care va face rost de bani îl va angaja și pe el la firma

sa cu un salariu de 15 milioane ROL. După aproximativ o lună de zile N.D. i-a spus

martorului că poate să vină la muncă, respectiv la un depozit pe care îl avea pe

Calea B., Cartierul Drăgoieni din Municipiul Tg-Jiu unde urma să facă curățenie,

urmând ca în zilele următoare să primească marfă. După câteva zile la depozitul

respectiv a venit un tir încărcat cu profile de tâmplărie termopane.

Martorul a declarat că a înțeles de la

B.C. că l-ar fi împrumutat pe N.D. cu o sumă de bani. La un interval de câteva zile.;

la același depozit a mai venit un tir care a adus armătură pentru tâmplărie termopan.

În cursul lunii octombrie 2009, martorul

a fost trimis de N.D. să închirieze o dubă cu care să se deplaseze la Craiova de

unde să achiziționeze de la o firmă "elemente de feronerie. N.D. i-a spus martorului

că la firma respectivă urma ca acesta să-și dea alt nume decât cel real întrucât

nu este angajatul său cu carte de muncă și în situația în. care își va da numele

real îi va face probleme.

La firma din Craiova martorul a încărcat

mai multe cutii și la întocmirea documentelor l-a delegat a trecut numele de P.M.N.

pe care ii dăduse inculpatul N.D. precum și seria și numărul documentului de identitate,

oferite tot de inculpatul N.D. Martorul a recunoscut că a semnat factura tot cu

numele de P.M.N.

După ce a încărcat marfa, martorul a sunat

pe inculpatul N.D. care se afla în Municipiul Craiova și au plecat împreună spre

Tg-Jiu. Pe drum inculpatul N.D. i-a spus șoferului că marfa trebuie dusă la Petroșani,

dându-i acestuia adresa și un număr de telefon. Cursa a fost plătită de N.D., iar

când s-a întors de la Petroșani, șoferul i-a adus martorului factura de livrare

a mărfii pe care acesta i-a predat-o inculpatului N.D.

Martorul S.I. a declarat că nu cunoaște

destinația la care s-a dus marfa. A mai arătat același martor că, în cursul anului

2009 N.D. a adus niște băieți și au încărcat împreună toată marfa existentă în depozit

în două sau trei camioane, marfă ce a fost transportată la o destinație necunoscută.

Când marfa era încărcată în camioane a venit la depozit și B.C.F. care a discutat

2-3 minute cu N.D., după care a plecat. Martorul a arătat că din cele întâmplate

a înțeles că proprietar al mărfii ce se afla în respectivul depozit era N.D. A mai

arătat martorul că pe D.G. l-a cunoscut prin intermediul lui B.C. La N.D., martorul

a muncit peste o lună de zile, fiind plătit cu suma de 5 sau 7 milioane ROL. A mai

precizat martorul că la Craiova nu i s-au solicitat documente de identitate întrucât

N.D. vorbise la telefon cu reprezentanții firmei și totul era pregătit.

Din cele mai sus prezentate a rezultat

fără dubiu că între cei doi inculpați exista o înțelegere în relațiile comerciale

pe care le desfășurau. Inculpatul B.C.F. nu era niciodată prezent la încheierea

tranzacțiilor și îi trimitea pe cei doi martori cu un motiv sau altul la societățile

de unde N.D. achiziționa marfă pentru a avea informații complete cu privire la tranzacțiile

desfășurate.

Procedând astfel, inculpatul B.C.F. încerca

să evite răspunderea pentru faptele sale folosindu-se de modul superficial în care

inculpatul N.D. privea derularea relațiilor comerciale cu societățile înșelate.

Firma SC N. SRL administrată de inculpatul

B.C.F. a achiziționat marfa de la SC R.D. SRL sub prețul de achiziție, revânzând

marfa și încasând integral prețul.

Între cei doi inculpați au apărut diferite

disensiuni pe motive financiare, respectiv pentru sumele de bani pe care le-au primit

din revânzarea mărfii, iar în ziua de 20 octombrie 2009 inculpatul N.D. a cesionat

societatea al cărui administrator era unei persoane analfabete probabil pentru a

înlătura consecințele neachitării mărfii furnizată la aceiași dată de către SC W.

SRL Craiova.

Din depoziția martorului D.G. a rezultat

și faptul că acesta a fost prezent când inculpatul N.D. i-a dat inculpatului B.C.F.

mai multe facturi și chitanțe, la scurt timp martorul fiind rugat de inculpatul

B.C.F. să afle dacă pe raza localității Petroșani există societăți comerciale ce

intenționează să achiziționeze materiale în vederea confecționării de tâmplărie

termopan.

Înțelegerea existentă între inculpații

B.C.F. și N.D., a rezultat și din faptul că B.C.F. l-a sprijinit pe N.D. să înstrăineze

SC R.D. SRL, cunoscând că marfa achiziționată de societatea respectivă nu fusese

achitată.

Procedând astfel, cei doi inculpați considerau

că ar putea scăpa nepedepsiți pentru faptele comise.

Factura referitoare la marfa achiziționată

de SC R.D. SRL de la W. SRL a fost întocmită la data de 20 octombrie 2009, data

livrării, marfa specificată în respectiva factură fiind vândută către SC N. SRL

cu facturile din 02 septembrie 2009, din.03 septembrie 2009 și din 04

septembrie 2009, înainte ca marfa să fie achiziționată.

Vânzarea mărfurilor achiziționate prin

înșelăciune la un preț inferior celei de achiziție, denotă faptul că inculpații

au dorit „să scape" mai repede de marfa respectivă, cel puțin pentru două motive:

evitarea returnării mărfii la solicitarea părților păgubite, din probele administrate

în cauză rezultând că unele societății când au sesizat că au fost înșelate au făcut

verificării pentru a afla locul unde a fost depozitată marfa și dacă aceasta a fost

vândură; pentru ștergerea urmelor.

A rezultat faptul că între cei doi inculpați

a existat o înțelegere să înșele societățile comerciale de la care societatea aparținând

inculpatului N.D. - SC R.D. SRL - s-a aprovizionat cu diverse materiale în vederea

confecționării de tâmplărie termopan.

Activitatea infracțională a celor doi inculpați

s-a desfășurat în baza aceleiași rezoluții infracționale fiind evidențiată de modul

cum au acționat și în care s-au folosit de martorii D.G. și S.I., aspecte ce au

fost mai sus prezentate.

Instanța de fond, apreciind că vinovăția

inculpaților pentru infracțiunile deduse judecății, a fost probată, a dispus condamnarea

acestora la pedeapsa închisorii, iar la individualizarea pedepselor s-a avut în

vedere pericolul social deosebit al faptelor comise, valoarea prejudiciului, modul

și împrejurările în care au fost comise infracțiunile precum și persoana celor doi

inculpați. În acest sens, s-a avut în vedere faptul că inculpatul N.D. a fost condamnat

de mai multe ori pentru infracțiuni similare, iar în timpul judecării cauzei a avut

o atitudine neconsecventă, inițial recunoscând fapta comisă și solicitând judecarea

conform disp. art. 320

1

C. proc. pen., ulterior revenind și solicitând

judecarea procedurii obișnuite, întrucât intenționează să formuleze probe în apărarea

sa. Atitudinea inculpatului a oscilat de la recunoașterea totală la negarea totală

a faptelor comise.

Referitor la inculpatul B.C.F., prima instanță

a constatat că acesta nu a mai fost condamnat, iar în timpul procesului penal a

avut o atitudine consecvent nesinceră, nerecunoscând în nici un mod implicarea în

vreun fel în relațiile comerciale pe care inculpatul N.D. le-a derulat cu societățile

păgubite.

Pedeapsa stabilită a fost aceea privativă

de libertate, orientată spre minim în ceea ce privește pe inculpatul B.C.F. și spre

moderat în ceea ce privește pe inculpatul N.D.

S-a constatat de instanța de fond că fapta

comisă de inculpatul N.D. este concurentă cu infracțiunea de înșelăciune pentru

care acesta a fost condamnat prin sentința penală nr. 912 din 04 mai 2010 a Judecătoriei

Tg-Jiu, definitivă prin nerecurare și sentința penală nr. 3646 din 10 octombrie

2008 a Judecătoriei Tg-Jiu, definitivă prin decizia penală nr. 209 din 23

februarie 2010 a Curții de Apel Craiova și în stare de recidivă postcondamnatorie

față de pedeapsa de 3 ani închisoare cu suspendare aplicată prin sentința

penală nr. 56 din 14 ianuarie 2005 a Judecătoriei Tg-Jiu.

Totodată, instanța de fond a constatat

că pedepsele aplicate prin sentința penală nr. 912 din 04 mai 2010 a Judecătoriei

Tg-Jiu și sentința penală nr. 3646 din 10 octombrie 2008 a Judecătoriei Tg-Jiu,

au fost contopite prin sentința penală nr. 1353 din 29 iunie 2010 a Judecătoriei

Tg-Jiu, definitivă prin decizia penală nr. 706 din 13 septembrie 2010 a Tribunalului

Gorj; de asemenea, s-a reținut că prin sentința penală nr. 3268 din 30

octombrie 2007 a Judecătoria Tg-Jiu, a fost anulată suspendarea condiționată a executării

pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 56 din 14

ianuarie 2005 a Judecătoriei Tg-Jiu, inculpatului N.D., fiindu-i aplicată prin contopire

pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare.

În baza art. 36 alin. (1) C. pen., s-a

contopit pedeapsa de 11 ani închisoare și 5 ani pedeapsă complementară a interzicerii

drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) și c) C. pen.,

aplicată pentru infracțiunea de înșelăciune în prezenta cauză, cu pedeapsa de 3

ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 912 din 04 mai 2010 a Judecătoriei

Tg-Jiu și cu pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală

nr. 3646 din 10 octombrie 2008 a Judecătoriei Tg-Jiu, în pedeapsa cea mai grea,

de 11 ani închisoare, care s-a sporit cu 1 an, respectiv 12 ani închisoare și 5

ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin.

(1) lit. a) teza a II, lit. b) și c) C. pen.

S-a făcut aplicarea dispozițiilor art.

39 alin. (1) C. pen., inculpatul urmând să execute 14 ani închisoare și 5 ani pedeapsă

complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza

a II, lit. b) și c) C. pen.

În baza art. 26 C. pen. raportat la

art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2)

C. pen., instanța de fond a condamnat pe inculpatul B.C.F. la pedeapsa închisorii.

Ambilor inculpați le-au fost aplicate de

instanța de fond pedepse accesorii și pedepse complementare.

Împotriva acestei hotărâri au declarat

apel - în termenul prevăzut de lege - inculpații N.D. și B.C.F.

Prin decizia penală nr. 84 din 13 martie

2013 Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a admis apelurile

declarate de inculpați, a desființat în parte, sentința penală atacată, pe latură

penală și rejudecând:

A înlăturat sporurile de 1 an și respectiv

2 ani închisoare și a descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului N.D.,

în pedepsele componente pe care le-a repus în individualitatea lor.

A reținut în favoarea inculpatului N.D.

circumstanțe atenuante, conform art. 74 alin. (2) C. pen. raportat la art. 76

lit. a) C.pen.

A redus pedeapsa principală aplicată inculpatului

N.D., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4)

și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen.

de la 11 ani închisoare la 7 ani închisoare.

În baza art. 36 alin. (1) C. pen. a contopit

pedeapsa de 7 ani aplicată pentru infracțiunea dedusă judecății cu pedepsele de

3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 912 din 04 mai 2010 a Judecătoriei

Tg Jiu și cu pedeapsa de 1 an și 6 luni aplicată prin sentința penală nr. 3646

din 10 octombrie 2008 a Judecătoriei Tg Jiu, în pedeapsa cea mai grea, de 7 ani

închisoare, la care a adăugat, în baza art. 35 alin. (1) C. pen., pedeapsa complementară

a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit.

b) și c) C. pen. pe o durată de 5 ani.

În baza art. 39 alin. (1) C. pen., a contopit

pedeapsa rezultantă cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința

penală nr. 3268 din 30 octombrie 2007 a Judecătoriei Tg Jiu, în pedeapsa cea mai

grea, urmând ca inculpatul să execute, în final, 7 ani închisoare, în regim de detenție,

conform art. 57 C. pen. și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64

alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., ca pedeapsă complementară.

A reținut în favoarea inculpatului B.C.F.

circumstanțe atenuante, conform art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. raportat la

art. 76 lit. a) C. pen.

A redus pedeapsa principală aplicată inculpatului

B.C.F. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 raportat la art. 215

alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. de

la 10 ani închisoare la 4 ani închisoare.

În baza art. 86 C. pen. a dispus suspendarea

executării pedepsei 4 ani închisoare aplicată inculpatului B.C.F., sub supraveghere,

pe durata unui termen de încercare de 9 ani, stabilit conform dispozițiilor

art. 86

2

C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata

suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, s-a suspendat și

executarea pedepsei accesorii, prev. de art. 71 alin. (1) raportat la art. 64

lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen.

În baza art. 86 alin. (1) C. pen., pe durata

termenului de încercare, s-a dispus ca inculpatul B.C.F. să se supună următoarelor

măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la datele fixate la Serviciul

de Probațiune de pe lângă Tribunalul Gorj, potrivit programului de supraveghere

întocmit;

- să anunțe, în prealabil, orice schimbare

de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum

și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea

locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea

fi controlate mijloacele sale de existență.

În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras

atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen.

Totodată, s-au menținut celelalte dispoziții

ale sentinței.

A fost admisă cererea de scutire de la

plata amenzii judiciare formulată la data de 17 ianuarie 2013 și s-a dispus scutirea

de la plata amenzii judiciare în cuantum de 200 RON aplicat prin încheierea din

data de 12 decembrie 2012.

A fost respinsă cererea de scutire de la

plata amenzii judiciare formulată la data de 27 februarie 2012 ca neîntemeiată.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen.

cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunța această decizie, examinând

hotărârea atacată, în raport de motivele invocate, de actele și lucrările dosarului,

sub toate aspectele de fapt și de drept, văzând și disp. art. 371 și 372 alin.

(1) C. proc. pen., instanța de apel a constatat în primul rând că tribunalul a dat

eficiență dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen. referitoare la aprecierea

probelor și a reținut o corectă situație de fapt. În acest sens s-a arătat că, în

cauză, prezumția de nevinovăție de care beneficiază inculpații N.D. și B.C.F. a

fost răsturnată în cursul activității de probațiune, ansamblul material al probelor

administrate în cauză fiind cert în sensul stabilirii vinovăției acestora, sub aspectul

săvârșirii infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3),

(4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și respectiv de art.

26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen. cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen.

Apărările inculpatului N.D., în sensul

că nu se face vinovat de săvârșirea faptei, deoarece nu a acționat cu intenția specifică

infracțiunii de înșelăciune, nu au putut fi primite.

În acest sens s-a arătat că, potrivit

art. 215 C. pen. constituie infracțiunea de înșelăciune inducerea în eroare a unei

persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă

a unei fapte adevărate, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos

material injust și dacă s-a pricinuit o pagubă. De asemenea, există înșelăciune

prin inducerea sau menținerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau

executării unui contract, săvârșită în așa fel încât, fără această eroare, cel înșelat

nu ar fi încheiat sau executat contractul în condițiile stipulate, precum și emiterea

unui cec asupra unei instituții de credit sau unei persoane, știind că pentru valorificarea

lui nu exista provizia sau acoperirea necesară, precum și fapta de a retrage, după

emitere, provizia, în totul sau în parte, ori de a interzice trasului de a plăti

înainte de expirarea-termenului de prezentare, în scopul arătat în alin. (1), dacă

s-a pricinuit o pagubă posesorului cecului.

Pentru a fi în prezența infracțiunii de

înșelăciune este necesară intenția directă, a cărei existență trebuie stabilită

cu certitudine, respectiv făptuitorul și-a dat seama că desfășoară o activitate

de inducere în eroare și că prin aceasta a pricinuit o pagubă, urmare a cărei producere

a dorit-o; totodată, în varianta prevăzută de alin. (4) al textului legal, nu este

suficient ca fila CEC emisă să fie refuzată la plată pentru lipsă disponibil, ci

este necesară dovedirea activităților dolosive ale inculpatului în scopul inducerii

în eroare a părții vătămate.

În speță, această componentă a laturii

subiective a infracțiunii a fost dovedită indubitabil, deoarece inculpatul a indus

în eroare reprezentanții părților civile asupra unui aspect fundamental în formarea

conștiinței și voinței de a contracta, atât la momentul încheierii contractelor,

cât și pe parcursul executării acestora, prin declarații mincinoase privind bonitatea

firmei, emiterea cecurilor sau biletelor la ordin fără acoperire și prin susțineri

nereale că ar fi în măsură să onoreze obligațiile contractuale.

Beneficiarii CEC-urilor nu au cunoscut

lipsa descoperirii în cont a CEC-urilor, fiind induși în eroare, în scopul ca inculpatul

sa obțină un folos material injust, cauzând totodată o pagubă, posesorilor CEC-urilor,

criticile vizând încadrarea juridică a faptei în dispozițiile art. 84 alin. (1)

pct. 2 din Legea nr. 59/1934 nefiind fondate.

S-a arătat că, în speță, devin incidente

concluziile deciziei nr IX din 24 octombrie 2005 ale Înaltei Curți de Casație

și Justiție (recurs în interesul legii, prin care s-a stabilit că fapta de emitere

a unui cec asupra unei instituții de credit asupra unei persoane, știind ca pentru

valorificarea lui nu există provizia sau acoperirea necesară, precum și fapta de

a retrage, după emitere provizia, în total sau în parte, ori de a interzice trasului

de a plăti înainte de expirarea termenului de prezentare, în scopul de a obține

pentru sine sau pentru altul un folos material injust, dacă s-a produs o pagubă

posesorului cecului, constituie infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215

alin. (4) C. pen., fapta încadrându-se în dispozițiile art. 84 alin. (1) pct. 2

din Legea nr. 59/1934 numai dacă „beneficiarul cecului are cunoștință, în momentul

emiterii, că nu există disponibilul necesar acoperirii acestuia la tras", conform

pct. 2 al aceleiași decizii, or, beneficiarii nu au cunoscut acest aspect.

În privința biletelor la ordin, s-a arătat

că situația privind intenția inculpatului este similară. Acesta știa că pentru valorificarea

lor nu există acoperirea necesară și totuși le-a emis și respectiv folosit cu intenția

de a înșela părțile vătămate și de a le pricinui o pagubă.

Funcția atribuită biletului la ordin este

aceea de a determina prin inducere în eroare la încheierea convenției, mențiunile

privind contul, banca plătitoare, suma de plata, fiind elemente de natura a convinge

cealaltă parte cu privire la seriozitatea și posibilitățile de plată ale făptuitorului

(decizia secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție - nr. 663 din 06

februarie 2002). S-a făcut referire și la jurisprudența Înaltei Curți de Casație

și Justiție, care, prin decizia penală nr. 338 din 13 decembrie 2004, a statuat

că „emiterea unui bilet la ordin pentru a cărui valorificare la data scadenței nu

există acoperirea necesară nu constituie infracțiune în lipsa unor elemente subiective

sau obiective corespunzătoare conținutului constitutiv al unei fapte penale. Când

beneficiarul este indus sau menținut în eroare, cu prilejul încheierii sau executării

unui contract prin prezentarea ca fiind adevărat faptul mincinos că există acoperire

în cont pentru încasare, în așa fel încât fără aceasta eroare cel înșelat nu ar

fi încheiat sau executat contractul, fapta constituie infracțiunea de înșelăciune,

prev. de art. 215 alin. (3) C. pen.".

Inculpatul a emis bilete la ordin la intervale

de timp diferite, intercalate cu CEC-uri, cunoscând lipsa de disponibil în cont,

lăsându-le părților civile convingerea ca sumele menționate vor fi plătite de el.

În concret, în ceea ce privește actele

materiale săvârșite în raport de SC P.T.C. SRL București, instanța a reținut că,

potrivit declarației martorului R.C. cu ocazia încheierii contractului din 18

august 2009 între societatea anterior amintită și societatea administrată de inculpatul

N.D., SC R.D. SRL s-a stabilit ca plata contravalorii mărfii urma să se facă în

două etape, 30% înainte de livrare și 70% în termen de 55 de zile cu filă CEC, aspect

ce este confirmat de clauzele contractuale inserate în actul semnat de părți. Pentru

a crea o aparență de solvabilitate, inculpatul a plătit la data semnării contractului

suma de 29.900 RON, sumă ce i-a fost predată de inculpatul B.C.F.

Din declarația aceluiași martor, instanța

a mai reținut că, înainte de introducerea filei CEC ce a fost refuzată din lipsă

totală de disponibil, inculpatul a dat asigurări martorului, în calitate de reprezentant

al societății parte vătămată, că va fi în măsură să onoreze obligațiile contractuale,

iar ulterior nu a mai răspuns la telefon.

În același mod a procedat inculpatul și

în raporturile contractuale derulate cu SC Ro. SRL, din declarația martorului M.O.

rezultând că, la momentul livrării mărfurilor achiziționate de inculpat, acesta

a emis două bilele la ordin, cu care urma să se facă plata la expirarea termenului

de scadență a obligației, iar după ce a acestea au fost refuzate pentru lipsa disponibilului

din cont, nu a mai răspuns la telefon.

Același mod de operare s-a constatat și

în cazul societății cu SC A.M. SRL, din declarația martorului D.Y. rezultând că,

inculpatul N.D. a emis, în scopul inducerii în eroare reprezentanților acestei societăți,

o filă CEC și un bilet la ordin, ce au fost ulterior refuzate la plată din lipsă

totală de disponibil, și de această dată, după livrarea mărfurilor, inculpatul făcând

afirmații nereale, în sensul că plata va fi efectuată.

Cât privește actele.materiale săvârșite

în raport de SC W. SRL Craiova instanța de apel a reținut că, din coroborarea declarațiilor

martorilor D.C.M., C.C.M. și C.V. inculpatul a folosit aceeași modalitate de inducere

în eroare a reprezentanților societății, emițând bilete la ordin, în condițiile

lipsei totale de disponibil, și asigurându-i pe aceștia, înainte cu o zi de data

scadenței, că are bani în cont, ulterior nemaiputând fi contactat.

În plus, după o primă livrare a mărfurilor,

inculpatul s-a deplasat din nou în mun. Craiova cu autoutilitara condusă de martorul

C.V., pentru a ridica din nou marfa de la SC W. SRL, fiind însoțiți de S.I., pe

care l-a trimis să discute cu reprezentanții societății și pe care l-a instruit

să-și atribuie și să semneze factura sub un nume fictiv.

Intenția inculpatului de a induce în eroare

societățile părți vătămate și a produce acestora un prejudiciu prin neachitarea

mărfurilor achiziționate rezultă din cele mai sus precizate, dar și din faptul că

inculpatul a urmărit ca toate livrările de marfa să se efectueze anterior datei

introducerii în bancă a biletelor la ordin sau a filelor CEC, fapt care demonstrează

că inculpatul a conceput activitatea infracțională anterior stabilirii raporturilor

contractuale și a urmărit inducerea în eroare a părților civile și crearea prejudiciului.

Nici criticile formulate de apelantul inculpat

B.C.F. nu au fost apreciate fondate, interpretarea logica și corelată a probelor

administrate în cauza dovedind, în opinia instanței de apel, în mod evident faptul

că inculpatul a cunoscut activitatea infracțională a coinculpatului N.D., pe care

a sprijinit-o și a înlesnit-o.

Inculpatul B.C.F. s-a implicat nemijlocit

în activitatea infracțională, în sensul că, acesta i-a dat sumele de bani lui N.D.

oferite drept avans societăților cu care a derulat relații comerciale pentru a câștiga

încrederea unităților furnizoare, a asigurat spațiile în care era depozitată marfa

și a participat efectiv împreună cu inculpatul N.D. la operațiunile de încărcare

și descărcare a mărfii revândute, și, totodată, s-a folosit de martorii D.G. și

S.I., care l-au însoțit pe inculpatul N.D. la societățile cu care a încheiat contracte

comerciale de achiziționare a mărfurilor pentru a monitoriza desfășurarea planului

infracțional, așa cum, în mod corect, a reținut și instanța de fond.

În acest sens au fost reținute declarațiile

martorilor S.I. și D.G. coroborate cu declarația coinculpatului N.D. din care a

rezultat că inculpatul B.C.F. i-a remis acestuia din urmă sume de bani, în vederea

desfășurării activității, respectiv pentru achitarea unui avans pentru marfa achiziționată.

Declarațiile martorilor M.O.F. și S.I.

au confirmat implicarea inculpatului B.C.F. în operațiunile de descărcare - încărcare

a mărfurilor livrate de societățile prejudiciate.

Susținerile inculpatului, în sensul că

suma de 29.000 RON ce a fost achitată în avans SC P.T.C. SRL București a fost acordată

coinculpatului N.D. cu titlu de împrumut, motiv pentru care, ulterior, a preluat

marfa achiziționată de acesta din urmă, pentru a-și recupera banii împrumutați,

nu au putut fi reținute. Astfel, un aspect apreciat ca deosebit de important a fost

acela că, pe lângă faptul că, societatea administrată de inculpatul B.C.F., SC N.

SRL, a cumpărat marfa achiziționată de SC R.D. SRL, administrată de inculpatul N.D.

sub prețul de achiziție, revânzând marfa și încasând integral prețul, facturile

de achiziționare a mărfurilor, ce proveneau de la SC W. SRL poartă o dată anterioară

celei înscrise în factura emisă de această din urmă societate, fapt ce evidențiază

înțelegerea existentă între cei doi inculpați.

Legătura subiectivă între aceștia a rezultat

și din împ