ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4115/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4115/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de față:

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 6/P din 26 ianuarie 2011 a Tribunalului Neamț, s-a dispus

în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.,

achitarea inculpaților A.D. și G.I.F., pentru săvârșirea infracțiunii de

înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen., cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a respins acțiunea civilă formulată

de partea civilă SC T. SRL, cu sediul în Bacău, strada M.V., județul Bacău.

S-a constatat că inculpații au fost

asistați de apărători aleși.

În

temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile

judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut că sub nr. 1043/103 din 26 februarie 2009, a fost

înregistrat la instanță rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamț

prin care s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în

judecată a inculpaților A.D. și G.I.F. pentru săvârșirea infracțiunii de

înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen. cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Prin actul de sesizare a instanței s-a

reținut că inculpații au emis în perioada iulie 2006-august 2007, pentru SC P.V.

S.N.C. Roman, un număr de 19 cecuri fără acoperire cu numerar disponibil în

cont, prejudiciind în acest mod pe partea vătămată SC T. SRL Bacău cu suma de 386.458

RON.

În

cursul judecății, inculpații s-au prevalat de dispozițiile

art. 70 alin. (2) C. proc. pen., au fost audiați martorii V.M., C.N., A.C.C., A.L.I.,

C.C., R.O., au fost solicitate relații de la Banca C.R., Banca C.C., Banca C.E.,

Banca T., precum și de la Direcția Sanitar Veterinară Bacău.

Din analiza probatoriului administrat în

cauză, instanța a reținut următoarele:

La data de 29 noiembrie 1992, P.V. a înregistrat

la Registrul Comerțului societatea comercială SC „P.V." S.N.C. având ca obiect

principal de activitate comerțul cu amănuntul. Sediul social și punctul de lucru

au fost în municipiul Roman, iar asociat la firmă, cu un procent de 5%, a fost inculpatul

A.D.

La data de 20 august 2003, obiectul de

activitate al societății a fost completat cu desfacere produse din carne, măcelărie.

Prin act adițional, în societate s-a făcut

o nouă modificare cu privire la sediu, la data de 6 octombrie 2004.

Prin încheierea de autentificare din data

de 1 august 2006 a unui birou notarial din municipiul Roman, acționarul principal

P.V., l-a împuternicit, prin mandat, pe inculpatul A.D. să o reprezinte în toate

relațiile comerciale realizate pe această societate comercială.

La data de 24 august 2007, inculpatul A.D.

a ieșit din firmă, predând-o în calitate de administrator și asociat unic, inculpatului

G.I.F.

Ieșirea, în mod legal, din societate a

inculpatului A.D., la data de 24 august 2007, s-a făcut după ce, mai bine de un

an de zile, inculpatul G.I.F. a participat alături de acesta la activități de administrare

a firmei. Această situație rezultă din declarația pe care inculpatul a dat-o în

fața notarului public la data de 9 august 2007, autentificată prin încheiere, în

care a arătat că începând cu data de 1 august 2006 a efectuat acte de administrare

a SC „P.V." SNC Roman.

Inculpatul A.D. l-a cunoscut pe inculpatul

G.I.F. anterior anului 2006, cu ocazia aprovizionării cu produse din carne de la

firma pe care cel de-al doilea o avea în municipiul Roman, respectiv, SC „F.T.C."

SRL.

La vremea respectivă, pe firma SC „P.V."

SNC Roman, erau două magazine de desfacere produse din carne, situate în municipiul

Roman.

SC „F.T.C." SRL având ca obiect de

activitate producția, prelucrarea și conservarea cărnii, a fost înregistrată la

Registrul Comerțului la data de 22 iunie 2001. De la înființare a

avut

ca asociați pe inculpatul G.I.F. și pe G.T.

La data de 15 februarie 2006, a intrat

ca asociat în firmă și D.P. Acesta, cu procura emisă de un birou notarial din municipiul

Roman, l-a împuternicit pe inculpatul G.I.F. să-l reprezinte în toate actele de

comerț.

La data de 7 iulie 2006, G.T. s-a retras

din firmă și a cesionat părțile sale sociale lui D.P.

Procura de reprezentare dată de D.P. inculpatului

G.I.F. a fost revocată de el la data de 15 august 2006, iar la data de 28 august

2006 a ieșit din societate cesionând părțile lui sociale inculpatului G.I.F.

Din situația reținută în cele ce preced,

rezultă că începând cu luna iulie 2006, când inculpatul G.I.F. a efectuat acte de

administrare a SC „P.V." SNC Roman, a devenit și administrator unic la SC „F.T.C."

SRL.

Inculpatul a desfășurat activități de administrare

a unei alte firme, întrucât la momentul respectiv, la firma al cărei administrator

unic era din data de 28 august 2006, nu mai putea desfășura activități comerciale,

deoarece emisese în perioada mai 2006 - iulie 2006, pe seama a doi furnizori, un

număr total de 29 file cec, fără a avea acoperire cu disponibil în cont, file cec

care au fost refuzate la plată, fapt ce a dus la intrarea societății în incidență

bancară.

Rezultă așadar, că începând cu luna iulie

2006, întrucât inculpatul G.I.F. nu mai putea desfășura activități pe firma lui,

SC „F.T.C." SRL a intrat în relații de colaborare cu firma al cărui administrator

era inculpatul A.D., SC „P.V." SNC Roman.

La început, inculpatul G.I.F. l-a ajutat

pe inculpatul A.D. să intre în relații cu furnizorii de carne procesată și produse

din carne, pe care i-a avut SC „F.T.C." SRL. Printre acești furnizori a figurat

și SC „T." SRL Bacău, având ca administrator pe V.M. La acest furnizor s-au

deplasat ambii inculpați în ziua de 1 iulie 2006, unde inculpatul A.D. a încheiat

contractul de vânzare-cumpărare, care a fost semnat din partea furnizorului de către

V.M. și din partea beneficiarului SC „P.V." SNC Roman de către inculpat.

Contractul cu valabilitate de un an de

la data încheierii, avea ca obiect livrarea de carne de bovină și porcină în carcasă

și preparate din carne. În contract s-a prevăzut că se încheie pe o perioadă de

un an, cu posibilitatea prelungirii prin comanda beneficiarului. Din declarațiile

martorei V.M. coroborate cu declarațiile inculpaților date în cursul urmăririi penale,

rezultă că și după expirarea perioadei de un an, între părți au continuat să se

deruleze relații comerciale în condițiile stipulate în contract.

Plata mărfii trebuia să se facă în termenul

de 40-60 zile cu file cec. De la încheierea contractului, a început să se facă livrări,

de regulă, cu mijloace de transport ale furnizorului. Documentul de însoțire a mărfii

a fost factura. Pentru beneficiar toate facturile au fost semnate de inculpatul

G.I.F.

La termenele scadente de 40-60 zile, aferent

cantităților de produse rezultate din facturi, inculpatul A.D. a emis file cec cu

sumele ce trebuiau achitate. Toate filele cec emise au purtat semnătura inculpatului

și ștampila cu antetul firmei al cărei administrator era. O parte din filele cec

erau completate de către inculpatul A.D. la emitere, altele după ce erau semnate

și ștampilate, erau completate de către inculpatul G.I.F., iar altele, erau completate

de delegații furnizorului, la depunere, spre a fi introduse în bancă.

Banca C.C. - Agenția Roman, unitate bancară

la care SC „P.V." SNC Roman avea cont deschis, în perioada 20 august 2007-

27 septembrie 2007 a formulat la Poliția municipiului Roman mai multe sesizări privind

incidente de plată cu filele cec emise de către această firmă în favoarea SC „T."

SRL Bacău, ca urmare a lipsei de disponibil în cont.

În

cauză, la solicitarea organelor de cercetare penală, Garda

Financiară, secția Neamț, a efectuat o verificare la SC „P.V." SNC Roman privind

livrările de mărfuri de către SC „T." SRL Bacău.

La terminarea controlului s-a comunicat

că în evidența contabilă a beneficiarului nu s-au înregistrat venituri în sumă de

405.484,30 RON, reprezentând contravaloarea a 19 facturi emise de furnizor și neînregistrate

la beneficiar.

Obligațiile fiscale către bugetul de stat

neevidențiate și neachitate au fost stabilite în limita sumei de 119.259.7 RON.

Expertiza contabilă efectuată în cauză

a stabilit că în perioada 1 iunie 2006 - 30 iulie 2007, SC „P.V." SNC Roman

a achiziționat de la mai mulți furnizori, printre care figurează și SC „T."

SRL Bacău, carcasă de bovină, vițel și porc.

În

ce privește furnizorul SC „T." SRL Bacău, s-a stabilit

că din totalul sumelor rezultate din facturile emise, în cuantum de 562.947,57 RON,

nu au fost înregistrate facturi în sumă de 386.458 RON. Diferența valorică în sumă

de 176.489,47 RON reprezintă facturi achiziții carcasă porc, bovină și vițel, mărfuri

recepționate și înregistrate în contabilitate, care au fost vândute prin punctul

de vânzare cu amănuntul al firmei și cu facturi fiscale, unor persoane fizice și

juridice.

Pentru anul 2007, expertiza contabilă a

reținut că SC „P.V." SNC Roman, nu a avut evidență contabilă.

Față de constatările și concluziile expertizei

contabile s-a reținut că din suma de 405.484,30 RON care rezultă din facturile emise

de SC „T." SRL Bacău, SC „P.V." SNC Roman datora 386.458 RON, diferența

de 18.926 RON fiind achitată.

S-a reținut în actul de sesizare al instanței

că filele cec emise fără acoperire prin participația celor doi inculpați, au produs

furnizorului un prejudiciu în sumă de 386.458 RON.

Din actele dosarului de urmărire penală

rezultă că inculpații au emis un număr de 24 file cec fără acoperire, respectiv,

filele cec, emis la data de 13 august 2007, emis la data de 14 august 2007, emis

la data de 15 august 2007, emis la data de 17 august 2007, emis la data de 16 august

2007, emis la data de 30 august 2007, emis la data de 28 august 2007, emis la data

de 27 august 2007, emis la data de 22 august 2007, emis la data de 14 septembrie

2007, emis la data de 14 septembrie 2007, emis la data de 5 septembrie 2007, emis

la data de 7 septembrie 2007, emis la data de 10 septembrie 2007, emis la data de

11 septembrie 2007, emis la data de 12 septembrie 2007, emis la data de 13 septembrie

2007, emis la data de 17 septembrie 2007, emis la data de 18 septembrie 2007, emis

la data de 19 septembrie 2007, emis la data de 20 septembrie 2007, emis la data

de 21 septembrie 2007, emis la data de 24 septembrie 2007, emis la data de 27 septembrie

2007.

La stabilirea vinovăției inculpaților în

comiterea infracțiunii pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, instanța a

reținut că atât în cursul urmăririi penale cât și în faza judecății, martora V.M.,

care este administratorul părții civile, a declarat că primea filele cec de la SC

P.V. semnate și ștampilate, iar marea lor majoritate erau completate în prezența

ei de inculpatul G.I.F. cu suma, data scadentă și numele beneficiarului. De asemenea,

martora a declarat că data scadenței trecută pe filele cec era posdatată, în funcție

de data la care inculpatul G.I.F. spunea că el și celălalt inculpat vor dispune

de provizioane în cont, stabilindu-se un interval de timp între 40 și 60 de zile

de la livrare.

În

contractul încheiat între cele două societăți s-a prevăzut

ca plata produselor să se facă, fie la momentul livrării și emiterii facturii, fie

în termen de 40-60 de zile de la livrare, cu obligația constituirii de garanții

conform art. 14 din contract, fiind completat de mână „cu file cec", fie prin

alte modalități. La art. 14 din contract s-a prevăzut garantarea executării obligației

de plată la termen cu bilet la ordin și nicidecum cu file cec, știut fiind că cecul

este instrument de plată și nu de garanție. Raportat la conținutul contractului,

rezultă că în situația plății cu file cec, acestea trebuiau emise la data la care

urma să se facă plata, chiar dacă aceasta consta într-un interval cuprins între

40 și 60 de zile de la data livrării și nu la câteva zile de la data livrării mărfii

și purtând o dată ulterioară.

În

condițiile în care la data emiterii cecurilor, administratorul

părții civile cunoștea că societatea emitentă nu avea disponibilul necesar acoperirii

cecului în cont, fapta nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de

înșelăciune, ci pe cele ale infracțiunii prevăzute de art. 84 alin. (1) pct. 2 din

Legea nr. 59/1934, în aceste sens fiind și decizia în interesul legii nr. IX din

24 octombrie 2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție. În motivarea

deciziei, Înalta Curte a reținut că în cazul în care beneficiarul are cunoștință,

în momentul emiterii, că nu există disponibilul necesar acoperirii cecului la tras,

fapta nu

poate constitui infracțiunea de înșelăciune

prevăzută de art. 215 alin. (4) C. pen., deoarece lipsește unul din elementele constitutive,

respectiv inducerea în eroare.

Cu privire la infracțiunea prevăzută de

art. 84 alin. (1) pct. 2 și 3 din Legea nr. 59/1934, instanța de fond a reținut

prin rechizitoriu s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a inculpaților pentru

această faptă penală. Întrucât această dispoziție nu a fost atacată și, în lipsa

unei plângeri, instanța nu poate cenzura soluția procurorului și, în consecință,

nu poate dispune condamnarea inculpaților pentru această infracțiune.

Susținerea inculpaților referitoare la

faptul că filele cec au fost emise cu scopul de a o ajuta pe martora V.M. să obțină

mai multe credite pe care să le garanteze cu acestea s-a apreciat a fi nefondată,

având în vedere că din declarațiile martorilor C.N., C.C. și R.O., rezultă că livrările

de mărfuri au avut loc. Faptul că certificatele sanitar veterinare de însoțire a

mărfurilor nu erau legale, nu are relevanță în cauză, întrucât pentru acest aspect

unitatea care livra produsele putea fi sancționată contravențional. Inculpatul G.I.F.,

în susținerea apărărilor sale, a declarat că martora V.M. le dădea bani, fie în

numerar, fie cu ordin de plată pentru a acoperi cecurile, însă nu a făcut nicio

dovadă în acest sens.

Mai mult decât atât, cu privire la săvârșirea

de către V.M. a infracțiunilor de înșelăciune, fals intelectual și uz de fals s-a

dispus prin rechizitoriu neînceperea urmăririi penale, soluție care nu a fost atacată

de inculpați.

Față de cele reținute mai sus, în temeiul

art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.,

instanța de fond a dispus achitarea inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii

de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen. cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Deși instanța, din oficiu, a pus în discuția

părților schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 215

alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în

infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4) și (5) C. pen. cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen., având în vedere soluția de achitare a inculpaților, a

apreciat că nu se mai impune a se pronunța cu privire la acest aspect.

În

ce privește latura civilă a cauzei, partea vătămată s-a constituit

parte civilă cu suma de 504.930,39 RON, reprezentând valoarea cecurilor rămase neacoperite,

însă instanța a respins

cererea formulată, având în vedere că fapta

care ar fi atras răspunderea penală a inculpaților nu este o infracțiune de prejudiciu,

ci de pericol, partea vătămată având posibilitatea de a recupera, pe cale unei acțiuni

civile, prejudiciul cauzat de inculpați.

Împotriva sentinței a declarat apel Parchetul

de pe lângă Tribunalul Neamț criticând-o pentru greșita achitare a inculpaților

sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune și pentru omisiunea instanței

de fond de a se pronunța asupra schimbării încadrării juridice dată faptei prin

actul de sesizare, din infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4),

(5) C. pen. cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 215

alin. (1), (3), (4), (5) C. pen. cu aplic art. 41 alin. (2) C. pen., invocată din

oficiu de către instanță.

Prin decizia penală nr. 130 din 12 octombrie

2011, Curtea de Apel Bacău, secția penală, a admis apelul declarat parchet, a desființat

în totalitate sentința, a reținut cauza snre reiudecare și în fond:

În

baza art. 334 C. proc. pen., a dispus, pentru ambii inculpați,

schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215

alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea

de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (3), (4), (5) C. pen. cu aplic art. 41

alin. (2) C. pen., texte de lege în baza cărora i-a condamnat pe fiecare la pedeapsa

închisorii de câte 10 ani.

În

baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen. rap. la art. 998,

art. 999 și art. 1003 C. civ. a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea

civilă SC „T." SRL și i-a obligat pe inculpați, în solidar, la plata sumei

de 386.458 RON, daune materiale.

În

baza art. 7 din Legea nr. 26/1990 cu modificările și completările

ulterioare a dispus comunicarea hotărârii la Oficiul Registrului Comerțului de pe

lângă Tribunalul Neamț, la data rămânerii definitive a acesteia.

Împotriva deciziei penale susmenționate

au declarat recursuri inculpații.

Inculpatul A.D., invocând cazurile de casare

prevăzute de art. 385

9

alin. (1) pct. 21, 18 și 14 C. proc. pen. a susținut

că decizia este nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:

- judecarea apelului s-a făcut cu lipsă

de procedură întrucât, arestat fiind, nu a fost adus la instanță.

- în

mod greșit a fost condamnat, din probele administrate în cauză

rezultă că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune

și, în consecință, soluția ce se impune a fi pronunțată este aceea de achitare în

conformitate cu dispozițiile art. 10 lit. d) C. proc. pen.

- pedeapsa aplicată a fost greșit individualizată,

instanța de apel nu a ținut seama de circumstanțele ce caracterizează favorabil

persoana sa.

Inculpatul G.I.F., invocând cazurile de

casare prevăzute de art. 385

9

alin. (1) pct. 18 și 14 C. proc. pen. a

solicitat, în principal, achitarea, apreciind că nu sunt întrunite elementele constitutive

ale infracțiunii de înșelăciune, iar în subsidiar, reducerea cuantumului pedepsei.

Prin decizia penală nr. 1303 din 25

aprilie 2012, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a admis recursurile

declarate de inculpați, a casat decizia și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași

instanță de apel, respectiv Curtea de Apel Bacău.

În

considerentele deciziei, instanța de recurs a reținut că la

data judecării cauzei de către instanța de apel a fost lipsă de procedură cu inculpatul

A.D. care, așa cum rezultă din răspunsul scris comunicat instanței de Administrația

Națională a Penitenciarelor, acesta s-a aflat încarcerat în Penitenciarul Rahova

începând cu data de 1 septembrie 2011, în executarea pedepsei de 3 ani închisoare

ce i-a fost aplicată prin sentința penală nr. 328/2010 a Judecătoriei Roman și nu

a fost adus în instanță.

După rejudecare, Curtea de Apel Bacău,

secția penală, cauze cu minori și familie, a pronunțat decizia penală nr. 93 din

07 august 2012 prin care a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul

Neamț împotriva sentinței penale nr. 6/P din 26 ianuarie 2011 a Tribunalului Neamț

pe care a desființat-o în totalitate și reținând cauza spre rejudecare, în fond:

În

baza art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării

juridice din infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 215, alin. (1), (2),

(3), (4) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea

de înșelăciune, prevăzută de art. 215, alin. (1), (3), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen., pentru ambii inculpați.

În

baza art. art. 215, alin. (1), (3), (4) și (5) C. pen., cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat pe inculpații A.D., și G.I.F., la

pedeapsa închisorii de câte 10 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.

În

baza art. 14 și 346 C. proc. pen., raportat la art. 998, 999

și 1003 C. civ., a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă SC

T. SRL cu sediul în Bacău, strada M.V., județul Bacău și a obligat inculpații în

solidar la plata sumei de 386.458 RON, daune materiale.

În

baza art. 7 din Legea nr. 26/1990, cu modificările și completările

ulterioare, a dispus comunicarea prezentei hotărâri Oficiului Registrului Comerțului

de pe lângă Tribunalul Neamț, la data rămânerii definitive.

În

baza art. 189 C. proc. pen., a dispus plata din fondurile

Ministerului Justiției, a sumei de câte 300 RON, reprezentând onorariu avocat oficiu.

În

baza art. 191 alin. (1) și (2) C. proc. pen., a obligat pe

fiecare inculpat la plata a 2.500 RON, cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunța decizia penală susmenționată,

instanța de prim control judiciar a constatat că tribunalul a reținut o situație

de fapt corectă, în concordanță cu elementele de fapt ce rezultă din mijloacele

de probă administrate în cauză, însă interpretarea lor legală este deficitară, uneori

contradictorie.

Astfel, s-a apreciat că în mod nelegal

tribunalul nu a pronunțat nici o soluție față de schimbarea de încadrare juridică

pusă în discuție din oficiu, soluție ce se impunea a fi dată, indiferent dacă reținea

sau nu, vinovăția inculpaților. Legat de acest aspect, Curtea a apreciat ca fiind

contrară legii afirmația instanței de fond în sensul că se consideră limitată la

încadrarea juridică dată faptei prin rechizitoriu în infracțiunea de înșelăciune,

fiind astfel în imposibilitate de a încadra faptele într-o altă infracțiune, cea

la legea Cecu-lui, pentru care procurorul a dispus o soluție de scoatere de sub

urmărire penală.

Deși concluzia instanței de fond își are

izvorul în alt procedeu nelegal, de data aceasta folosit de procuror - acela de

a dispune două soluții diametral opuse pentru aceleași fapte, deci

pentru

același obiect al cercetării penale, pentru infracțiuni care se exclud reciproc,

fără a apela la instituția procesuală a schimbării de încadrare juridică - acest

lucru nu constituia un impediment legal pentru instanță întrucât, potrivit art.

317 C. proc. pen., obiectul judecății îl constituie persoanele și faptele de care

acestea sunt acuzate și nu încadrarea juridică a faptei dată de procuror, care poate

fi cea corectă sau nu.

În

sfârșit, în opinia instanței de prim control judiciar, considerentele

pentru care tribunalul a respins acțiunea penală, contrazic soluția pronunțată cu

privire la latura penală. A reținut instanța de fond că ar fi vorba de o infracțiune

de pericol doar în ceea ce privește latura civilă pentru ca, anterior, latura penală

să fie soluționată cu referire la o infracțiune de prejudiciu. Prima instanță, neputându-se

hotărî asupra unei infracțiuni, a dispus soluții ce contrazic prevederile art. 346

alin. (2) C. proc. pen., lăsănd deschisă, în considerente, calea acțiunii civile,

aceeași pe care, totuși a respins-o în dispozitiv.

Analizând probele administrate în cauză,

instanța de apel a

concluzionat că sunt întrunite elementele

constitutive ale

infracțiunii de înșelăciune prev. de

art. 215 alin. (1), (3), (4), (5) C. pen., partea civilă fiind indusă în eroare

pe parcursul executării contractului de vânzare-cumpărare, prin emiterea

instrumentelor

de plată pentru achitarea contravalorii

produselor de carmangerie

furnizate de „SC P.V." SNC Roman, instrumente de plată pentru care inculpații

nu dețineau

acoperirea necesară în bancă. Constatând

că mijlocul fraudulos

se încadrează în varianta alternativă de

săvârșire a infracțiunii

de înșelăciune prevăzută de alin. (4) al

art. 215 C. pen., instanța de apel a făcut aplicarea dispozițiilor art. 334 C. proc.

pen. și a schimbat încadrarea juridică a faptei

reținută

în sarcina inculpaților prin rechizitoriu în sensul

înlăturării

alin. (2) al textului de lege menționat.

Pentru a decide în sensul celor mai susmenționate,

instanța de apel a reținut următoarele:

La data de 29 noiembrie 1992, P.V. a înregistrat

la Registrul Comerțului societatea SC „P.V." SNC, având ca obiect principal

de activitate comerțul cu amănuntul, sediul social și punctul de lucru în municipiul

Roman. Asociat la firmă, cu un procent de 5% a fost inculpatul A.D.

La data de 20 august 2003, obiectul de

activitate al societății a fost completat cu desfacere produse din carne, măcelărie.

Prin act adițional, în societate s-a făcut

o nouă modificare cu privire la sediu, la data de 06 octombrie 2004.

Prin încheierea de autentificare din data

de 01 august 2006 a unui birou notarial din municipiul Roman, acționarul principal

P.V. l-a împuternicit prin mandat pe inculpatul A.D. să o reprezinte în toate relațiile

comerciale realizate în numele aceastei societăți comerciale.

La data de 24 august 2007, inculpatul A.D.

a ieșit din firmă, predând-o în calitate de administrator și asociat unic - inculpatului

G.I.F.

Ieșirea, în mod legal din societate a inculpatului

A.D. la data de 24 august 2007, s-a făcut după ce mai bine de un an de zile, inculpatul

G.I.F. a participat alături de acesta, la activități de administrare a firmei. Această

situație rezultă neîndoios din declarația pe care inculpatul a dat-o în fața notarului

public la data de 09 august 2007, autentificată prin încheiere prin care a arătat

că începând cu data de 01 august 2006 a efectuat acte de administrare a societății

SC „P.V." SNC Roman.

Inculpatul A.D. l-a cunoscut pe inculpatul

G.I.F. anterior anului 2006, când de la firma pe care cel de-al doilea o avea în

municipiul Roman - SC „F.T.C." SRL, s-a aprovizionat cu produse din carne.

La vremea respectivă, pe firma SC „P.V." SNC Roman erau două magazin de desfacere

produse din carne, ambele situate în municipiul Roman.

SC „F.T.C." SRL cu obiect de activitate

producția, prelucrarea și conservarea cărnii, a fost înregistrată la Registrul Comerțului

la data de 22 iunie 2001. De la înființare, societatea a avut ca asociați pe inculpatul

G.I.F. și pe numitul G.T.

La data de 15 februarie 2006, a intrat

- ca asociat - în firmă și D.P. Acesta, cu procura emisă de un birou notarial din

municipiul Roman, l-a împuternicit pe G.I.F. să-l reprezinte în toate actele de

comerț.

La data de 07 iulie 2006, G.T. s-a retras

din firmă și a cesionat părțile sale sociale lui D.P.

Procura de reprezentare dată de D.P. inculpatului

G.I.F. a fost revocată de inculpat la data de 15 august 2006, iar la data de 28

august

2006 a ieșit din societate, cesionând părțile

lui sociale inculpatului G.I.F.

Din descrierea făcută rezultă că, începând

cu luna iulie 2006 când inculpatul G.I.F. a efectuat acte de administrare a SC „P.V."

SNC Roman a devenit și administrator unic la SC „F.T.C." SRL. Activitățile

de administrare la o altă firmă le-a făcut deoarece, la momentul respectiv, pe firma

al cărei administrator unic a devenit la data de 28 august 2006, nu mai putea desfășura

activități comerciale, întrucât emisese în perioada mai 2006-iulie 2006 pe seama

a doi furnizori: SC „C.S." SA Pecineaga, jud. Constanța și SC „M.P." SRL

Piatra Neamț un număr total de 29 file cec, fără a avea acoperire cu disponibil

în cont și care au fost refuzate la plată, fapt ce a dus la intrarea societății

în incidență bancară.

Aferent celor 28 file cec emise fără a

avea acoperire cu disponibil în cont, la SC „C.S." SA Pecineaga, jud. Constanța

s-a produs un prejudiciu în sumă de 2.289.646,48 ROL, iar pentru o filă cec emisă

către SC „M.P." SRL Piatra Neamț prejudiciul este în sumă de 47.552,9 ROL.

De asemenea, în perioada ianuarie-iunie

2006, inculpatul G.I.F. a dispus ilegal de suma de 1.328.671,30 ROL, bani ridicați

din casieria firmei „F.T.C." SRL. Faptele pe care inculpatul le-a comis pe

această societate au fost cercetate în dosarul penal nr. 141/P/2007, finalizat cu

trimiterea sa în judecată prin rechizitoriul din data de 15 octombrie 2007 pentru

comiterea infracțiunilor de înșelăciune cu file CEC, prev. de art. 215 alin.

(1), (2), (3), (4), (5) C. pen. și folosirea cu rea credință a creditelor societății

în alte scopuri decât cele legale, prev. de art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990,

în prezent, fiind condamnat de o instanță a Tribunalului Neamț la o pedeapsă de

4 ani închisoare, sentință care nu este definitivă, procesul fiind în curs de judecată

a apelului inculpatului.

Din cele descrise mai sus curtea a reținut

că, întrucât, începând cu luna iulie 2006 inculpatul G.I.F. nu mai putea desfășura

activități pe firma lui, „F.T.C." SRL, a intrat în relații de colaborare cu

firma al cărei administrator era inculpatul A.D. - SC „P.V." SNC Roman.

La început, inculpatul G.I.F. l-a ajutat

pe inculpatul A.D. să intre în relații cu furnizorii

de

carne procesată și produse din carne, pe care i-a avut SC „F.T.C." SRL. Printre

acești furnizori a figurat și SC „T." SRL Bacău, având ca administrator pe

V.M. La acest furnizor s-au deplasat ambii inculpați în ziua de 01 iulie 2006, dată

la care inculpatul A.D. a încheiat contractul de vânzare-cumpărare, care a fost

semnat, din partea partea furnizorului, de către V.M., iar din partea beneficiarului

SC „P.V." SNC Roman de către inculpat.

Contractul, cu valabilitate de un an de

la data încheierii avea ca obiect de activitate livrarea de carne de bovină și porcină

în carcasă și preparate din carne. Plata mărfii trebuia să se facă în termenul de

40-60 zile cu file cec. De la data încheierii contractului au început să se facă

livrări, de regulă, cu mijloacele de transport ale furnizorului. Documentul de însoțire

a mărfii a fost factura. Pentru beneficiar, toate facturile au fost semnate de inculpatul

G.I.F.

La termenele scadente de 40 - 60 zile,

aferent cantităților de produse rezultate din facturi, inculpatul A.D. a emis file

cec cu sumele ce trebuiau achitate. Toate filele cec au purtat semnătura inculpatului

și ștampila cu antetul firmei al cărei administrator era. O parte din filele cec

erau completate de către inculpat la emitere, altele după ce erau semnate și ștampilate

de către inculpatul A.D., erau completate de către inculpatul G.I.F., iar altele,

de către delegați ai furnizorului, la data depunerii în vederea introducerii în

bancă.

Banca C.C. - Agenția Roman - unitate bancară

la care era deschis contul SC „P.V." SNC Roman, în perioada 20 august 2007-

27 septembrie 2007 a formulat la Poliția municipiului Roman un număr de 18 sesizări

privind 45 de incidențe de plată cu filele cec emise de către această firmă în favoarea

SC „T." SRL Bacău.

Pentru lipsă de disponibil în cont, cele

45 file cec în sumă totală de 662.000 RON, au fost refuzate la plată.

La solicitarea organelor de cercetare penală,

Garda Financiară, secția Neamț, a efectuat o verificare la SC „P.V." SNC Roman

privind livrările de mărfuri de către SC „T." SRL. La terminarea controlului

s-a comunicat că în evidența contabilă a beneficiarului nu s-au înregistrat venituri

în sumă de 405.484,30 RON, reprezentând contravaloarea a 19 facturi emise de furnizor

și neînregistrate la beneficiar.

Obligațiile fiscale către bugetul de stat,

neevidențiate și neachitate, au fost stabilite în limita sumei de 119.259,7 RON.

Expertiza contabilă efectuată a stabilit

că în perioada 01 iunie 2006 - 30 iulie 2007, SC „P.V." SNC Roman a achiziționat

de la mai mulți furnizori, printre care și SC „T." SRL Bacău, carcasă de bovină,

vițel și porc. Alți furnizori au fost: SC „A." SRL Călărași, SC „V.T."

SRL Mărășești, jud. Vrancea, SC „Cord Company" SRL. în privința furnizorului

SC „Tiberias 2000" SRL Bacău sa stabilit că, din totalul sumelor rezultate

din facturile emise, de 562.947,57 RON, nu au fost înregistrate facturi în sumă

de 386.458 RON. Diferența valorică de 176.489,47 RON reprezintă facturi achiziții

carcasă porc, bovină și vițel, mărfuri recepționate și înregistrate în contabilitate,

care au fost vândute prin punctul de vânzare cu amănuntul al firmei și cu facturi

fiscale, unor persoane fizice și juridice. Facturile în cauză se regăsesc în Anexa

5 la raportul de expertiză contabilă. Pentru anul 2007, expertiza contabilă a reținut

că SC „P.V." SNC Roman nu a avut evidentă contabilă.

Față de constatările și concluziile expertizei

contabile s-a reținut că din suma de 405.484,30 RON rezultată din facturile emise

de SC „T." SRL Bacău, SC „P.V." SNC Roman datora 386.458 RON, diferența

de 18.926 RON fiind achitată (reprezenta plăți efectuate de beneficiar la furnizor).

Filele cec emise fără acoperire prin participația

celor doi inculpați au produs furnizorului un prejudiciu în sumă de 386.458 RON.

În

ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepselor pe

care le-a aplicat inculpaților, instanța de apel a reținut că A.D. nu avea antecedente

penale la data comiterii infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată în prezenta

cauză, iar G.I.F. deținea antecedente penale care însă nu atrag starea de recidivă.

În cursul prezentului proces penal, cei doi inculpați au fost condamnați în alte

cauze pentru fapte similare, ceea ce denotă o amploare a activității infracționale

mult mai mare, pe aceeași linie de înșelare a partenerilor comerciali și de sustragere

de la plata obligațiilor de ordin fiscal. Având în vedere și prejudiciul ridicat

cauzat părții civile, ce atrage inclusiv incidența elementului circumstanțial agravant

al consecințelor deosebit de grave, precum și atitudinea procesuală a inculpaților

de nerecunoaștere a infracțiunilor, instanța de apel i-a condamnat pe fiecare la

câte o pedeapsă de

10 ani închisoare care reprezintă minimul

special prevăzut de lege.

Referitor la latura civilă a cauzei, reținând

vinovăția inculpaților în producerea pagubei în patrimoniul societății furnizoare

de mărfuri, instanța de apel i-a obligat la plata daunelor materiale calculate de

expertul contabil.

Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul

A.D. care, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

alin.

(1) pct. 12, 14, 17 C. proc. pen. a solicitat, în principal, casarea deciziei și

menținerea sentinței cu motivarea că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive

ale infracțiunii de înșelăciune, într-un prim subsidiar, să se constate că încadrarea

juridică corectă a faptei este în dispozițiile art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea

nr. 59/1934 astfel cum a stabilit Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia

nr. IX/2005 dată în recursul în interesul legii, iar într-un alt subsidiar, reducerea

cuantumului pedepsei care este excesiv.

Examinând hotărârea atacată atât prin prisma

motivelor invocate de inculpat, care se circumscriu cazurilor de casare prevăzute

de art. 385

9

alin. (1) pct. 12, 14, 17 C. proc. pen., cât și din oficiu,

în conformitate cu dispozițiile art. 385

9

alin. ultim C. proc. pen.,

Înalta Curte constată că recursul nu este fondat

Una din modalitățile normative prin care

se realizează elementul material al laturii obiective a infracțiunii de înșelăciune

comisă prin emiterea de cecuri fără acoperire constă în emiterea unui cec asupra

unei instituții de credit sau unei persoane, știind că pentru valorificarea lui

nu există provizia sau acoperirea necesară. Ceea ce este esențial pentru existența

infracțiunii de înșelăciune săvârșită prin această acțiune este faptul că, în momentul

emiterii cecului, făptuitorul a înscris fictiv o provizie pe care în realitate nu

o avea, prin aceasta, inducând în eroare unitatea furnizoare, care fie a livrat

o marfă, fie a prestat anumite servicii, fără să aibă asigurată, la data livrării

mărfii sau prestării serviciului, plata contravalorii acestora.

Sub aspectul laturii subiective, forma

de vinovăție pe care o cere norma de incriminare pentru ca fapta să constituie înșelăciune

este intenția.

Din actele și lucrările dosarului rezultă

că la data de 01 iulie 2006, recurentul inculpat A.D. împreună cu intimatul inculpat

G.I.F. s-au deplasat la SC „T." SRL Bacău, societate al cărei administrator

era V.M. unde recurentul inculpat a încheiat contractul de vânzare-cumpărare, semnat

din partea furnizorului de către V.M., iar din partea beneficiarului, de către recurent,

cu valabilitate pe termen de un an de la data încheierii și având ca obiect livrarea

de carne de bovină și porcină în carcasă, precum și preparate din care, plata mărfii

urmând să se facă cu file cec în termenul de 40-60 zile de la data emiterii acestora.

Încă de la încheierea contractului au început

să se facă livrări de produse către SC „P.V." SNC Roman, reprezentată de recurent

care, la termenele scadente emitea file cec ce trebuiau achitate. Toate filele cec

emise purtau semnătura recurentului și ștampila cu antetul firmei SC „P.V."

SNC Roman, al cărei administrator era, unele erau completate chiar de către recurent

la data emiteri, altele erau completate de către inculpatul G.I.F., iar altele de

către delegați ai furnizorului, la data depunerii, spre a fi introduse în bancă

pentru decontare.

Unitatea bancară la care SC „P.V."

SNC Roman, beneficiara produselor livrate de către SC „T." SRL Bacău avea cont

deschis, respectiv Banca C.C., Agenția Roman, în perioada 20 august 2007 – 27

septembrie 2007 a formulat la Poliția Roman un număr de 18 sesizări privind 45 de

incidente de plată cu filele cec emise de către susmenționata societate în favoarea

SC „T." SRL Bacău (cele 45 file cec în sumă totală de 662.000 RON au fost refuzate

la plată).

Urmare contractului efectuat de către reprezentanții

Gărzii Financiare, la solicitarea organelor de cercetare penală, a rezultat că în

perioada iulie 2006- august 2007, recurentul inculpat împreună cu inculpatul G.I.F.

au emis pentru SC „P.V." SNC Roman un număr de 19 file cec cunoscând că pentru

acoperirea acestora nu exista disponibilul necesar în cont, prejudiciind astfel

SC „T." SRL Bacău, furnizorul de produse de carne bovină și porcină în carcasă

și preparate din carne, cu suma de 504.930,39 RON.

Rezultă că pe parcursul executării contractului

încheiat la data de 01 iulie 2006, recurentul inculpat a indus-o în eroare pe V.M.,

administratorul SC „T." SRL Bacău, prin emiterea de file cec- instrumente de

plată - pentru achitarea contravalorii produselor furnizate de societatea

susnumitei,

instrumente de plată cu privire la care inculpatul cunoștea că nu deține acoperirea

necesară în bancă.

Prin urmare, prima critică adusă decizie

de către inculpat și care vizează greșita sa condamnare nu este fondată, în cauză

fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune cu consecințe

deosebit de grave.

În

ce privește încadrarea juridică a faptei în dispozițiile

art. 215 alin. (1), (3), (4), (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. reținută

de instanța de apel, Înalta Curte constată că este corectă. Decizia nr. IX/2005

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secțiile unite, prin care s-a

statuat că există infracțiunea prev. de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934

și nu infracțiunea de înșelăciune prin emiterea de cecuri prev. de art. 215

alin. (4) din C. pen., atunci când beneficiarul cecului are cunoștință, în momentul

emiterii, că nu există disponibilul necesar acoperii acestuia la tras, invocată

de recurent în susținerea cererii de schimbare a încadrării juridice a faptei din

infracțiunea de înșelăciune în infracțiune la Legea cecului, nu-și găsește aplicabilitatea

în speța dedusă judecății.

Așa cum a reținut și instanța de apel în

considerentele deciziei atacate, în urma examinării materialului probator administrat

în cauză, nu rezultă că beneficiarul cecurilor ar fi cunoscut că trăgătorul nu are

disponibil în cont pentru acoperirea instrumentelor de plată emise.

Martora V.M., administratorul SC „T."

SRL Bacău, în mod constant a declarat că niciodată, la momentul la care recurentul

inculpat emitea filele cec nu i-a adus la cunoștință faptul că nu are disponibilul

necesar în cont. De cele mai multe ori, filele cec erau semnate și ștampilate de

recurent, după care erau completate cu data la care inculpatul G.I.F. o asigura

că el și recurentul inculpat dispun de provizioane în cont.

Apărarea recurentului inculpat în sensul

că a emis filele cec, nu pentru a achita contravaloarea produselor furnizate de

societatea părții civile V.M., ci pentru a o ajuta pe aceasta să obțină mai multe

credite, pe care le garanta cu filele cec respective, este nefondată și în mod corect

a fost înlăturată de instanța de apel. Din declarațiile martorilor audiați în cauză

și din înscrisurile depuse la dosar (contracte, facturi, cec-uri) nu rezultă că

între partea civilă și recurent ar fi existat o înțelegere în sensul celor susținute

de acesta. Mai mult, în primele declarații, recurentul inculpat admite că era posibil

ca inculpatul

G.I.F. să fi recepționat efectiv marfa

livrată de societatea părții civile, dar el nu are cunoștință de acest lucru, susținere

ce este însă infirmată de probele administrate în cauză.

În

ce privește individualizarea judiciară a pedepsei, Înalta

Curte constată - contrar celor susținute de recurent în sensul că este exagerată

sub aspectul cuantumului - că instanța de apel a avut în vedere toate criteriile

generale prev. de art. 72 C. pen. și a apreciat în mod corect că nu se justifică

reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului.

Perioada mare de timp în care recurentul

inculpat și-a desfășurat activitatea infracțională (un an de zile), în mod repetat,

în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, valoarea ridicată a prejudiciului

cauzat părții civile - 386.458 RON - care nu a fost recuperat nici măcar în parte,

sunt aspecte ce conferă faptei un grad ridicat de pericol social, care justifică

menținerea cuantumului pedepsei stabilit de instanța de apel și care reprezintă

minimul prevăzut de lege [infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de

grave este sancționată potrivit art. 215 alin. (5) C. pen. cu închisoarea de la

10 la 20 ani]. În ce privește persoana recurentului inculpat este de reținut că

la data săvârșirii infracțiunii din prezenta cauză, într-adevăr, nu avea antecedente

penale, însă în prezent se află în executarea unei pedepse aplicată tot pentru infracțiuni

de înșelăciune, ceea ce denotă perseverență în comiterea faptelor de același gen,

iar în cursul procesului penal a adoptat o atitudine de nerecunoaștere a acuzației

ce i s-a adus, încercând chiar să acrediteze ideea că cel care cunoștea de livrarea

mărfurilor de către societatea prejudiciată este inculpatul G.I.F.

Concluzionând în sensul că infracțiunea

pentru care inculpatul A.D. a fost trimis în judecată există, a fost comisă de acesta

cu forma de vinovăție cerută de lege, că încadrarea juridică a faptei dispusă de

instanța de apel este corectă și că prin executarea de către inculpat a pedepsei

de 10 ani închisoare se atinge scopul preventiv și educativ al sancțiunii, cerut

de art. 52 C. pen., recursul formulat de acesta se privește ca nefondat și se va

respinge ca atare, în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 1

lit. b) C. proc. pen.

Se va constată că recurentul este arestat

în altă cauză. în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va

fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în

cuantum

de 400 RON, din care, suma de 200 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat

din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de inculpatul A.D. împotriva deciziei penale nr. 93 din 07 august 2012 a Curții

de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie.

Constată că inculpatul A.D. este arestat

în altă cauză.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei

de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 12 decembrie

2012.