ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2478/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 29 din 9 martie 2009 a Tribunalului Olt s-a constatat în baza art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) C. pen. rap. la art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen. cu aplic art. alin. (1) lit. a), b) și c) C. pen., rap. la art. 76 lit. a) C. pen. condamnă pe inculpatul B.l., fiul I. și A., la 4 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani. În baza art. 86 1 și 86 2 C. pen. dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o durată de 6 ani - termen de încercare din care 4 ani pedeapsa și 2 ani interval de timp.

În baza art. 86 3 C. pen., pe durata termenului de încercare inculpatul se va prezenta la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Olt la datele fixate unde va anunța în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește opt zile, precum și întoarcerea; va comunica și justifica schimbarea locului de muncă și va comunica informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență. În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii se suspendă executarea de către inculpat a pedepsei accesorii. Se pun în vedere inculpatului dispozițiile art. 86 4 C. pen. rap.laart. 83 și 84 C. pen.

În baza art. 118 lit. b) C. pen. dispune confiscarea de la inculpat a cuțitului corp delict. Obligă pe inculpat la 2.091,72 lei despăgubiri civile către Spitalul Județean de Urgență Slatina. Constată că partea vătămată B.I., nu s-a constituit parte civilă în cauză. Obligă pe inculpat la 1200 lei cheltuieli judiciare statului din care 200 lei onorariu avocat oficiu, sumă ce va fi avansată din fondul M.J. în contul Baroului de Avocați Olt. Inculpatul B.l. și partea vătămată B.I., tată și fiu locuiesc în același imobil, situat pe raza comunei Cîrlogani, județul Olt, dar în camere separate. Pentru că nu au alte surse de venit, atât inculpatul cât și partea vătămată prestează activități cu ziua la diverse persoane din comună.

La fel s-a întâmplat și în dimineața zilei de 15 mai 2008, când potrivit unei înțelegem pe care învinuitul și partea vătămată au avut-o cu numitul P.A., s-au prezentat la o suprafață de teren a acestuia, cultivată cu vița de vie, situată în extravilanul localității, pentru a săpa via. În jurul orelor 9,00, P.A. s-a deplasat cu atelajul particular la acea, suprafață, unde, a dus pârtii vătămate și inculpatului, mâncare și o sticlă cu vin. Au convenit totodată, ca, după terminarea lucrării, B.I. și B.l. să se prezinte la domiciliul său pentru a servi masa și a-și primi banii pentru munca prestată. Partea vătămată și inculpatul au făcut acest lucru în jurul orelor 14,00 cu precizarea că au refuzat să mai mănânce și au consumat doar 700 ml vin, apoi au primit suma de 70 lei reprezentând contravaloarea muncii prestate, după care membrii familiei B. au, plecat acasă.

În timp ce se aflau la P.A., între B.l. și G.I. au apărut neînțelegeri, partea vătămată fiind jignită de către tatăl său, care a intenționat să-i oprească banii ce i se cuveneau pentru munca prestată. Pe traseu, partea vătămată și inculpatul s-au mai oprit la barul lui C., unde au mai consumat câte o bere, după care au plecat acasă. La un moment dat, în timp ce se certau, s-au ridicat amândoi de la masă, s-au îmbrâncit reciproc, împrejurare în care inculpatul B.l. a luat de pe masă cuțitul de bucătărie pe care îl folosesc anterior la tăierea salamului, și l-a lovit o singură dată pe fiul său B.I., în zona dreaptă a gâtului, descriind o mișcare de sus în jos. Ca urmare a loviturii primite, partea vătămată a început să sângereze și pentru că nu a reușit să oprească sângerarea a pișcat în direcția Postului de Poliție și a dispensarului medical, o toarte din distanță parcurgând-o cu atelajul numitului F.A.

Ajunsă la Postul de Poliție Cîrlogani, partea vătămată i-a relatat incidentul șefului de post și după ce a fost anunțată mașina salvării, a mers la domiciliu cu autoturismul de serviciu al Postului de Poliție Cîrlogani, de unde, a luat obiecte de îmbrăcăminte pentru schimb și actele de identitate. În momentul respectiv inculpatul B.l., în prezența lucrătorilor de poliție și a vecinilor, a recunoscut faptul că în urma unui incident pe care l-a avut cu fiul său l-a tăiat cu un cuțit. În continuare partea vătămată B.I. a fost transportată la Spitalul din Slatina - Secția Chirurgie, unde s-a procedat la efectuarea unei intervenții chirurgicale și unde a rămas internată până pe data de 23 mai 2008. În urma examinării medico-legale efectuate de către Serviciul Județean de Medicină legală - Olt, a fost întocmit raportul de constatare medico-legală din 5 iunie 2008, care a concluzionat faptul că numitul B.I.

de 38 ani din comuna Cîrlogani, județul Olt, a prezentat leziuni traumatice care pot data din ziua de 15 mai 2008, au putut fi produse prin lovire cu un corp tăietor - înțepător și au necesitat 13-14 zile îngrijiri medicale jar leziunile prezentate i-au pus viața în primejdie. Cu privire la infracțiunea pentru care este cercetat, inculpatul B.l. a recunoscut în mod sincer incidentul pe car el-a avut cu fiul său și faptul că în timp ce se certau l-a lovit cu cuțitul de bucătărie pe care ulterior l-a și predat organelor de poliție. Aceeași atitudine a avut-o inculpatul și în fața instanței de judecată în sensul că a recunoscut săvârșirea faptei dar nu a avut intenția să-i omoare pe fiul său.

Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost pe deplin dovedite cu procesul verbal de sesizare, cu procesul verbal de cercetare la locul faptei, cu planșa fotografică, cu recunoașterea inculpatului în depozițiile date pe parcursul urmăririi penale și al judecății și cu depozițiile martorilor P.A., F.A., S.V., D.l., D.F., A.I., C.G. și P.I., audiați în cauză. De altfel inculpatul B.l. a recunoscut comiterea faptei și a descris împrejurările în care săvârșit-o, chiar în prezența vecinilor adunați la poarta locuinței sale. Prin urmare, acțiunea de lovire de către inculpat a părții vătămate cu cuțitul într-o zonă vitală, provocându-i leziunile descrise în actul medico-legal, leziuni ce i-au pus viafâ în primejdie, întrunește elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor, prevăzută de art. 20 C. pen., rap.

la art. 174 alin. (1) C. pen., la art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen. și în consecință s e impune condamnarea acestuia. II. Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie întrucât pedeapsa aplicată inculpatului nu a fost bine individualizată sub aspectul cuantumului și al modalității de executare și stabilirea modului de îndeplinire a obligațiilor prevăzute de art. 86 3 alin. (1) lit. a) C. pen., trebuie să se facă prin hotărâre judecătorească cu autoritate de lucru judecat. A solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței, înlăturarea circumstanțelor atenuante și aplicarea unei pedepse în limitele prevăzute de art. 20 rap.

la art. 174 alin. (1), art. 175, lit. c) C. pen. S-a arătat că în raport cu condițiile concrete în care a fost săvârșită fapta și cu ușurința cu care inculpatul ți folosit cuțitul împotriva propriului fiu, fapta prezintă un grad foarte ridicat de pericol social, pe care instanța de fond nu l-a avut în vedere la individualizarea pedepsei, respectiv la stabilirea cuantumului pedșpsei și a modalității de executare a acesteia. S-a mai arătat că pe durata termenului de încercare, stabilirea datei la care condamnatul trebuie să se prezinte la Serviciul de Probațiune, se face de către instanța de judecată și că numai punerea în executare a obligațiilor condamnatului, revine Serviciului de Probațiune.

Apelul formulat de parchet este fondat pentru următoarele considerente: Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea contată că instanța de fond a reținut în mod corect situația de fapt în raport cu probele administrate în cauză, fapta inculpatului, de a lovi cu cuțitul partea vătămată, în zona gâtului, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 20 rap. la art. 174, art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen. „În declarațiile date, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, arătând că s-a certat cu fiul său pentru că i-a cerut bani să cumpere țigări și l-a înțepat cu un cuțit de bucătărie. În declarația dată de partea vătămată, aceasta a arătat că înainte de a fi lovită de inculpat, tatăl său, cu un cuțit de bucătărie, l-a lovit cu pumnul.

Potrivit raportului de constatare medico-legală din 5 iunie 2008 întocmit de Spitalul de Urgență Slatina, B.I. a prezentat leziuni traumatice posibil produse la 15 mai 2008, prin lovire cu un corp tăietor înțepător, ce a necesar 13-14 zile îngrijiri medicale și care au pus în primejdie viața persoanei vătămate. La individualizarea judiciară a pedepsei instanța a avut în vedere atât gradul de pericol social al faptei, cât și împrejurările săvârșirii faptei dar, mai ales, faptul că părțile sunt tată și fiu iar inculpatul, în vârstă de 69 ani, a avut o atitudine sinceră și nu are antecedente penale. În raport cu aceste criterii de individualizare, Curtea apreciază că sunt neîntemeiate criticile formulate de parchet în privința individualizării pedepsei, pedeapsa aplicată de instanța de fond fiind în măsură să-și atingă scopul preventiv educativ prev. de art. 52 C. pen.

De asemenea, instanța a apreciat în mod just că pronunțarea unei condamnări va constitui un avertisment suficient pentru inculpat, având în vedere persoana condamnată, respectiv vârsta acestuia, faptul că nu are antecedente penale și comportamentul său după comiterea faptei, respectiv relațiile dintre inculpat și partea vătămată, care este fiul inculpatului., Nu sunt întemeiate nici criticile formulate cu privire la modul de aplicare a dispozițiilor art. 86 3 C. proc. pen. întrucât datele la care condamnatul urmează să se prezinte, sunt cele stabilite de Serviciul de probațiune și nu de instanța de judecată.

Apelul formulat de parchet este fondat însă cu privire la omisiunea instanței de fond de a stabili o pedeapsă accesorie pentru inculpat, deși l-a condamnat pe acesta la pedeapsa închisorii, precum și la modul de executare a pedepsei complementare, deși față de pedeapsa principală a închisorii a dispus suspendarea sub supraveghere a închisorii, impunându-se în cauză interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. ca pedeapsă accesorie, precum și suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale cât și a pedepsei complementare. Având în vedere cele de mai sus, Curtea în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., va admite apelul declarat, va desființa în parte sentința, în - privința laturii penale a cauzei: În baza art. 20 C. pen.

rap. la art. 174 alin. (1) C. pen. la art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen. cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a), b) și c) C. pen., rap. la art. 76 alin. (2) C. pen., va condamna pe inculpatul B.M. la pedeapsa de 4 ani închisoare precum și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a teza ll-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani. În baza art. 71 C. pen., se vor interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. În baza art. 86 C. pen., se va dispune, suspendarea sub supraveghere a pedepsei pe o durată de 6 ani, ce constituie termen de încercare stabilit potrivit dispoz. art. 86 2 C. pen.

În baza art. 86 C. pen., se va dispune, ca pe durata termenului de, încercare, inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Olt; să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește opt zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență. În baza art. 71 alin. (5) C. pen., se va dispun, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei și suspendarea pedepsei accesorii. Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

Așa fiind prin Decizia nr. 36 din 17 februarie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt împotriva sentinței penale nr. 29 din 9 martie 2009, pronunțată de tribunalul Olt în Dosarul nr. 2250/104/2008, privind pe inculpatul B.l. S-a desființat în parte sentința, în privința laturii penale a cauzei, în baza art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) C. pen. la art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen. cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a), b) și c) C. pen., rap. la art. 76 alin. (2) C. pen. Condamnă pe inculpatul B.l. la pedeapsa de 4 ani închisoare precum și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza ll-a și lit. b) C. pen.

pe o durată de 3 ani. În baza art. 71 C. pen., interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a lit. a) și lit. b) C. pen. În baza art. 86 1 C. pen., dispune suspendarea sub supraveghere a pedepsei pe o durată de 6 ani, ce constituie termen de încercare stabilit potrivit dispoz. art. 86 2 C. pen. În baza art. 86 3 C. pen, dispune ca pe durata termenului de încercare, inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Olt; să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește opt zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existentă.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen, dispune pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei și suspendarea pedepsei accesorii. Menține celelalte dispoziții ale sentinței. Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia, urmând ca suma de 200 lei onorariu avocat oficiu să fie avansată din fondurile M.J. Cu recurs. III. Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea Craiova criticând-o ca nelegală și netemeinică prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 385 9 pct. 5, 10 și 14 C. proc. pen., învederând instanței faptul că nu au fost consemnate concluziile procurorului critică ce poate fi îndreptată pe calea unei încheieri de îndreptare a erorii materiale, s-a mai arătat că pedeapsa de patru ani cu reținerea circumstanțelor atenuante este nelegală, aceasta nu putea coborî sub 5 ani.

S-a mai reținut că dispozițiile art. 76 C. pen. nu sunt incidente în cauză, având în vedere cuantumul corect al pedepsei ce se putea aplica. S-a mai arătat că inculpatul s-a prezentat doar de două ori la instanță la cele 18 termene acordate și atunci citat cu mandat de aducere, iar vârsta inculpatului nu poate constitui element de individualizare judiciară a pedepsei. Cu ocazia dezbaterilor orale la termenul de judecată de astăzi 23 iunie 2010 reprezentantul parchetului Înaltei Curți de Casație și Justiție a arătat că nu susține motivul scris de critică prin care se tindea la obligarea inculpatului B.l. și la dobânzile legale aferente sumei de 2.091,72 RON către Spitalul de Urgență Slatina calculate de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la data plății efective.

Examinând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte are în vedere că recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova se privește ca nefondat și urmează a fi respins ba atare în temeiul dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a) Sub aspectul primului motiv de critică în sensul că încheierea din 12 februarie 2010 a instanței de apel a Curții de Apel Craiova nu cuprinde concluziile reale ale procurorului de ședință, Înalta Curte are în vedere că acesta, ca persoană interesată poate cere în condițiile art. 195 alin. (1) teza I C. proc. pen. îndreptarea erorilor materiale din cuprinsul acestui act procedural întocmit cu ocazia dezbaterilor judiciare la^insțanța de apel și pronunțarea unei încheieri în consecință instanța de judecată.

b) Sub aspectul motivului secund de critică prin care se pretinde că instanța de apel nu s-a pronunțat cu privire la aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 76 alin. (2) C. pen. se are în vedere că în mod legal datorat desființării parțiale a sentinței instanței de fond cu privire la latura penală a cauzei, în mod judicios aceeași instanță de apel nu mai era obligată a examina incidența în cauză a prevederilor art. 76 lit. a) C. pen., ci reținând ea însăși circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a), b), c), C. pen. În mod direct a făcut trimitere la dispozițiile deja iterate ale art. 76 alin. (2) C. pen. care reglementează efectul circumstanțelor atenuante ce fuseseră deja reținute în cazul tentativei de infracțiune de omor.

c) Nu este fondată nici critica întemeiată pe cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. în sensul că este greșit individualizată pedeapsa de 4 ani închisoare ca efect al reținerii circumstanțelor atenuante judiciare în favoarea intimatului inculpat B.I. Dimpotrivă art. 76 alin. (2) teza III C. proc. pen. prevăd în mod expres că în cazul infracțiunii de omor, dacă se constată că există circumstanțe atenuante, pedeapsa principală cu închisoare poate fi redusă cel mult până la o treime din minimul special; ceea ce în speță însemnează până la 2 ani și 5 luni și 10 zile din minimul special de 7 ani și 6 luni închisoare pentru tentativa la infracțiunea de omor calificat. Cum în speță, pedeapsa principală a fost redusă la 4 ani închisoare rezultă fără echivoc că instanța de apel prin conformare la dispozițiile art. 76 alin. (2) C. pen.

nu a redus această pedeapsă sub o treime din minimul special sanc ț ionator al infracțiunii imputate. d) Nu este pertinentă critica prin care se invocă netemeinica reținerii în favoarea inculpatului B.I. a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. c) C. pen. întrucât atât prin declarația dată de în fața procurorului la 16 mai 2008 în faza de urmărire penală (fila 45 dos. urm. penală) cât și prin declarația dată în fața instanței de fond la termenul de judecată din 24 noiembrie 2008 (fila 69 ds. fond) inculpatul B.l. în vârstă de 70 de ani a recunoscut fapta imputată, a manifestat o atitudine de regret sincer și a descris conflictul preexistent ce-l avea cu fiul său datorat aspectului că acesta nu era încadrat în muncă și reproșându-i aceasta a fost îmbrâncit și lovit cu pumnii de victimă.!

e) Nu este fondat, în fine, nici ultimul motiv de critică, relativ la netemeinicia aplicării de către instanța de apel a suspendării executării sub supraveghere a pedepsei stabilite de 4 ani închisoare în condițiile art. 86 1 C. pen. Se apreciază că modalitatea de executare aleasă de instanța de apel este aptă în totalitate să satisfacă scopurile și finalitățile definitive prin dispozițiile art. 52 C. pen. respectiv, să reprezinte o reală măsură atât de constrângerea cât și de necesară reeducare a inculpatului B.l.; precum și să asigure prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât de către intimatul inculpat precum și la nivel general. Concomitent, aceeași modalitate de executare este judicioasă și în raport de criteriile legate de individualizarea judiciară prevăzută de art. 72 C. pen.

raportat pe de o parte la pericolul social generic și concret al faptei comise cât și față de datele care circumstanțiază persoana acestuia. Din acest ultim punct de vedere se reține că inculpatul B.l. este fără antecedente penale studii 4 clase, căsătorit, ziler agricol - ocupație comună cu a victimei, fiul său, victima B.I., iar la data de 15 mai 2008 pe fondul unei neînțelegeri intimatul inculpat a lovit victima nominalizată cu un cuțit în zona dreaptă a gâtului producând o leziune traumatică ce i-a pus viața în primejdie și care a necesitat 13-14 zile îngrijiri medicale. Față de cele sus expuse se va conchide că nu există elemente care să întemeieze cererea procurorului de înlăturare a acestei modalități de executare și în consecință de dispunere a executării pedepsei aplicate în regim de detenție.

Urmează ca sumele de bani cu titlu de cheltuieli judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova să rămână în sarcina statului. Urmează ca onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat B.l., în sumă de 200 lei să se suporte din fondul M.J.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva Deciziei penale nr. 36 din 17 februarie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, privind pe intimatul inculpat B.l. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat B.M., în sumă de 200 lei, se va suporta din fondul M.J. Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, rămân în sarcina statului. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 23 iunie 2010.