ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2444/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 148 din 8 decembrie 2009 a Tribunalului Olt a fost condamnat inculpatul B.C., în baza art. 174, art. 175 alin. (1) lit. d) cu aplicarea art. 74 lit. a), b) și c) și art. 76 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (2) C. pen. la 10 ani închisoare. S-au apreciat dispozițiile art. 76 alin. (3) și art. 71 și art. 64 lit. a) teza a II – a și lit. b) C. pen. A fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a dedus din durata pedepsei timpul arestării preventive de la 24 aprilie 2009 la zi. În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea unui topor corp delict. Inculpatul a fost obligat să plătească părții civile B.G.

sumele de 3000 lei daune materiale și 10.000 lei daune morale. Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că inculpatul B.C. locuia singur în imobilul din Județul Olt și că la sfârșitul anului 2008 partea vătămată B.I. i-a solicitat inculpatului să îl găzduiască iar acesta a fost de acord. Pe parcursul timpului între inculpat și persoana găzduită au fost mai multe certuri, pe motiv că victima ar fi sustras bunuri din locuință pe care ulterior le-ar fi valorificat. În după amiaza zilei de 23 aprilie 2009 când victima a venit din Municipiul Slatina unde fusese la muncă, și după ce amândoi au lucrat în grădină – așa cum a relatat vecina inculpatului martora U.L., victima a plecat din nou în oraș.

A revenit în jurul orelor 20 și pentru faptul că se afla sub influența băuturilor alcoolice s-a certat din nou cu inculpatul B.C. pe motivul că victima ar fi dat aparatul de radio vecinului său U.N. Victima B.I. a adormit iar inculpatul deranjat de comportamentul pe care l-a avut victima, a mers în curtea locuinței de unde a luat o secure și pătrunzând în camera în care dormea victima, i-a aplicat mai multe lovituri în zona capului, provocându-i leziuni traumatice care au determinat decesul acesteia. Realizând că urmare loviturilor aplicate cu securea victima a decedat, inculpatul a legat-o cu o sârmă de glezna piciorului stâng și a târât-o din dormitor, până pe holul de acces al locuinței după care a mers la martorul P.E.

pe care l-a rugat să anunțe mașina salvării și pe ruda din Slatina, U.C. Inculpatul, împreună cu martorul P.E. și fiul acestuia, P.R., a revenit în locuința sa unde, după ce aceste persoană au remarcat prezența victimei decedate și aflată pe holul de acces al locuinței au hotărât să sesizeze poliția. Potrivit raportului de constatare medico – legală aflat în dosar, moartea victimei a fost violentă, ea datorându-se hemoragiei externe, consecință a mai multor plăgi tăiate despicate cervico craniene cu secțiune de arteră carotidă externă și internă, fracturi cominutive multeschiloase intruzive craniene și hemoragie meningee moderată. Leziunile traumatice au fost produse prin lovire cu corp tăietor, despicător ce poate fi toporul corp delict și au legătură cauzală directă cu decesul victimei.

În momentul morții victima prezenta o alcoolemie de 3,40 gr.%o ceea ce presupunea că se afla într-o stare avansată de ebrietate și nu avea posibilitatea de a se apăra. Susținerea inculpatului în sensul că victima printr-o atitudine violentă i-ar fi creat inculpatului o puternică stare de tulburare și că aceasta l-ar fi determinat să riposteze în condițiile de mai sus, a fost înlăturată de instanță. S-a reținut că față de starea avansată de ebrietate în care se afla victima, aceasta nu mai putea să reacționeze sau să se apere. În cauză s-a mai efectuat o expertiză medico-legală psihiatrică care a concluzionat că inculpatul B.C. prezintă diagnosticul de tulburare organică de personalitate pe fond toxico etilic” și că a comis fapta cu discernământ integru.

În favoarea inculpatului instanța de fond a reținut circumstanțe atenuante, conform art. 74 lit. a), b) și c) C. pen. avându-se în vedere conduita anterioară bună, lipsa antecedentelor penale, conduita sinceră de recunoaștere a faptei și regretul pentru infracțiunea comisă. Referitor la soluționarea laturii civile s-a apreciat că sumele de 3000 de lei reprezentând cheltuieli de înmormântare a victimei au fost pe deplin dovedite și că suma de 10.000 de lei daune orale acoperă prejudiciul cauzat părții vătămate care a suferit traume psihice prin pierderea fiului său. Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, prin decizia penală nr. 92 din 9 aprilie 2010 a admis apelul declarat de procuror, a desființat în parte sentința primei instanțe în sensul că, în baza art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 alin. (1) lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) și art. 76 alin. (2) C. pen., a dispus condamnarea inculpatului B.C.

la 14 ani închisoare. Totodată a fost respins apelul declarat de inculpatul B.C. Pentru a decide astfel, instanța de control judiciar, primind criticile din apelul declarat de procuror, a considerat că este oportună reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen. și că, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 76 alin. (2) C. pen. referitoare la reducerea până la 1/3 din minimul special a pedepsei închisorii în cazul infracțiunii săvârșite cu intenție care a avut ca urmare moartea unei persoane. Privitor la cuantumul pedepsei, s-a apreciat că pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată de prima instanță, este insuficientă pentru atragerea scopului prevăzut de art. 52 C. pen.

și că astfel se impune majorarea ei la 14 ani închisoare. Pe cale de consecință, s-a apreciat ca nefondat apelul declarat de inculpat care a solicitat reducerea pedepsei. Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal inculpatul B.C., care, invocând dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. a susținut că pedeapsa aplicată este prea severă și a solicitat reducerea ei și prin aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. Recursul declarat nu este întemeiat. Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că instanțele au stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului B.C. în săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. d) C. pen.

Probele administrate în cauză au confirmat că în seara de 23 aprilie 2009 inculpatul i-a aplicat victimei, care dormea, mai multe lovituri cu tăișului toporului în cap, provocându-i leziuni traumatice care au determinat decesul acesteia. În momentul morții, victima avea o alcoolemie de 3,40 gr. %o și ca urmare nu mai putea să reacționeze sau să se apere de loviturile inculpatului. Apărarea formulată de recurent în sensul că premergător lovirii victimei, aceasta s-ar fi manifestat violent față de inculpat și că astfel ar opera dispozițiile de circumstanțe atenuante a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. nu poate fi primită, starea avansată de ebrietate a victimei împiedicând-o pe aceasta să acționeze în vreun fel ori să reacționeze la loviturile aplicate de inculpat.

În consecință, agresiunea este imputabilă în totalitate inculpatului, scuza provocării fiind în afara probelor cauzei. Referitor la pedeapsa de 14 ani închisoare aplicată inculpatului de instanța de apel se constată că aceasta este situată sub minimul prevăzut de lege prin recunoașterea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen. La stabilirea pedepsei se constată că au fost în mod corect avute în vedere, potrivit art. 72 C. pen. pericolul social grav al faptei care a avut consecință curmarea violentă a vieții victimei, împrejurările comiterii ei, starea de neputință a victimei de a se apăra din cauza beției voluntare avansate în care se găsea și totodată persoana inculpatului care anterior a avut o conduită bună și a dovedit sinceritate în timpul procesului.

Se mai constată că, pedeapsa aplicată este de natură a asigura, potrivit art. 52 C. pen., constrângerea și reeducarea inculpatului, prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni și reintegrarea acestuia în comunitate. Întrucât au fost respectate dispozițiile legale menționate, iar din analiza actelor dosarului nu rezultă motive de reconsiderare a cuantumului pedepsei aplicate, critica formulată de inculpat în sensul greșitei individualizări a pedepsei, nu poate fi primită. Față de considerentele expuse, constatând nefondat motivul de recurs invocat și nereieșind existența unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen. care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) și a art. 192 alin. (2) din același cod, urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul B.C.

cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat. Se va deduce din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 24 aprilie 2009 la 21 iunie 2010 și se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.C. împotriva deciziei penale nr. 92 din 9 aprilie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, durata reținerii și arestării preventive de la 24 aprilie 2009 la 21 iunie 2010. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa di fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 iunie 2010.