ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2851/2012

Asupra recursului penal de față; Din actele dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 81 din 31 mai 2011 Tribunalul Olt în baza art. 20 alin. (1) C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) și (2) C. pen. și la art. 175 alin. (1) lit. i) și alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. rap. la art. 76 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul B.E.,cetățean român, studii 10 clase, fără ocupație, necăsătorit, fără antecedente penale, la 4 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) pe o durată de 2 ani.

În baza art. 71 alin. (1) și (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 86 ind. 1 și 86 ind. 2 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o durată de 7 ani termen de încercare, din care 4 ani pedeapsa și 3 ani interval de timp.

În baza art. 86 ind. 3 C. pen., s-a dispus ca, pe durata termenului de încercare, inculpatul să se prezinte la datele fixate de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Olt, unde va anunța în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea, va comunica și justifica schimbarea locului de muncă și va comunica informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

Potrivit dispozițiilor art. 359 C. proc. pen., s-au pus în vedere condamnatului dispoz. art. 86 ind. 4 C. pen. rap. la art. 83 și 84 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, s-a dispus suspendarea și a executării pedepsei accesorii.

A fost obligat inculpatul la plata sumei de 5.125,193 RON despăgubiri civile către Spitalul Județean de Urgență Slatina și la plata sumei de 134,79 RON cu același titlu către Spitalul Orășenesc Corabia și la plata dobânzii legale aferente pe perioada cuprinsă între data rămânerii definitive a hotărârii până la achitarea integrală a debitului către părțile civile.

S-a admis în parte acțiunea civilă și a obligat inculpat la 15.000 RON daune morale către partea civilă C.E.M. și la 25 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către aceasta, precum și la 1.500 RON cheltuieli judiciare statului.

A reținut instanța de fond că în ziua de 24 mai 2010, partea vătămată C.E.M. se afla pe raza localității Grojdibodu jud. Olt, la domiciliul cumnatului său N.A.M.. La aceeași dată inculpatul B.E. s-a deplasat pe un motoscuter pe raza localității Grojdibodu, pentru a participa la un concurs de porumbei.

La un moment dat partea vătămată C.E.M. i-a solicitat inculpatului să-i împrumute motoscuterul pentru a se plimba cu el. Inculpatul inițial a refuzat, însă la stăruințele lui N.A.M. i-a împrumutat motoscuterul proprietate personală, partea vătămată și cu martorul efectuând câteva curse pe raza localității. După efectuarea acestor curse martorul N.A.M. s-a reîntors la domiciliul său iar partea vătămată a plecat cu acest motoscuter pe raza localității Orlea la domiciliul său, cu scopul de a se plimba cu el, în acest sens având și consimțământul inculpatului B.E..

Pentru că partea vătămată a întârziat pe raza localității Orlea, iar inculpatul avea nevoie de motoscuter pentru a se deplasa pe raza localității Gura Padinii jud. Olt, unde intenționa să meargă la domiciliul său, acesta din urmă a apelat la martorul C.A.L., care este vecin cu el și care avea în proprietate un autoturism marca F. și împreună s-au deplasat spre localitatea Orlea, pentru a-1 căuta pe C.E.M. în vederea recuperării motoscuterului.

În timp ce martorul și inculpatul se deplasau cu motoscuterul în direcția localității Orlea, județul Olt, au observat că la granița între această localitate și localitatea Gura Padinii jud. Olt, venea pe motoscuter partea vătămată C.E.M.. Ajungând în dreptul părții vătămate inculpatul B.E. i-a solicitat acesteia să oprească însă partea vătămată neobservându-l și-a continuat deplasarea spre localitatea Gura Padinii loc unde intenționa să-i ducă la domiciliu inculpatului acel motoscuter.

În aceste împrejurări martorul C.A.L. a întors autoturismul la solicitarea inculpatului și i-a barat calea deplasării părții vătămate. De teamă, partea vătămată a lăsat motoscuterul în șanțul șoselei însă de îndată din autoturism a coborât inculpatul B.E. care avea asupra sa un dispozitiv cu electroșocuri, pe care l-a pus în funcțiune electrocutându-l pe C.E.M.. în urma aplicării electroșocurilor partea vătămată C.E.M. a fost paralizată complet, căzând în șanțul șoselei. Inculpatul s-a deplasat la locul unde partea vătămată căzuse și a lovit-o cu pumnii și picioarele cauzându-i multiple leziuni corporale.

Martorul C.A.L., observând agresiunea inculpatului îndreptată împotriva părții vătămate s-a deplasat în acel loc și l-a imobilizat pe inculpat, fapt confirmat și de acesta după care i-a solicitat părții vătămate să fugă spre domiciliul său.

Ca urmare a multiplelor leziuni suferite în urma agresiunii comise de inculpatul B.E. - partea vătămată C.E.M. s-a deplasat la sediul postului de poliție Gura Padinii jud. Olt, cu scopul de a sesiza pe lucrătorii postului de poliție în legătură cu agresiunea inculpatului și pentru a le solicita să ia măsuri împotriva acestuia.

La spitalul orășenesc Corabia, jud. Olt victima a fost internată la data de 25 mai 2010 ora 6,15 cu diagnosticul "traumatism cranio facial acut - deschis, epistaxis anterior oprit spontan" (agresiune).

Examenul ORL efectuat la Spitalul Corabia, jud. Olt a constatat un traumatism cranio-facial, echimoză pavilion auricular stâng, echimoză palberală superioară stângă, piramidă nazală tumefiată, buză superioară tumefiată, braț stâng tumefacție, genunchi stâng excoriații de 2 - 3 cm diametru.

Întrucât partea vătămată acuza dureri la nivelul abdomenului a fost internată la Secția Chirurgie Generală - ATI a Spitalului județean Slatina cu diagnosticul "abdomen acut chirurgical: hemoperitoneu în observație, ruptură traumatică de splină". Examenul chirurgical a constatat o splenectomie în HIL pentru ruptură traumatică de splină astfel că în aceea zi s-a intervenit chirurgical extirpându-se splina care era ruptă, astfel că viața victimei a fost salvată datorită îngrijirilor medicale acordate la timp și competent. Examenul local al medicului chirurg de la Spitalul Județean Slatina, a constatat că, partea vătămată C.E.M. a prezentat multiple echimoze, pe întreg corpul, la nivelul trunchiului.

Raportul de constatare medico-legală din 8 iulie 2010, al Serviciului de Medicină Legală al Județului Olt a concluzionat că, partea vătămată C.E.M. a prezentat leziuni traumatice ce pot data din data de 25 mai 2010. Ele au fost produse prin lovire cu corpuri dure și au necesitat 45 de zile îngrijiri medicale.

În raport s-a precizat că leziunile traumatice au pus viața victimei în primejdie în lipsa intervenției chirurgicale ducând în mod sigur la deces.

Aceeași situație a rezultat și din suplimentul la raportul de expertiză medico-legală din data de 10 mai 2011 emis de Serviciul Județean de Medicină Legală Olt la solicitarea inculpatului.

Față de situația de fapt expusă în sarcina inculpatului B.E. s-a reținut săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1), art. 175 lit. i) C. pen.

Datorită leziunilor suferite partea vătămată a stat internată 12 zile și i-au fost necesare un număr de 45 zile de îngrijiri medicale pentru vindecarea acestora.

Pe parcursul urmăririi penale inculpatul a avut o atitudine oscilantă, în sensul că în declarația data în fața organelor de urmărire penală a recunoscut agresiunea comisă asupra părții vătămate C.E.M., pe care a lovit-o cu pumnii și picioarele. În altă declarație a revenit asupra celor afirmate anterior, iar în final cu prilejul prezentării materialului de urmărire penală a relatat că este de acord să despăgubească partea vătămată cu pretențiile solicitate.

Pe parcursul cercetării judecătorești inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei pentru care a fost trimis în judecată precizând că leziunile suferite de către partea vătămată se datorează faptului că aceasta a intrat în șanț cu motoscuterul și este posibil să-i fi intrat în abdomen cornul motoscuterului.

Totodată inculpatul a precizat că nu a avut asupra sa aparat de produs electroșocuri și nu a bătut-o pe partea vătămată.

Deși inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei pentru care a fost trimis în judecată situația de fapt și vinovăția acestuia au fost pe deplin dovedite cu depozițiile părții vătămate, cu biletul de ieșire din spital, cu planșa fotografică și cu raportul de constatare medico-legală din care rezultă că leziunile traumatice prezentate de victimă au fost produse prin lovire cu și de corpuri dure, au necesitat pentru vindecare 45 zile îngrijiri medicale și i-au pus viața victimei în primejdie, în lipsa intervenției chirurgicale producându-se în mod sigur decesul iar splenectomia efectuată de necesitate constituie pierdere de organ.

Totodată vinovăția inculpatului a fost dovedită și cu depozițiile martorilor L.F., G.I.M., C.F., C.L.A. și N.A.M., audiați în cauză, din care rezultă că în noaptea de 24 - 25 mai 2010 acesta a lovit-o cu pumnii și picioarele pe partea vătămată C.E.M. după ce în prealabil a electrocutat-o cu un aparat de produs electroșocuri în piept.

Având în vedere numărul mare de lovituri aplicate victimei precum și rezultatul acestora care i-au pus în primejdie viața, numai intervenția chirurgicală făcând să nu se producă decesul, prima instanța a apreciat că fapta săvârșită de inculpatul B.E. întrunește elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor calificat prev. de art. 20 alin. (1) C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) și (2) C. pen. și la art. 175 alin. (1) lit. i) și alin. (2) C. pen.

Din analiza probelor administrate în cauză a rezultat că în speță inculpatul a acționat cu intenția de a ucide victima.

În acest context s-a apreciat că cererea de schimbare a încadrării juridice din tentativă la infracțiunea de omor calificat în infracțiunea de vătămare corporală gravă formulată de inculpat prin apărător este neîntemeiată.

În practica și în literatura juridică s-a statuat în mod constant că pentru caracterizarea unei activități infracționale ca tentativă de omor, nu are relevanță împrejurarea că fiecare leziune produsă victimei, luată în considerare în mod izolat, nu putea duce la, moartea acesteia atâta vreme cât, în ansamblul lor, leziunile produse au pus în primejdie viața ei, iar făptuitorul, producându-le, nu a urmărit să-i provoace numai vătămări corporale.

La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului instanța de fond a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 și 52 C. pen., respectiv gradul de pericol social ridicat al faptei prin care s-a pus în primejdie viața unei persoane, împrejurării reale ale săvârșirii faptei și circumstanțele personale inculpatului care deși nu a recunoscut săvârșirea faptei este tânăr și este la primul conflict cu legea penală, anterior având o comportare bună în familie și societate așa cum rezultă din caracterizarea emisă de școala cu cls. I - VIII Gura Padinii, jud. Olt.

Având în vedere aceste elemente și ținând cont de datele ce caracterizează în mod pozitiv persoana inculpatului și care constituie circumstanțe atenuante în condițiile art. 74 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., prima instanța a apreciat că aplicarea unei pedepse cu închisoarea al cărei cuantum să se situeze sub minimul special prevăzut de lege în condițiile art. 76 alin. (2) C. pen., va fi de natură să-și atingă scopul preventiv educativ urmărit de lege.

Raportat la aceleași date ce caracterizează pozitiv persoana inculpatului, s-a mai apreciat că scopul preventiv educativ al pedepsei urmărit de lege poate fi atins și fără executarea acesteia.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt, partea civilă C.E.M. și inculpatul B.E..

Prin Decizia penală nr. 125 din 9 aprilie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori a fost respins apelul formulat de inculpatul B.E., ca nefondat și au fost admise apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt și partea civilă C.E.M., împotriva Sentinței penale nr. 81 din 31 mai 2011, pronunțată de Tribunalul Olt în Dosarul nr. 2910/104/2010.

Pentru a pronunța această hotărârea, instanța de control judiciar a reținut că situația de fapt a fost corect identificată de instanța de fond, care a realizat o justă interpretare și apreciere a probelor administrate în cauză, respectiv depozițiile părții vătămate, biletul de ieșire din spital, planșa fotografică și raportul de constatare medico-legală din care rezultă că leziunile traumatice prezentate de victimă au fost produse prin lovire cu și de corpuri dure, necesitând pentru vindecare 45 zile îngrijiri medicale și punându-i viața în primejdie, în lipsa intervenției chirurgicale producându-se în mod sigur decesul, iar splenectomia efectuată de necesitate constituie pierdere de organ.

De asemenea, instanța de apel a apreciat că faptele reținute în sarcina inculpatului au fost corect încadrate juridic de instanța de fond, acestea întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la infracțiunea de omor calificat prev. de art. 20 alin. (1) C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) și (2) C. pen. și la art. 175 alin. (1) lit. i) și alin. (2) C. pen.

A apreciat că în mod corect instanța de fond a respins ca neîntemeiată cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice dată faptei sale din infracțiunea prev. de art. 20 alin. (1) C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) și (2) C. pen. și la art. 175 alin. (1) lit. i) și alin. (2) C. pen. în infracțiunea vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin. (2) C. pen.

Din analiza probelor administrate în cauză rezultă în mod evident ca inculpatul a acționat cu intenția de a ucide victima. Intenția de a ucide victima rezultă din modul concret în care a acționat inculpatul care, în noaptea de 24 - 25 mai 2010, a folosit împotriva părții vătămate un dispozitiv de produs electroșocuri.

După ce a paralizat-o pe partea vătămată inculpatul i-a aplicat mai multe lovituri, producându-i leziuni care i-au pus în primejdie viața și care au avut ca rezultat extirparea splinei.

Având în vedere numărul mare de lovituri aplicate victimei asupra căreia inculpatul acționase cu un dispozitiv de produs electroșocuri, a apreciat că, față de rezultatul produs, respectiv punerea în primejdie a vieții și extirparea splinei, inculpatul a acționat cu intenție prevăzând și urmărind sau acceptând producerea urmărilor menționate.

În ceea ce privește individualizarea pedepsei, sub aspectul cuantumului acesteia, a apreciat că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 72 C. pen., la aplicarea și stabilirea acesteia ținând seama de criteriile generale de individualizare, respectiv de dispozițiile părții generale ale codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială pentru infracțiunea săvârșită, de gradul de pericol social al faptelor săvârșite, dar și de persoana inculpatului și de împrejurările care atenuează și agravează răspunderea penală.

A reținut că au fost avute în vedere gradul de pericol social ridicat al faptei prin care s-a pus în primejdie viața unei persoane, împrejurările reale ale săvârșirii faptei, în sensul ca partea vătămată a împrumutat motoscuterul inculpatului, acesta recuperându-l numai după ce a pornit în urmărirea părții vătămate și după o perioadă de timp mai mare decât cea pentru care fusese realizat împrumutul.

De asemenea, a apreciat că instanța de fond a dat o corectă relevanță juridică circumstanțelor personale ale inculpatului care, deși nu a recunoscut săvârșirea faptei, este tânăr, se află la primul conflict cu legea penală, anterior având o comportare bună în familie și societate așa cum rezultă din caracterizarea emisă de școala cu cls. I - VIII Gura Padinii, jud. Olt, motiv pentru care nu pot fi reținute criticile parchetului și ale părții vătămate cu privire la reținerea în favoarea inculpatului a circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 lit. a) C. pen.

A apreciat drept întemeiate criticile parchetului și ale părții vătămate privind greșita individualizare a pedepsei realizată de instanța de fond sub aspectul modalității de individualizare a acesteia, având în vedere natura și gravitatea infracțiunii comisă de inculpat dar și comportamentul oscilant al acestuia în privința asumării responsabilității juridice față de fapta săvârșită, fiind justificată ideea că nu există garanții suficiente că inculpatul va respecta măsurile de supraveghere prevăzute de art. 863 C. proc. pen.

În acest context, a considerat că în mod greșit s-a apreciat de către instanța de fond că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 861 lit. c) C. pen.

În ce privește latura civilă, a constatat că întinderea prejudiciului material a fost just stabilită în funcție de probele administrate. Criticile formulate de partea civilă referitoare la neacordarea sumei de 3.000 RON cu titlu de daune materiale pentru cheltuielile efectuate de partea vătămată cu spitalizarea și îngrijirile medicale sunt nefondate, în condițiile în care mijloacele de probă administrate în cauză nu au confirmat efectuarea acestor cheltuieli.

În ce privește daunele morale, instanța de apel a considerat că suma de 15.000 RON acordată de instanța de fond cu acest titlu nu este suficientă pentru acoperirea prejudiciului moral încercat de partea civilă, date fiind urmările produse acesteia prin fapta inculpatului, gravitatea leziunilor care au pus în pericol viața victimei, numărul mare de zile necesare pentru îngrijirea medicală (45 de zile), faptul că urmare a leziunilor produse partea vătămată a fost nevoită să suporte o intervenție chirurgicală extirpându-i-se splina. Astfel, a apreciat că se impune majorarea sumei acordate cu titlu de daune morale de la 15.000 RON la 20.000 RON.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul B.E. invocând cazurile de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 ce vizează modalitatea de executare a pedepsei, în sensul aplicării disp. art. 86

1

C. pen., în raport de lipsa antecedentelor penale, vârsta inculpatului și pct. 17

2

ce vizează latura civilă solicitând diminuarea daunelor la care a fost obligat inculpatul, pentru a nu se urmări repararea unui prejudiciu nepotrivit și pentru a nu se ajunge în situația îmbogățirii fără just temei.

În ceea ce privește cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege, invocat de inculpat, instanța apreciază ca fiind nefondat, după cum urmează:

În ceea ce privește individualizarea pedepsei, sub aspectul cuantumului acesteia și a modalității de executare, instanța de fond și instanța de apel au făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 72 C. pen., la aplicarea și stabilirea acesteia ținând seama de criteriile generale de individualizare, respectiv de dispozițiile părții generale ale codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială pentru infracțiunea săvârșită, de gradul de pericol social al faptelor săvârșite, dar și de persoana inculpatului și de împrejurările care atenuează și agravează răspunderea penală.

Au fost avute în vedere de către instanța de fond și instanța de apel gradul de pericol social ridicat al faptei prin care s-a pus în primejdie viața unei persoane, împrejurării reale ale săvârșirii faptei, în sensul că partea vătămată a împrumutat motoscuterul inculpatului, acesta recuperându-l numai după ce a pornit în urmărirea părții vătămate și după o perioadă de timp mai mare decât cea pentru care fusese realizat împrumutul.

În același timp Înalta Curte apreciază că instanța de fond și instanța de apel au dat o corectă relevanță juridică circumstanțelor personale ale inculpatului care deși nu a recunoscut săvârșirea faptei, este tânăr, se află la primul conflict cu legea penală, anterior având o comportare bună în familie și societate așa cum rezultă din caracterizarea emisă de școala cu cls. I - VIII Gura Padinii, jud. Olt, aceste aspecte fiind avute în vedere de către instanța de fond și de apel.

Înalta Curte consideră că, în mod corect, instanța de apel a apreciat că având în vedere natura și gravitatea infracțiunii comisă de inculpat, dar și comportamentul oscilant al acestuia în privința asumării responsabilității juridice față de fapta săvârșită, nu există garanții suficiente că inculpatul va respecta măsurile de supraveghere prevăzute de art. 863 C. proc. pen.

În cazul infracțiunilor contra vieții, pedepsele și modalitatea de executare trebuie să aibă ca scop reducerea sau stoparea unor astfel de comportamente, ci nu încurajarea lor.

Astfel, Înalta Curte apreciază față de gravitatea faptei comisă de inculpat că scopul pedepsei prev. de dispozițiile art. 52 C. pen., nu poate fi atins decât prin executarea pedepsei într-un loc de detenție, iar aplicarea disp. art. 86

1

C. pen. nu ar satisface exigențele prev. de art. 52 C. pen., astfel că nu s-ar realiza astfel scopul educativ și preventiv al pedepsei.

În ceea ce privește cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen., hotărârea este contrară legii sau s-a făcut o greșită aplicare a legii, invocat de către apărare pentru inculpat, acesta este nefondat.

Înalta Curte constată că întinderea prejudiciului material a fost just stabilită de către instanța de fond și instanța de apel în funcție de probele administrate, având în vedere că acestea nu au confirmat efectuarea cheltuielilor solicitate de către partea civilă.

În ce privește daunele morale, Înalta Curtea constată, de asemenea, că în mod corect a apreciat instanța de apel că suma de 15.000 RON acordată de instanța de fond cu acest titlu nu este suficientă pentru acoperirea prejudiciului moral încercat de partea civilă, date fiind urmările produse acesteia prin fapta inculpatului, gravitatea leziunilor care au pus în pericol viața victimei, numărul mare de zile necesare pentru îngrijirea medicală (45 de zile), faptul că urmare a leziunilor produse partea vătămată a fost nevoită să suporte o intervenție chirurgicală extirpându-i-se splina.

Astfel, Înalta Curte constată că instanța de apel a stabilit, în mod corect, suma de 20.000 RON cu titlu de daune morale.

Pentru considerentele ce preced, constatându-se că motivele de recurs invocate sunt nefondate și nu pot fi reținute din oficiu cazuri de casare a căror incidență să determine desființarea deciziei recurate, în temeiul dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. recursul declarat va fi respins, ca nefondat.

Potrivit dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligat recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare statului, suma reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, urmând a se avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.E. împotriva Deciziei penale nr. 125 din 9 aprilie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 600 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 18 septembrie 2012.

Procesat de GGC - CL