ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 146/2015

Prin sentința penală nr. 130 de la 29 mai 2012, pronunțată de Tribunalul Gorj în Dosarul cu nr. 8557/95/2011, în baza art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul N.D.

la 11 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a-II-a, lit. b) și c) C. pen.; s-a constatat că fapta comisă este concurentă cu infracțiunea de înșelăciune pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr. 912 din 04 mai 2010 a Judecătoriei Tg-Jiu, definitivă prin nerecurare și sentința penală nr. 3646 din 10 octombrie 2008 a Judecătoriei Tg-Jiu, definitivă prin decizia penală nr. 209 din 23 februarie 2010 a Curții de Apel Craiova și în stare de recidivă postcondamnatorie față de pedeapsa de 3 ani închisoare cu suspendare aplicată prin sentința penală nr. 56 din 14 ianuarie 2005 a Judecătoriei Tg-Jiu; s-a constatat că pedepsele aplicate prin sentința penală nr. 912 din 04 mai 2010 a Judecătoriei Tg-Jiu și sentința penală nr. 3646 din 10 octombrie 2008 a Judecătoriei Tg-Jiu, au fost contopite prin sentința penală nr. 1353 din 29 iunie 2010 a Judecătoriei Tg-Jiu, definitivă prin decizia penală nr. 706 din 13 septembrie 2010 a Tribunalului Gorj.

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1353 din 29 iunie 2010 a Judecătoriei Tg-Jiu, definitivă prin decizia penală nr. 706 din 13 septembrie 2010 a Tribunalului Gorj, în pedepsele componente de: 4 ani și 6 luni închisoare (aplicată prin sentința penală nr. 3646 din 10 octombrie 2008); 6 ani (aplicată prin sentința penală nr. 912 din 04 mai 2010); 3 ani (aplicată prin sentința penală nr. 3268 din 30 octombrie 2007 a Judecătoriei Tg-Jiu și 1 an și 6 luni spor de recidivă; s-a descontopit pedeapsa rezultantă de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 3648 din 10 octombrie 2008 a Judecătoriei Tg-Jiu, în pedepsele componente, care au fost repuse în individualitatea lor, respectiv: 1 an și 6 luni închisoare aplicată în cauza respectivă și 3 ani închisoare cu suspendare pedeapsă aplicată prin sentința penală nr. 56 din 14 ianuarie 2005 a Judecătoriei Tg-Jiu, revocată și cumulată aritmetic; s-a descontopit pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 912 din 04 mai 2010 a Judecătoriei Tg-Jiu, în pedepsele componente, care au fost repuse în individualitatea lor, respectiv: 3 ani închisoare pedeapsă aplicată în cauza respectivă și 3 ani închisoare cu suspendare-aplicată prin sentința penală nr. 56 din 14 ianuarie 2005 a Judecătoriei Tg-Jiu, revocată și cumulată aritmetic.

S-a constatat că prin sentința penală nr. 3268 din 30 octombrie 2007 a Judecătoria Tg-Jiu, a fost anulată suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 56 din 14 ianuarie 2005 a Judecătoriei Tg-Jiu, inculpatului N.D.

fiindu-i aplicată prin contopire pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare; în baza art. 36 alin. (1) C. pen., s-a contopit pedeapsa de 11 ani închisoare și 5 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) și c) C. pen., aplicată pentru infracțiunea de înșelăciune în prezenta cauză, cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 912 din 04 mai 2010 a Judecătoriei Tg-Jiu și cu pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 3646 din 10 octombrie 2008 a Judecătoriei Tg-Jiu, în pedeapsa cea mai grea, de 11 ani închisoare, care s-a sporit cu 1 an, respectiv 12 ani închisoare și 5 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II , lit. b) și c) C. pen.

În baza art. 39 alin. (1) C. pen., s-a contopit pedeapsa rezultantă (stabilită în urma concursului cu pedepsele aplicate prin sentința penală nr. 912 din 04 mai 2010 și nr. 3646 din 10 octombrie 2008), cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 3268 din 30 octombrie 2007 a Judecătoriei Tg-Jiu, în pedeapsa cea mai grea, care s-a sporit cu 2 ani, inculpatul urmând să execute 14 ani închisoare și 5 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) și c) C. pen.; în baza art. 36 alin. (3) C. pen., s-a dedus din pedeapsa rezultantă stabilită prin prezenta sentință, perioada executată de la 03 decembrie 2009 la 05 iulie 2011 și s-au anulat mandatele de executare emise în baza hotărârilor mai sus amintite, dispunându-se emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei pentru inculpatul N.D.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul B.C.F. la 10 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a-II-a, lit. b) și c) C. pen. S-au interzis inculpaților drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a-II-a, lit. b) și c) C. pen., pe durata prev. de art. 71 C. pen. Au fost obligați inculpații, în solidar, la 55.845,25 RON despăgubiri civile către SC W. SRL Craiova; la 7.413,04 RON către SC R.. SRL București; la 56.345,91 RON către SC. A.M. SRL Filipeștii de Pădure; la 8.397,11 RON către SC Ro. SRL Giurgiu și la 102.295,59 RON către SC P.T.C.

SRL București. A fost obligat fiecare inculpat la câte 2000 RON cheltuieli judiciare statului, din care, suma de 300 RON pentru fiecare inculpat, reprezentând onorariu apărător din oficiu și s-a dispus a fi avansată din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești, către Baroul Gorj. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe Curtea de Apel Craiova nr. 229/P/2010, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților N.D., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen. l cu aplicare art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen. și B.C.F. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune, prev. de art. 26 rap.

215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. În cursul cercetării judecătorești, ședința publică din data de 15 noiembrie 2011 a fost ascultat inculpatul N.D., care a declarat că menține numai ultima declarație pe care a dat-o în faza de urmărire penală. A arătat inculpatul că recunoaște săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, este de acord să achite prejudiciul părților vătămate și solicită să fie aplicate în cauză disp. art. 320 1 C. proc. pen. A mai declarat că își însușește în totalitate probatoriul care s-a administrat în timpul urmăririi penale, că nu solicită administrarea altor probe, judecata urmând să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

În aceiași ședință publică, a fost ascultat inculpatul B.C.F., care a declarat că își menține declarațiile date în faza de urmărire penală, însă nu recunoaște săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată. Inculpatul B.C.F. a declarat că l-a cunoscut pe N.D. în vara anului 2009 și l-a împrumutat în mai multe rânduri cu diferite sume de bani, printre care și cu suma de 29.900 RON la începutul lunii septembrie 2009, însă ulterior a aflat că această sumă fusese achitată drept avans pentru materialele cumpărate de la SC P.T.C. SRL București. Inculpatul a mai declarat că are cunoștință despre faptul că inculpatul N.D. a achiziționat mărfuri de la SC R. SRL și SC Ro. SRL pe care ulterior le-a vândut societății sale SC N. SRL precum și mărfuri de la alte societăți pentru care el i-a dat suma de un miliard ROL.

A mai declarat inculpatul că nu cunoaște natura relațiilor comerciale pe care inculpatul N.D. le-a avut cu SC A.M. SRL, însă știe că s-ar fi achitat contravaloarea mărfii achiziționate de la această societate. Inculpatul B.C.F. a declarat că nu cunoaște nimic în legătură cu afacerile derulate de inculpatul N.D. cu SC W. SRL, însă a aflat că marfa achiziționată de la această societate valorează două miliarde ROL și nu a fost achitată. A mai precizat că în contul sumei cu care l-a împrumutat pe inculpatul N.D., acesta i-a dat marfă în cursul lunii octombrie. La această marfa inculpatul a pus un adaos foarte mare și a vândut-o cu suma de 2 miliarde cinci sute mii ROL. A mai declarat că nu este adevărat ca marfa să fi fost vândută la un preț mai mic decât cel de achiziție; că nu este adevărat ca el să se fi folosit de inabilitățile lui N.D.

în raporturile comerciale pe care le-au avut; a menționat că el nu a avut relații comerciale cu-firmele păgubite de inculpatul N.D.; a mai arătat că N.D. nu a avut un birou în cadrul societății lui B.C.F. În cursul cercetării judecătorești au fost ascultați martorii C.V., D.C.M., D.G., O.A A., Z.A., C.C.M., S.Ș.E., M.O.F., S.I., C.D. și R.C., depozițiile acestora fiind atașate la dosarul cauzei. De asemenea, la solicitarea inculpatului N.D. a fost reascultat martorul D.G., care și-a menținut declarația dată cu ocazia primei ascultări în fața instanței. Martorii și-au menținut în general declarațiile date în timpul urmăririi penale, confirmând starea de fapt reținută în rechizitoriul Parchetului.

În ședința publică din data de 20 decembrie 2011, inculpatul N.D. a precizat că recunoaște săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, însă nu menține în totalitate declarațiile date în faza de urmărire penală și nu mai dorește aplicarea disp. art. 320 1 C. proc. pen. întrucât intenționează să formuleze în continuare probe din care să rezulte motivele pentru care a avut intenția să cesioneze firma precum și faptul că nu a oferit nici o sumă de bani pentru a prelua SC R. SRL. A mai menționat inculpatul că solicită desfășurarea procesului penal conform procedurii obișnuite, arătând că inculpatul B.C.F. nu are nici o vină în cele întâmplate și că sesizările împotriva acestuia au fost influențate de o anumită stare nervoasă.

Inculpații au solicitat în apărare încuviințarea probei testimoniale cu câte un martor, cerere care a fost admisă de către instanța de judecată, urmând a fi ascultați martorii P.I. propus de inculpatul B.C.F. și B.L. propus de inculpatul N.D., care se vor prezenta la instanță necitați. În ședința publică din 28 februarie 2012 a fost ascultat martorul P.I. care a declarat că în cursul anului 2008 a fost asociat cu inculpatul B.C.F., deținând împreună o spălătorie auto, însă nu cunoaște nimic în legătură cu relațiile celor doi inculpați. A precizat martorul că pe N.D. nu l-a cunoscut. Martorul a mai menționat că, în afară de afacerea pe care o avea cu el, inculpatul B.C.F. nu mai avea alte afaceri, precum și faptul că N.D.

nu a avut un birou în incinta spălătoriei ce aparținea inculpatului B.C.F. și lui P.I. Instanța de fond a solicitat o nouă fișă de cazier pentru inculpați care a fost atașată la dosarul cauzei. Analizând ansamblul probelor administrate în cauză, atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul cercetării judecătorești, respectiv: plângerile și declarațiile părților vătămate, contractele de vânzare cumpărare, declarațiile martorilor C.V., D.C.M., D.G., O.A.A., Z.A., C.C.M., S.Ș.E., M.O.F., S.I., C.D. și R.C., declarațiile inculpaților, fișele de cazier, instanța de fond a reținut următoarele: La data de 21 mai 2009 inculpatul N.D. a preluat prin cesiune 19 părți sociale (în valoare de 190 RON) din capitalul social al SC R.D.

SRL, a devenit administrator unic al acestei societăți conform actului adițional, iar sediul societății a fost stabilit în com. L., jud. Gorj. În ziua de 30 iulie 2009 inculpatul N.D. s-a prezentat la Sucursala C. Bank Tg. Jiu cu noul act constitutiv, certificatul de înregistrare fiscală și a completat fișa cu specimenul de semnătură cu dreptul de a dispune de contul societății. Prin intermediul numitului S.I., inculpatul N.D. l-a cunoscut pe inculpatul B.C.F., căreia i-a spus că vrea să achiziționeze produse pentru realizarea ferestrelor termopan de la mai multe societăți, urmând ca inculpatul B.C.F. să-l ajute pe acesta cu sume de bani, precum și cu valorificarea ulterioară a mărfurilor achiziționate.

În acest scop, la data de 18 august 2008 inculpatul N.D. s-a deplasat împreună cu D.G. la sediul SC P.T.C. SRL din mun. București și a încheiat un contract de vânzare-cumpărare având ca obiect profile din PVC. Inculpatul B.C.F. confirmă faptul că s-a aflat în București împreună cu D.G. și s-a întâlnit cu N.D. în ziua în care acesta a încheiat contractul, la discuțiile cu reprezentanții societății participând, la sugestia lui B.C.F., și D.G. Pentru a câștiga încrederea reprezentanților furnizorului, N.D. a achitat în avans cu două ordine de plată suma de 29.900 RON, sumă ce i-a fost predată de inculpatul B.C.F. Marfa a fost livrată cu facturile nr. F1 și F2 din 18 septembrie 2009, fiind transportată direct de la furnizorul din Bulgaria, la un depozit din mun.

Tg-Jiu pus la dispoziție de inculpatului B.C.F., unde martorul R.C., angajat al SC P.T.C. SRL, i-a predat inculpatului N.D. cele două facturi. Pentru plata mărfii livrate, inculpatul N.D. a emis fila CEC nr. C1 în valoare de 102.295,59 RON ce a fost refuzată la plata pentru lipsa disponibilului la 18 noiembrie 2009. Martorul R.C. s-a deplasat la data de 07 noiembrie 2009 la depozitul unde livrase marfa și a discutat cu inculpatul N.D. care i-a spus că a vândut marfa și poate introduce fila CEC la plată, însă aceasta a fost refuzată. Ulterior inculpatul nu a mai răspuns la telefon, afirmă martorul și atunci când l-a găsit internat într-un spital din Tg-Jiu, a refuzat să-i spună unde a dus marfa.

În baza aceleiași rezoluții infracționale, la data de 28 septembrie 2009 inculpatul N.D. a achiziționat cu două facturi sisteme de fixare (șuruburi, piulițe, șaibe, unelte) de la SC R. SRL în valoare de 5.832.67 RON, respectiv. 1,480,37 RON cu scadența la data de 27 noiembrie 2009. Pentru plata acestor facturi inculpatul a emis la data de 30 septembrie 2009 un bilet la ordin cu nr. xx în valoare de 7.413,04 RON, ce a fost refuzat la plată la 30 noiembrie 2009 pentru lipsa disponibilului. La aceeași dată (28 septembrie 2009) inculpatul N.D. a achiziționat de la SC Ro. SRL cu factura nr. F3, marfa în valoare de 8397,11 RON (componente pentru tâmplărie PVC), după ce în prealabil a completat o cerere de încheiere a contractului cadru de vânzare-cumpărare.

Și acest bilet la ordin a fost refuzat la plată pentru lipsa disponibilului. Potrivit declarației martorului M.O.F., agent de vânzări în cadrul celor două societăți, la începutul lunii septembrie 2009 a fost contactat telefonic de inculpatul N.D. care i-a spus că este interesat de achiziționarea unor sisteme de fixare tâmplărie PVC. Martorul s-a deplasat în mun. Tg-Jiu la un birou al acestuia situat pe str. Calea B., unde i-a prezentat ofertele, la discuții participând și învinuitul D.G. care, afirmă martorul, după modul în care se comporta și-a dat seama că era asociatul lui N.D. După ce inculpatul N.D. a comandat marfa, aceasta a fost livrată, susține martorul, la un depozit din mun. Tg-Jiu unde a fost ajutat să o descarce de către inculpatul B.C.

și învinuitul S.I., fiind prezent de asemenea și inculpatul N.D. Contractele cadru de vânzare-cumpărare nr. V1 din 05 octombrie 2009 dintre SC R. SRL și SC R.D. SRL, respectiv, nr. V2 din 05 octombrie 2009 dintre SC Ro. SRL și SC R.D. SRL au fost semnate de inculpatul N.D., care a semnat și cele două bilete la ordin menționate anterior. Martorul a încercat, de asemenea, să-l contacteze pe inculpatul N.D. după ce biletele la ordin au fost refuzate la plată, dar a aflat că acesta vânduse societatea unei alte persoane, pe nume C.D. După livrarea mărfii de către SC P.T.C., inculpatul B.C.F. i-a cerut învinuitului D.G. să se deplaseze împreună cu inculpatul N.D. în localitatea Filipeștii de Pădure unde, acesta din urmă, a încheiat contractul de vânzare-cumpărare cu SC A.M.

SRL (nr. V3 din 02 octombrie 2009) având ca obiect livrarea de armătură pentru tâmplărie PVC. Societatea furnizoare a emis factura fiscală din 15 octombrie 2009 în valoare de 56.545.91 RON pentru plata căreia inculpatul N.D. a emis fila CEC nr. C2 și biletul la ordin nr. zz ce au fost refuzate la plată pentru lipsa disponibilului. Marfa achiziționată de la SC A.M. SRL a fost transportată la același depozit unde fusese livrată și marfa cumpărată de la SC P.T.C. SRL, inculpatul N.D. asistând la descărcare, după care l-a trimis pe învinuitul S.I. cu oferte de preț la mai multe ateliere de tâmplărie PVC din mun. Tg. Jiu. Reprezentantul SC A.M. SRL a declarat că după livrarea mărfii a încercat să ia legătura cu inculpatul N.D., ce i-a spus inițial că va plăti bunurile cumpărate, după care nu a mai răspuns la telefon.

La data de 29 septembrie 2009 inculpatul N.D., după ce anterior discutase telefonic cu martorul D.C.M., agent de vânzări la SC W. SRL, a transmis prin fax o comandă pentru cumpărarea de feronerie și accesorii pentru tâmplăria din PVC. În baza acestei comenzi, au fost emise două facturi nr. F4 în valoare de 13.290,78 RON și nr. F5 în valoare de 16.840,63 RON, din data de 30 septembrie 2009, marfa fiind transportată cu autoturismul societății furnizoare 1 condus de martorul C.C.M. Pentru marfa livrată învinuitul a emis un bilet la ordin seria kk, iar la data de 01 octombrie 2009 a fost semnat contractul cu nr. xx. La data de 20 octombrie 2009 inculpatul N.D. s-a deplasat în mun. Craiova cu autoutilitara condusă de martorul C.V., pentru a ridica din nou marfă de la SC W. SRL, fiind însoțiți de învinuitul S.I.

Inculpatul N.D. nu a ajuns la depozitul SC W. SRL pentru a nu fi văzut de reprezentanții acestei societăți, ci l-a trimis pe învinuitul S.I., căruia i-a cerut să-și treacă numele în factură "P.M.N." și o serie de buletin pe care i-o notase pe un bilețel. S.I., care a avut calitatea de învinuit în cauză, a fost cel care, sub numele de P.M.N., l-a contactat pe martorul C.V. și i-a cerut să efectueze transportul mărfii din mun. Craiova până în mun. Tg-Jiu. Martorul D.C.M. i-a predat lui S.I. marfa, acesta semnând factura nr. F6 în valoare de 25.713 și a primit în schimb de la acesta biletul la ordin nr. yy semnat de inculpatul N.D. Cele două bilete la ordin emise pentru marfa achiziționată de la SC W. SRL au fost refuzate la plată pentru lipsa disponibilului, după ce înainte cu o zi de data scadenței îi asigurase pe reprezentanții societății că are bani în cont, iar ulterior nu a mai putut fi contactat.

Marfa a fost adusă în mun. Tg-Jiu cu autoutilitara condusă de martorul C.V., iar de aici, la cererea învinuitului S.I., martorul a transportat marfa până la ieșirea din Defileul Jiului, unde a predat-o unui bărbat în vârstă de circa 40-45 ani care i-a achitat cursa și, i-a înapoiat factura ce a restituit-o învinuitului S.I. la întoarcerea în mun. Tîrgu-Jiu. În urma cercetărilor efectuate s-a stabilit că întreaga marfă achiziționată de la aceste societăți comerciale de către inculpatul N.D., a fost vândută sub prețul de achiziție SC N. SRL administrată de inculpatul B.C.F. care, la rândul său, a vândut-o SC W.T. SRL cu sediul în mun. Deva, al cărui director era martorul S.Ș.E. Spre exemplu, SC R.D.

SRL cumpără de la SC P.T.C. SRL următoarele produse pe care le revinde la SC N. SRL, după cum urmează: adaptor mic alb - 72 bucăți achiziționate la prețul de 5,45 RON fără TVA și revândute la prețul de 4 RON fără TVA, toc 3 camere cu garnitură - 1440 bucăți achiziționate la prețul de 8,69 RON fără TVA și revândute la prețul de 6,39 RON fără TVA, toc 3 camere fără garnitură -1440 bucăți achiziționate la prețul de 8,05 RON fără TVA și revândute cu 5,90 RON fără TVA, toc 4 camere alb fără garnitură - 1440 bucăți achiziționate la prețul de 9,03 RON fără TVA și revândute cu 6,64 RON fără TVA, toc 4 camere alb cu garnitură - 1440 bucăți achiziționate la prețul de 9,67 RON fără TVA și revândute cu 7,11 RON fără TVA.

Această societate a achitat inițial marfa în numerar, iar ulterior prin bilete la ordin, în mai multe rate, într-un interval de aproximativ 2-3 luni, fiind plătită integral. Inculpatul N.D. a declarat cu ocazia audierii că marfa a fost luată fără acordul său din depozitul din Tg. Jiu și vândută de inculpatul B.C.F. unei societăți din mun. Deva, dar a primit o parte din suma încasată. În condițiile în care SC N. SRL a vândut întreaga marfă către SC W.T. SRL la data de 21 octombrie 2009, iar inculpatul N.D. avea cunoștință despre acest lucru, acesta din urmă cesionează la 20 octombrie 2009 societatea sa martorului C.D., pe care l-a cunoscut prin intermediufui inculpatului B.C.F. și a martorului O.A.A.

Martorul C.D. - care nu știe carte - s-a deplasat împreună cu N.D. la Administrația Financiară și Oficiul Registrului Comerțului, unde a semnat documentele necesare preluării societății și a primit de la învinuit trei ștampile, un card și documente de evidență contabilă. Pentru faptul că a preluat societatea martorul a primit de la inculpații B.C.F. și N.D. suma de 500 RON. Cu ocazia audierii, martorul O.A.A. a confirmat faptul că a fost rugat de inculpatul B.C.F. să găsească un prieten care să preia o firmă, în aceleași condiții în care, anterior, a mai preluat și el alte societăți la rugămintea, lui B.C.F. Știind că martorul C.D. are o situație materială precară, l-a contactat pe acesta și l-a prezentat inculpatului B.C.F.

Astfel, instanța de fond a constatat că: fapta comisă de inculpatul N.D. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prev. și ped. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen.; fapta comisă de inculpatul B.C.F. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la înșelăciune prev. și ped. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Din probele administrate în cauză a rezultat fără dubiu că cei doi inculpați se fac vinovați de săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată. Astfel, s-a reținut de prima instanță că inculpatul B.C.F.

i-a dat sumele de bani lui N.D. oferite drept avans societăților cu care a derulat relații comerciale pentru a câștiga încrederea unităților furnizoare. Inculpatul B.C.F. a asigurat spațiile în care era depozitată marfa și a participat efectiv împreună cu inculpatul N.D. la operațiunile de încărcare și descărcare a mărfii revândute. Inculpatul B.C.F. s-a folosit de martorii D.G. și S.I., care l-au însoțit pe inculpatul N.D. la societățile cu care a încheiat contracte comerciale de achiziționare a mărfurilor. Cei doi martori ascultați de instanța de judecată, nu au putut oferi o explicație plauzibilă în care să arate motivul pentru care s-a datorat prezența lor la sediul societăților comerciale cu care inculpatul N.D.

a încheiat contracte comerciale de achiziționare marfa pentru confecționarea de tâmplărie termopan. Astfel, în declarația dată în ședința publică din data de 31 ianuarie 2012 martorul D.G. arată că s-a deplasat cu N.D. la sediul unei firme din București de unde acesta a achiziționat profile tâmplărie termopan fără a fi rugat de B.C. în acest sens. Martorul mai menționează că l-a însoțit pe N.D. și la Filipeștii de Pădure la o societate unde acesta trebuia să semneze un contract de achiziționare a unor materiale necesare confecționării tâmplăriei de termopan. Deplasarea s-a făcut cu un autoturism marca B. pe care martorul îl împrumutase de la un prieten. Contravaloarea cursei în cuantum de 5 milioane ROL a fost achitată de inculpatul N.D.

Martorul a arătat că nu a fost de față când N.D. a încheiat documentele cu reprezentanții societății comerciale. În ședința publică din data de 31 ianuarie 2012, a fost ascultat și martorul S.I., care a menținut declarațiile date în faza de urmărire penală, arătând că l-a cunoscut pe inculpatul N.D. în urmă cu 3 ani prin intermediul unui prieten pe nume N. A mai arătat martorul că, într-o discuție ulterioară pe care a avut-o cu inculpatul N.D., acesta l-a întrebat dacă știe vreo persoană ce ar putea să-l împrumute cu o sumă de bani. Martorul i-a spus că îl cunoaște pe B.C.F. care are bani întrucât vânduse niște terenuri. Martorul l-a sunat pe B.C.F. care a fost de acord să-i dea numărul său de telefon inculpatului N.D., urmând ca aceștia să se întâlnească ulterior.

Martorul a arătat că N.D. i-a promis că în situația în care va face rost de bani îl va angaja și pe el la firma sa cu un salariu de 15 milioane ROL. După aproximativ o lună de zile N.D. i-a spus martorului că poate să vină la muncă, respectiv la un depozit pe care îl avea pe Calea B., Cartierul Drăgoieni din Municipiul Tg-Jiu unde urma să facă curățenie, urmând ca în zilele următoare să primească marfă. După câteva zile la depozitul respectiv a venit un tir încărcat cu profile de tâmplărie termopane. Martorul a declarat că a înțeles de la B.C. că l-ar fi împrumutat pe N.D. cu o sumă de bani. La un interval de câteva zile.; la același depozit a mai venit un tir care a adus armătură pentru tâmplărie termopan.

În cursul lunii octombrie 2009, martorul a fost trimis de N.D. să închirieze o dubă cu care să se deplaseze la Craiova de unde să achiziționeze de la o firmă "elemente de feronerie. N.D. i-a spus martorului că la firma respectivă urma ca acesta să-și dea alt nume decât cel real întrucât nu este angajatul său cu carte de muncă și în situația în. care își va da numele real îi va face probleme. La firma din Craiova martorul a încărcat mai multe cutii și la întocmirea documentelor l-a delegat a trecut numele de P.M.N. pe care ii dăduse inculpatul N.D. precum și seria și numărul documentului de identitate, oferite tot de inculpatul N.D. Martorul a recunoscut că a semnat factura tot cu numele de P.M.N.

După ce a încărcat marfa, martorul a sunat pe inculpatul N.D. care se afla în Municipiul Craiova și au plecat împreună spre Tg-Jiu. Pe drum inculpatul N.D. i-a spus șoferului că marfa trebuie dusă la Petroșani, dându-i acestuia adresa și un număr de telefon. Cursa a fost plătită de N.D., iar când s-a întors de la Petroșani, șoferul i-a adus martorului factura de livrare a mărfii pe care acesta i-a predat-o inculpatului N.D. Martorul S.I. a declarat că nu cunoaște destinația la care s-a dus marfa. A mai arătat același martor că, în cursul anului 2009 N.D. a adus niște băieți și au încărcat împreună toată marfa existentă în depozit în două sau trei camioane, marfă ce a fost transportată la o destinație necunoscută.

Când marfa era încărcată în camioane a venit la depozit și B.C.F. care a discutat 2-3 minute cu N.D., după care a plecat. Martorul a arătat că din cele întâmplate a înțeles că proprietar al mărfii ce se afla în respectivul depozit era N.D. A mai arătat martorul că pe D.G. l-a cunoscut prin intermediul lui B.C. La N.D., martorul a muncit peste o lună de zile, fiind plătit cu suma de 5 sau 7 milioane ROL. A mai precizat martorul că la Craiova nu i s-au solicitat documente de identitate întrucât N.D. vorbise la telefon cu reprezentanții firmei și totul era pregătit. Din cele mai sus prezentate a rezultat fără dubiu că între cei doi inculpați exista o înțelegere în relațiile comerciale pe care le desfășurau.

Inculpatul B.C.F. nu era niciodată prezent la încheierea tranzacțiilor și îi trimitea pe cei doi martori cu un motiv sau altul la societățile de unde N.D. achiziționa marfă pentru a avea informații complete cu privire la tranzacțiile desfășurate. Procedând astfel, inculpatul B.C.F. încerca să evite răspunderea pentru faptele sale folosindu-se de modul superficial în care inculpatul N.D. privea derularea relațiilor comerciale cu societățile înșelate. Firma SC N. SRL administrată de inculpatul B.C.F. a achiziționat marfa de la SC R.D. SRL sub prețul de achiziție, revânzând marfa și încasând integral prețul. Între cei doi inculpați au apărut diferite disensiuni pe motive financiare, respectiv pentru sumele de bani pe care le-au primit din revânzarea mărfii, iar în ziua de 20 octombrie 2009 inculpatul N.D.

a cesionat societatea al cărui administrator era unei persoane analfabete probabil pentru a înlătura consecințele neachitării mărfii furnizată la aceiași dată de către SC W. SRL Craiova. Din depoziția martorului D.G. a rezultat și faptul că acesta a fost prezent când inculpatul N.D. i-a dat inculpatului B.C.F. mai multe facturi și chitanțe, la scurt timp martorul fiind rugat de inculpatul B.C.F. să afle dacă pe raza localității Petroșani există societăți comerciale ce intenționează să achiziționeze materiale în vederea confecționării de tâmplărie termopan. Înțelegerea existentă între inculpații B.C.F. și N.D., a rezultat și din faptul că B.C.F. l-a sprijinit pe N.D. să înstrăineze SC R.D. SRL, cunoscând că marfa achiziționată de societatea respectivă nu fusese achitată.

Procedând astfel, cei doi inculpați considerau că ar putea scăpa nepedepsiți pentru faptele comise. Factura referitoare la marfa achiziționată de SC R.D. SRL de la W. SRL a fost întocmită la data de 20 octombrie 2009, data livrării, marfa specificată în respectiva factură fiind vândută către SC N. SRL cu facturile din 02 septembrie 2009, din.03 septembrie 2009 și din 04 septembrie 2009, înainte ca marfa să fie achiziționată. Vânzarea mărfurilor achiziționate prin înșelăciune la un preț inferior celei de achiziție, denotă faptul că inculpații au dorit „să scape" mai repede de marfa respectivă, cel puțin pentru două motive: evitarea returnării mărfii la solicitarea părților păgubite, din probele administrate în cauză rezultând că unele societății când au sesizat că au fost înșelate au făcut verificării pentru a afla locul unde a fost depozitată marfa și dacă aceasta a fost vândură; pentru ștergerea urmelor.

A rezultat faptul că între cei doi inculpați a existat o înțelegere să înșele societățile comerciale de la care societatea aparținând inculpatului N.D. - SC R.D. SRL - s-a aprovizionat cu diverse materiale în vederea confecționării de tâmplărie termopan. Activitatea infracțională a celor doi inculpați s-a desfășurat în baza aceleiași rezoluții infracționale fiind evidențiată de modul cum au acționat și în care s-au folosit de martorii D.G. și S.I., aspecte ce au fost mai sus prezentate. Instanța de fond, apreciind că vinovăția inculpaților pentru infracțiunile deduse judecății, a fost probată, a dispus condamnarea acestora la pedeapsa închisorii, iar la individualizarea pedepselor s-a avut în vedere pericolul social deosebit al faptelor comise, valoarea prejudiciului, modul și împrejurările în care au fost comise infracțiunile precum și persoana celor doi inculpați.

În acest sens, s-a avut în vedere faptul că inculpatul N.D. a fost condamnat de mai multe ori pentru infracțiuni similare, iar în timpul judecării cauzei a avut o atitudine neconsecventă, inițial recunoscând fapta comisă și solicitând judecarea conform disp. art. 320 1 C. proc. pen., ulterior revenind și solicitând judecarea procedurii obișnuite, întrucât intenționează să formuleze probe în apărarea sa. Atitudinea inculpatului a oscilat de la recunoașterea totală la negarea totală a faptelor comise. Referitor la inculpatul B.C.F., prima instanță a constatat că acesta nu a mai fost condamnat, iar în timpul procesului penal a avut o atitudine consecvent nesinceră, nerecunoscând în nici un mod implicarea în vreun fel în relațiile comerciale pe care inculpatul N.D.

le-a derulat cu societățile păgubite. Pedeapsa stabilită a fost aceea privativă de libertate, orientată spre minim în ceea ce privește pe inculpatul B.C.F. și spre moderat în ceea ce privește pe inculpatul N.D. S-a constatat de instanța de fond că fapta comisă de inculpatul N.D. este concurentă cu infracțiunea de înșelăciune pentru care acesta a fost condamnat prin sentința penală nr. 912 din 04 mai 2010 a Judecătoriei Tg-Jiu, definitivă prin nerecurare și sentința penală nr. 3646 din 10 octombrie 2008 a Judecătoriei Tg-Jiu, definitivă prin decizia penală nr. 209 din 23 februarie 2010 a Curții de Apel Craiova și în stare de recidivă postcondamnatorie față de pedeapsa de 3 ani închisoare cu suspendare aplicată prin sentința penală nr. 56 din 14 ianuarie 2005 a Judecătoriei Tg-Jiu.

Totodată, instanța de fond a constatat că pedepsele aplicate prin sentința penală nr. 912 din 04 mai 2010 a Judecătoriei Tg-Jiu și sentința penală nr. 3646 din 10 octombrie 2008 a Judecătoriei Tg-Jiu, au fost contopite prin sentința penală nr. 1353 din 29 iunie 2010 a Judecătoriei Tg-Jiu, definitivă prin decizia penală nr. 706 din 13 septembrie 2010 a Tribunalului Gorj; de asemenea, s-a reținut că prin sentința penală nr. 3268 din 30 octombrie 2007 a Judecătoria Tg-Jiu, a fost anulată suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 56 din 14 ianuarie 2005 a Judecătoriei Tg-Jiu, inculpatului N.D., fiindu-i aplicată prin contopire pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare.

În baza art. 36 alin. (1) C. pen., s-a contopit pedeapsa de 11 ani închisoare și 5 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) și c) C. pen., aplicată pentru infracțiunea de înșelăciune în prezenta cauză, cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 912 din 04 mai 2010 a Judecătoriei Tg-Jiu și cu pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 3646 din 10 octombrie 2008 a Judecătoriei Tg-Jiu, în pedeapsa cea mai grea, de 11 ani închisoare, care s-a sporit cu 1 an, respectiv 12 ani închisoare și 5 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II, lit. b) și c) C. pen.

S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 39 alin. (1) C. pen., inculpatul urmând să execute 14 ani închisoare și 5 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II, lit. b) și c) C. pen. În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., instanța de fond a condamnat pe inculpatul B.C.F. la pedeapsa închisorii. Ambilor inculpați le-au fost aplicate de instanța de fond pedepse accesorii și pedepse complementare. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel - în termenul prevăzut de lege - inculpații N.D. și B.C.F.

Prin decizia penală nr. 84 din 13 martie 2013 Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a admis apelurile declarate de inculpați, a desființat în parte, sentința penală atacată, pe latură penală și rejudecând: A înlăturat sporurile de 1 an și respectiv 2 ani închisoare și a descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului N.D., în pedepsele componente pe care le-a repus în individualitatea lor. A reținut în favoarea inculpatului N.D. circumstanțe atenuante, conform art. 74 alin. (2) C. pen. raportat la art. 76 lit. a) C.pen. A redus pedeapsa principală aplicată inculpatului N.D., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen.

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. de la 11 ani închisoare la 7 ani închisoare. În baza art. 36 alin. (1) C. pen. a contopit pedeapsa de 7 ani aplicată pentru infracțiunea dedusă judecății cu pedepsele de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 912 din 04 mai 2010 a Judecătoriei Tg Jiu și cu pedeapsa de 1 an și 6 luni aplicată prin sentința penală nr. 3646 din 10 octombrie 2008 a Judecătoriei Tg Jiu, în pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare, la care a adăugat, în baza art. 35 alin. (1) C. pen., pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. pe o durată de 5 ani.

În baza art. 39 alin. (1) C. pen., a contopit pedeapsa rezultantă cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 3268 din 30 octombrie 2007 a Judecătoriei Tg Jiu, în pedeapsa cea mai grea, urmând ca inculpatul să execute, în final, 7 ani închisoare, în regim de detenție, conform art. 57 C. pen. și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., ca pedeapsă complementară. A reținut în favoarea inculpatului B.C.F. circumstanțe atenuante, conform art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. raportat la art. 76 lit. a) C. pen. A redus pedeapsa principală aplicată inculpatului B.C.F. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen.

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. de la 10 ani închisoare la 4 ani închisoare. În baza art. 86 C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei 4 ani închisoare aplicată inculpatului B.C.F., sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 9 ani, stabilit conform dispozițiilor art. 86 2 C. pen. În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii, prev. de art. 71 alin. (1) raportat la art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. În baza art. 86 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare, s-a dispus ca inculpatul B.C.F.

să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: - să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Gorj, potrivit programului de supraveghere întocmit; - să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; - să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; - să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență. În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 4 C. pen. Totodată, s-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței.

A fost admisă cererea de scutire de la plata amenzii judiciare formulată la data de 17 ianuarie 2013 și s-a dispus scutirea de la plata amenzii judiciare în cuantum de 200 RON aplicat prin încheierea din data de 12 decembrie 2012. A fost respinsă cererea de scutire de la plata amenzii judiciare formulată la data de 27 februarie 2012 ca neîntemeiată. În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului. Pentru a pronunța această decizie, examinând hotărârea atacată, în raport de motivele invocate, de actele și lucrările dosarului, sub toate aspectele de fapt și de drept, văzând și disp. art. 371 și 372 alin. (1) C. proc. pen., instanța de apel a constatat în primul rând că tribunalul a dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc.

pen. referitoare la aprecierea probelor și a reținut o corectă situație de fapt. În acest sens s-a arătat că, în cauză, prezumția de nevinovăție de care beneficiază inculpații N.D. și B.C.F. a fost răsturnată în cursul activității de probațiune, ansamblul material al probelor administrate în cauză fiind cert în sensul stabilirii vinovăției acestora, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și respectiv de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Apărările inculpatului N.D., în sensul că nu se face vinovat de săvârșirea faptei, deoarece nu a acționat cu intenția specifică infracțiunii de înșelăciune, nu au putut fi primite.

În acest sens s-a arătat că, potrivit art. 215 C. pen. constituie infracțiunea de înșelăciune inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos material injust și dacă s-a pricinuit o pagubă.

De asemenea, există înșelăciune prin inducerea sau menținerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârșită în așa fel încât, fără această eroare, cel înșelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condițiile stipulate, precum și emiterea unui cec asupra unei instituții de credit sau unei persoane, știind că pentru valorificarea lui nu exista provizia sau acoperirea necesară, precum și fapta de a retrage, după emitere, provizia, în totul sau în parte, ori de a interzice trasului de a plăti înainte de expirarea-termenului de prezentare, în scopul arătat în alin. (1), dacă s-a pricinuit o pagubă posesorului cecului.

Pentru a fi în prezența infracțiunii de înșelăciune este necesară intenția directă, a cărei existență trebuie stabilită cu certitudine, respectiv făptuitorul și-a dat seama că desfășoară o activitate de inducere în eroare și că prin aceasta a pricinuit o pagubă, urmare a cărei producere a dorit-o; totodată, în varianta prevăzută de alin. (4) al textului legal, nu este suficient ca fila CEC emisă să fie refuzată la plată pentru lipsă disponibil, ci este necesară dovedirea activităților dolosive ale inculpatului în scopul inducerii în eroare a părții vătămate.

În speță, această componentă a laturii subiective a infracțiunii a fost dovedită indubitabil, deoarece inculpatul a indus în eroare reprezentanții părților civile asupra unui aspect fundamental în formarea conștiinței și voinței de a contracta, atât la momentul încheierii contractelor, cât și pe parcursul executării acestora, prin declarații mincinoase privind bonitatea firmei, emiterea cecurilor sau biletelor la ordin fără acoperire și prin susțineri nereale că ar fi în măsură să onoreze obligațiile contractuale. Beneficiarii CEC-urilor nu au cunoscut lipsa descoperirii în cont a CEC-urilor, fiind induși în eroare, în scopul ca inculpatul sa obțină un folos material injust, cauzând totodată o pagubă, posesorilor CEC-urilor, criticile vizând încadrarea juridică a faptei în dispozițiile art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 nefiind fondate.

S-a arătat că, în speță, devin incidente concluziile deciziei nr IX din 24 octombrie 2005 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție (recurs în interesul legii, prin care s-a stabilit că fapta de emitere a unui cec asupra unei instituții de credit asupra unei persoane, știind ca pentru valorificarea lui nu există provizia sau acoperirea necesară, precum și fapta de a retrage, după emitere provizia, în total sau în parte, ori de a interzice trasului de a plăti înainte de expirarea termenului de prezentare, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos material injust, dacă s-a produs o pagubă posesorului cecului, constituie infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (4) C. pen., fapta încadrându-se în dispozițiile art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 numai dacă „beneficiarul cecului are cunoștință, în momentul emiterii, că nu există disponibilul necesar acoperirii acestuia la tras", conform pct. 2 al aceleiași decizii, or, beneficiarii nu au cunoscut acest aspect.

În privința biletelor la ordin, s-a arătat că situația privind intenția inculpatului este similară. Acesta știa că pentru valorificarea lor nu există acoperirea necesară și totuși le-a emis și respectiv folosit cu intenția de a înșela părțile vătămate și de a le pricinui o pagubă.

Funcția atribuită biletului la ordin este aceea de a determina prin inducere în eroare la încheierea convenției, mențiunile privind contul, banca plătitoare, suma de plata, fiind elemente de natura a convinge cealaltă parte cu privire la seriozitatea și posibilitățile de plată ale făptuitorului (decizia secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție - nr. 663 din 06 februarie 2002). S-a făcut referire și la jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, care, prin decizia penală nr. 338 din 13 decembrie 2004, a statuat că „emiterea unui bilet la ordin pentru a cărui valorificare la data scadenței nu există acoperirea necesară nu constituie infracțiune în lipsa unor elemente subiective sau obiective corespunzătoare conținutului constitutiv al unei fapte penale.

Când beneficiarul este indus sau menținut în eroare, cu prilejul încheierii sau executării unui contract prin prezentarea ca fiind adevărat faptul mincinos că există acoperire în cont pentru încasare, în așa fel încât fără aceasta eroare cel înșelat nu ar fi încheiat sau executat contractul, fapta constituie infracțiunea de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. (3) C. pen.". Inculpatul a emis bilete la ordin la intervale de timp diferite, intercalate cu CEC-uri, cunoscând lipsa de disponibil în cont, lăsându-le părților civile convingerea ca sumele menționate vor fi plătite de el. În concret, în ceea ce privește actele materiale săvârșite în raport de SC P.T.C. SRL București, instanța a reținut că, potrivit declarației martorului R.C.

cu ocazia încheierii contractului din 18 august 2009 între societatea anterior amintită și societatea administrată de inculpatul N.D., SC R.D. SRL s-a stabilit ca plata contravalorii mărfii urma să se facă în două etape, 30% înainte de livrare și 70% în termen de 55 de zile cu filă CEC, aspect ce este confirmat de clauzele contractuale inserate în actul semnat de părți. Pentru a crea o aparență de solvabilitate, inculpatul a plătit la data semnării contractului suma de 29.900 RON, sumă ce i-a fost predată de inculpatul B.C.F. Din declarația aceluiași martor, instanța a mai reținut că, înainte de introducerea filei CEC ce a fost refuzată din lipsă totală de disponibil, inculpatul a dat asigurări martorului, în calitate de reprezentant al societății parte vătămată, că va fi în măsură să onoreze obligațiile contractuale, iar ulterior nu a mai răspuns la telefon.

În același mod a procedat inculpatul și în raporturile contractuale derulate cu SC Ro. SRL, din declarația martorului M.O. rezultând că, la momentul livrării mărfurilor achiziționate de inculpat, acesta a emis două bilele la ordin, cu care urma să se facă plata la expirarea termenului de scadență a obligației, iar după ce a acestea au fost refuzate pentru lipsa disponibilului din cont, nu a mai răspuns la telefon. Același mod de operare s-a constatat și în cazul societății cu SC A.M. SRL, din declarația martorului D.Y. rezultând că, inculpatul N.D. a emis, în scopul inducerii în eroare reprezentanților acestei societăți, o filă CEC și un bilet la ordin, ce au fost ulterior refuzate la plată din lipsă totală de disponibil, și de această dată, după livrarea mărfurilor, inculpatul făcând afirmații nereale, în sensul că plata va fi efectuată.

Cât privește actele.materiale săvârșite în raport de SC W. SRL Craiova instanța de apel a reținut că, din coroborarea declarațiilor martorilor D.C.M., C.C.M. și C.V. inculpatul a folosit aceeași modalitate de inducere în eroare a reprezentanților societății, emițând bilete la ordin, în condițiile lipsei totale de disponibil, și asigurându-i pe aceștia, înainte cu o zi de data scadenței, că are bani în cont, ulterior nemaiputând fi contactat. În plus, după o primă livrare a mărfurilor, inculpatul s-a deplasat din nou în mun. Craiova cu autoutilitara condusă de martorul C.V., pentru a ridica din nou marfa de la SC W. SRL, fiind însoțiți de S.I., pe care l-a trimis să discute cu reprezentanții societății și pe care l-a instruit să-și atribuie și să semneze factura sub un nume fictiv.

Intenția inculpatului de a induce în eroare societățile părți vătămate și a produce acestora un prejudiciu prin neachitarea mărfurilor achiziționate rezultă din cele mai sus precizate, dar și din faptul că inculpatul a urmărit ca toate livrările de marfa să se efectueze anterior datei introducerii în bancă a biletelor la ordin sau a filelor CEC, fapt care demonstrează că inculpatul a conceput activitatea infracțională anterior stabilirii raporturilor contractuale și a urmărit inducerea în eroare a părților civile și crearea prejudiciului. Nici criticile formulate de apelantul inculpat B.C.F. nu au fost apreciate fondate, interpretarea logica și corelată a probelor administrate în cauza dovedind, în opinia instanței de apel, în mod evident faptul că inculpatul a cunoscut activitatea infracțională a coinculpatului N.D., pe care a sprijinit-o și a înlesnit-o.

Inculpatul B.C.F. s-a implicat nemijlocit în activitatea infracțională, în sensul că, acesta i-a dat sumele de bani lui N.D. oferite drept avans societăților cu care a derulat relații comerciale pentru a câștiga încrederea unităților furnizoare, a asigurat spațiile în care era depozitată marfa și a participat efectiv împreună cu inculpatul N.D. la operațiunile de încărcare și descărcare a mărfii revândute, și, totodată, s-a folosit de martorii D.G. și S.I., care l-au însoțit pe inculpatul N.D. la societățile cu care a încheiat contracte comerciale de achiziționare a mărfurilor pentru a monitoriza desfășurarea planului infracțional, așa cum, în mod corect, a reținut și instanța de fond. În acest sens au fost reținute declarațiile martorilor S.I.

și D.G. coroborate cu declarația coinculpatului N.D. din care a rezultat că inculpatul B.C.F. i-a remis acestuia din urmă sume de bani, în vederea desfășurării activității, respectiv pentru achitarea unui avans pentru marfa achiziționată. Declarațiile martorilor M.O.F. și S.I. au confirmat implicarea inculpatului B.C.F. în operațiunile de descărcare - încărcare a mărfurilor livrate de societățile prejudiciate. Susținerile inculpatului, în sensul că suma de 29.000 RON ce a fost achitată în avans SC P.T.C. SRL București a fost acordată coinculpatului N.D. cu titlu de împrumut, motiv pentru care, ulterior, a preluat marfa achiziționată de acesta din urmă, pentru a-și recupera banii împrumutați, nu au putut fi reținute.

Astfel, un aspect apreciat ca deosebit de important a fost acela că, pe lângă faptul că, societatea administrată de inculpatul B.C.F., SC N. SRL, a cumpărat marfa achiziționată de SC R.D. SRL, administrată de inculpatul N.D. sub prețul de achiziție, revânzând marfa și încasând integral prețul, facturile de achiziționare a mărfurilor, ce proveneau de la SC W. SRL poartă o dată anterioară celei înscrise în factura emisă de această din urmă societate, fapt ce evidențiază înțelegerea existentă între cei doi inculpați. Legătura subiectivă între aceștia a rezultat și din împ