ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3474/2010

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

A. Prin sentința penală 48 din 19 aprilie 2010 a Tribunalului Olt, în baza art. 20 alin. (1) C. pen. rap.la art. 174 alin. (1) și (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul C.I.D.  la 4 ani închisoare cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. rap. la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani.

În baza art. 86

1

C. pen. și 86

2

C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o durată de 6 ani termen de încercare, din care 4 ani pedeapsa și 2 ani interval de timp.

În baza art. 86

3

C. pen., pe durata termenului de încercare, inculpatul se va prezenta la datele fixate de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Olt unde va anunța, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea, va comunica și justifica schimbarea locului de muncă și va comunica informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, s-a suspendat executării pedeapsa accesorie.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a unei furci - corp delict.

A fost obligat inculpatul la plata sumei de 3031,08 lei către Spitalul Municipal Caracal - despăgubiri civile - reprezentând cheltuieli de spitalizare și la plata majorărilor aferente până la achitarea integrală a debitului.

S-a admis în parte cererea de despăgubiri civile și a fost obligat inculpatul la 20.000 lei daune morale către partea civilă B.M.

A fost obligat inculpatul la 1.200 lei cheltuieli judiciare statului, din care 200 lei onorariu avocat oficiu, sumă ce va fi avansată din fondul M.J. în contul Baroului de Avocați Olt.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt nr. 414/P/2009 din 2 decembrie 2009, înregistrat sub nr. 3865/104/2009, a fost trimis în judecată inculpatul C.l.D. pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor și violare de domiciliu prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) C. pen. și art. 192 alin.(1) C. pen.

Partea vătămată B.M. locuiește cu soția în comuna R., fiind vecină cu inculpatul C.l.D. De aproximativ doi ani, raporturile dintre familia părții vătămate și cea a inculpatului sunt tensionate, motivat de faptul că acesta din urmă lăsa animalele și păsările nesupravegheate, care pătrundeau în curtea părții vătămate pe una din laturile de gard neîmprejmuite și provocau distrugeri.

În după amiaza zilei de 25 octombrie 2009, în jurul orelor 17,00, partea vătămată a mers către latura din spatele grădinii unde avea amenajate glugile de coceni, pentru a lua câteva brațuri ce urmau să fie date la animale. în momentul în care s-a aplecat să ia un braț de coceni, a fost lovit peste gard, cu coada unei furci, de către inculpatul C.l.D., în zona dreaptă a toracelui, lovitură pe care partea vătămată a amortizat-o cu brațul, reușind totodată să ia furca inculpatului, după care inculpatul a pătruns apoi în curtea părții vătămate și, cu același obiect contondent, a mai lovit-o în câteva rânduri peste hemitoracele stâng, lovituri în urma cărora partea vătămată a căzut jos. Incidentul a fost de scurtă durată și, după încetarea acestuia, agresorul a mers în curtea sa, de unde a luat o greblă cu care a revenit la locul în care se afla căzută partea vătămată. De această dată, autorul nu a mai exercitat acte de violență fizică asupra părții vătămate deoarece, între timp, sosise la locul incidentului soția, B.l., care a fost însă amenințată cu moartea de către autor.

Ulterior incidentului, la locuința părții vătămate s-au prezentat mai multe rude ale acesteia, care au observat leziunile traumatice prezentate, sesizând comiterea faptei și organelor de poliție.

Pentru că partea vătămată acuza dureri, a fost anunțată mașina salvării, cu care a fost transportată la Spitalul din Caracal, unde s-a procedat la efectuarea unei intervenții chirurgicale de necesitate și unde a rămas internată până la data de 06 noiembrie 2009.

În urma examinării medico-legale efectuată pe durata internării au fost întocmite concluzii preliminarii și ulterior redactat raportul de constatare medico-legală din 24 noiembrie 2009, care concluzionează faptul că numitul B.M., în vârstă de 55 de ani, din comuna Rotunda jud. Olt, a prezentat leziuni traumatice care au putut fi produse la data de 25 octombrie 2009 prin lovire cu și de corpuri contondente, în condițiile stabilite de anchetă, necesită 25 - 30 zile îngrijiri medicale de la data producerii leziunilor, care au pus în primejdie viața victimei, iar prin îndepărtarea chirurgicală a splinei s-a instalat o infirmitate fizică permanentă, aceasta reprezentând și pierdere de organ.

Pe parcursul anchetei derulate în cauză, s-au audiat toate persoanele care, într-un fel sau altul, au venit în contact cu partea vătămată și autorul, persoane ale căror depoziții confirmă derularea incidentului în împrejurările descrise mai sus.

Cu privire la fapta pentru care a fost cercetat, inculpatul C.l.D. a recunoscut în mod sincer faptul că, în după amiaza zilei de 25 octombrie 2009, a lovit partea vătămată cu coada unei furci care-i aparține, o singură dată peste hemitoracele drept, lovitură pe care a aplicat-o din exterior spre interior și peste gardul despărțitor, care datorită înălțimii reduse a permis acest lucru. Același inculpat a mai precizat că, urmare acestei lovituri, a pătruns fără drept în grădina locuinței părții vătămate, pe care a mai lovit-o încă o dată cu pumnul în zona feței și că a procedat de o asemenea manieră pentru că a considerat din eroare că partea vătămată lovea un câine ce îi aparține, apărare care însă nu-l exonerează de răspundere penală.

S-a mai arătat că în ziua următoare incidentului, în prezența martorilor asistenți B.P. și B.L., inculpatul C.l.D. a indicat organelor de poliție modalitățile și împrejurările în care a comis infracțiunea pentru care a fost cercetat, aspecte care au fost fixate prin fotografiere.

În consecință, s-a constatat că lovirea de către inculpat a părții vătămate în mod repetat, cu furca corp - delict, provocându-i leziunile traumatice descrise în actul medico-legal, leziuni care i-au pus viața în primejdie și au dus la îndepărtarea chirurgicală a splinei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor, infracțiune care a fost reținută în sarcina autorului.

Deși ca urmare a probelor administrate în cauză, a rezultat că, în aceeași împrejurare, pe lângă faptul că inculpatul a exercitat acte de violență fizică asupra părții vătămate, a pătruns câțiva metri, fără drept în curtea acesteia, absența plângerii prealabile a împiedicat punerea în mișcare și exercitarea acțiunii penale față de inculpat și cu privire la această infracțiune, dispunându-se încetarea urmăririi penale.

Audiată de instanța de judecată, partea vătămată a arătat că, în după amiaza zilei de 25 octombrie 2009, în jurul orelor 18,00, în timp ce se afla în grădină, a fost lovită cu coada unei furci de către inculpat peste antebraț, după care acesta a intrat în curtea sa pe o poartă situată în grădină și i-a aplicat mai multe lovituri în zona toracelui, cauzându-i leziuni traumatice care au necesitat 25 - 30 zile îngrijiri medicale.

Inculpatul C.l.D., cu ocazia audierii de către instanță, a recunoscut săvârșirea faptei pentru care a fost trimis în judecată, întrucât partea vătămată bătea un cățel despre care inculpatul credea că este al său.

S-a mai reținut că situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost pe deplin dovedite cu plângerea și depozițiile părții vătămate B.M., cu recunoașterea inculpatului în fața instanței de judecată, cu procesul verbal de cercetare la locul faptei, cu planșa fotografică, cu foaia de observație clinică generală, cu raportul de constatare medico-legală din care rezultă că victima a prezentat leziuni traumatice ce au putut fi produse la data de 25 octombrie 2009, prin lovire cu și de corpuri contondente în condițiile stabilite de anchetă, ce necesită 25 - 30 zile îngrijiri medicale și i-au pus primejdie viața, iar prin îndepărtarea chirurgicală a splinei s-a instalat o infirmitate fizică permanentă, precum și cu depozițiile martorilor B.P., B.L., B.l., I.l., B.I., C.D., G.M. și M.O., audiați în cauză.

În drept, s-a reținut că fapta săvârșită de inculpat întrunește elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor prev. de art. 20 alin. (1) C. pen., rap. la art. 174 alin. (1) și (2) C. pen., iar nu ale infracțiunii de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 C. pen., așa cum susține inculpatul, având în vedere obiectul cu care acesta a lovit victima, zona în care i-a aplicat loviturile și consecințele acestor lovituri, respectiv extirparea splinei și punerea în primejdie a vieții acestuia.

La individualizarea pedepsei s-au avut în vedere criteriile prev. de art. 72 și 52 C. pen., respectiv gradul de pericol social ridicat al faptei, împrejurările reale ale săvârșirii faptei și circumstanțele personale ale inculpatului, care este tânăr, având vârsta de 20 de ani, este la primul conflict cu legea penală, este elev în ultimul an de liceu așa cum rezultă din adeverința din 16 aprilie 2010, iar pe parcursul urmăririi penale și al judecății a avut o comportare sinceră, în sensul că a recunoscut și regretat săvârșirea faptei pentru care a fost trimis în judecată.

Având în vedere aceste elemente ce caracterizează pozitiv persoana inculpatului și care constituie circumstanțe atenuante în condițiile dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen., s-a apreciat că aplicarea unei pedepse cu închisoare într-un cuantum stabilit în condițiile art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., care să se situeze sub minimul special prevăzut de lege, este de natură să-și atingă scopul preventiv educativ urmărit de lege. Totodată, în raport de datele ce caracterizează pozitiv persoana inculpatului, prima instanță, ținând cont și de faptul că acesta este elev în ultimul an de studii la C.A. Caracal, a apreciat că scopul preventiv educativ al pedepsei cu închisoarea la care a fost condamnat poate fi atins și fără executarea acesteia, dispunând suspendarea sub supraveghere a executării, în condițiile art. 86

1

și 86

2

C. pen.

Cu privire la latura civilă, având în vedere că Spitalul municipal Caracal s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 3031,08 lei, inculpatul a fost obligat la plata acestei sume de bani, cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând cheltuieli de spitalizare și la plata majorărilor aferente până la achitarea integrală a debitului.

De asemenea, partea vătămată B.M. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 50.000 lei din care 25.000 lei daune materiale și 25.000 lei daune morale. întrucât aceasta nu a făcut nici o dovadă cu privire la daunele materiale solicitate, s-a apreciat că cererea este întemeiată în parte, numai cu privire la daunele morale, situație în care având în vedere prejudiciul moral suferit, reflectat de cele 25 - 30 zile de îngrijiri medicale și de faptul că i-a fost extirpată pe cale chirurgicală splina, s-a admis în parte cererea și s-a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 20.000 lei, cu acest titlu, către partea civilă.

B. Împotriva acestei sentințe penale au formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt și partea vătămată B.M.

În motivarea apelului, parchetul a criticat hotărârea instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie, întrucât instanța de fond, reținând în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante, a aplicat în mod nelegal dispozițiile art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., deși în cauză erau aplicabile dispoz.art. 76 alin. (2) C. pen., conform căruia în cazul infracțiunii de omor, dacă se constată că există circumstanțe atenuante, pedeapsa închisorii poate fi redusă cel mult până la o treime din minimul special.

Totodată, a fost criticată sentința sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei aplicate, arătându-se că în raport de condițiile concrete în care a fost comisă fapta și urmările produse, scopul pedepsei nu poate fi realizat prin aplicarea dispoz.art. 86

1

C. pen., privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, impunându-se aplicarea unei pedepse cu executarea în regim de detenție.

În apelul formulat, partea vătămată a invocat critici de netemeinicie sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei, atât în ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare, în sensul că au fost greșit reținute circumstanțe atenuante, pedeapsa aplicată fiind nejustificat de blândă raportat la gradul de pericol social ridicat al faptei și atitudinea inculpatului, care a continuat activitatea infracțională, până la intervenția soției părții vătămate.

Prin Decizia penală nr. 155 din 1 iulie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, s-au admis apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt și partea civilă B.M. împotriva sentinței penale atacate, care a fost desființată în parte, s-au înlăturat dispozițiile art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., iar în baza art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) C. pen., cu aplic, art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen., art. 76 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul C.l.D. la pedeapsa de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe o durată de 2 ani. S-au înlăturat dispoz. art. 86

1

- 86

3

C. pen. și dispozițiile privind suspendarea executării pedepsei accesorii, menținându-se celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut ca întemeiate criticile formulate de parchet privind aplicarea de către instanța de fond a dispozițiilor art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., deși în cazul infracțiunii de omor erau aplicabile dispoz.art. 76 alin. (2) C. pen. și nu art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen.

În consecință, instanța de apel, reexaminând criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen., respectiv gravitatea faptei comise de inculpat, modalitatea și împrejurările de comitere, dar și de circumstanțele personale ale inculpatului, care prezintă o instabilitate emoțională după cum rezultă din caracterizările aflate la dosarul instanței de fond (fila 27), a apreciat că o pedeapsă stabilită sub minimul special prevăzut de lege în condițiile reținerii circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen., art. 76 alin. (2) C. pen., respectiv 3 ani închisoare, cu executare în regim de detenție este în măsură să realizeze scopul pedepsei, astfel cum este definit de art. 52 C. pen.

A mai reținut că lipsa antecedentelor penale și atitudinea procesuală sinceră a inculpatului au fost corect avute în vedere de instanța de fond ca circumstanțe atenuante însă, aceleași împrejurări nu justifică și aplicarea unei pedepse în condițiile suspendării executării pedepsei sub supraveghere, care, chiar prin obligațiile impuse conform art. 86

3

C. pen., nu asigură realizarea scopului pedepsei, astfel cum este definit de art. 52 C. pen.

C. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul C.l.D., criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei, în raport de împrejurările comiterii faptei - a cărei încadrare juridică se află la granița cu cea prev. de art. 182 C. pen. - precum cu datele ce caracterizează persoana inculpatului, acesta fiind un copil orfan, cu un comportament pașnic, care avea 19 ani la data săvârșirii faptei și care a acționat cu intenție indirectă - solicitând menținerea soluției instanței de fond.

Examinând decizia recurată prin prisma cazului de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul inculpatului este întemeiat pentru următoarele motive:

Instanța de apel a constatat că circumstanțele atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. au fost corect reținute în sarcina inculpatului, dar că acestea nu justifică și aplicarea unei pedepse în condițiile suspendării executării pedepsei sub supraveghere. Această ultimă apreciere nu este justificată, în opinia Înaltei Curți, care constată că prima instanță a procedat la o individualizare mai fidelă criteriilor prev. de art. 72 C. pen., reținând că în raport de natura faptei comise, pericolul social al acesteia, împrejurările în care a fost comisă și datele ce caracterizează pozitiv persoana inculpatului (este la primul conflict cu legea penală, a recunoscut și regretat fapta, era în vârstă de 19 ani la momentul săvârșirii faptei, este elev în ultimul an de liceu), sunt suficiente temeiuri ca scopul pedepsei să fie atins fără privare de libertate, dispunând suspendarea sub supraveghere a executării acesteia.

Ca atare, apreciind că individualizarea făcută de instanța de fond este justă atât sub aspectul cuantumului pedepsei cât și al modalității de executare, Înalta Curte va admite recursul inculpatului, va desființa decizia recurată și va menține soluția fondului, pe care o va corecta însă sub aspectul aplicării dispozițiilor art. 76 C. pen., respectiv art. 76 alin. (2) C. pen., în loc de art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. așa cum reținuse prima instanță, pentru motivele expuse de instanța de apel și care nu vor mai fi reluate.

Pentru aceste considerente, având în vedere și faptul că nu există motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu, conform dispozițiilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 2 lit. a) C. proc. pen., va admite recursul declarat de inculpatul C.l.D. împotriva deciziei recurate pe care o va casa în totalitate, menținând soluția primei instanțe, cu excepția reținerii dispozițiilor art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., pe care le înlătură, făcând aplicarea art. 76 alin. (2) C. pen.

În baza dispozițiilor art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de către stat rămân în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul C.l.D. împotriva Deciziei penale nr. 155 din 01 iulie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Casează decizia recurată și în parte sentința penală nr. 48 din 19 aprilie 2010 a Tribunalului Olt numai în ceea ce privește greșita reținere a dispozițiilor art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., pe care le înlătură.

Face aplicarea art. 76 alin. (2) C. pen.

Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.

Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

Onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 100 lei, se va suporta din fondul M.J.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 06 octombrie 2010.