ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4117/2004
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4117/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin încheierea din 29 iulie 2004,
pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr.
2435/2004, cu prilejul judecării apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă
Tribunalul București și inculpatul M.G.M., împotriva sentinței penale nr. 790
din 10 iunie 2004 a Tribunalului București, verificându-se din oficiu,
legalitatea măsurii arestării preventive a inculpatului, s-a dispus printre
altele, menținerea acestei măsuri și s-a acordat termen la 25 august 2004,
pentru imposibilitatea de prezentare a apărătorului ales și pentru citarea
intimatelor părți civile.
Împotriva acestei încheieri, în
termenul legal a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și
netemeinicie.
Recursul este nefondat.
Se reține astfel că, prin sentința
penală nr. 790 din 10 iunie 2004, pronunțată de Tribunalul București,
inculpatul M.G.M., a fost condamnat la 12 ani închisoare, pentru săvârșirea
infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. i), cu
aplicarea art. 73 lit. b) și art. 76 lit. a) C. pen., reținându-se că în seara
de 28 ianuarie 2003 într-o altercație cu frații M.A.C. și M.V.A., a aplicat mai
multe lovituri de cuțit, în urma cărora, primul a decedat la 5 februarie 2003.
Inculpatul audiat în cursul urmării
penale și instanță a recunoscut săvârșirea faptei, iar în ultimul cuvânt a
arătat că regretă fapta săvârșită, că atunci când a avut loc altercația cu
părțile vătămate se afla sub influența drogurilor consumate.
Așa cum a reținut și Curtea de Apel
București, temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului,
nu s-au schimbat, din dosarul cauzei rezultând că sunt indicii temeinice că
inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată și
condamnat în primă instanță și există probe certe că lăsarea sa în libertate
prezintă pericol concret pentru ordinea publică, avându-se în vedere
modalitatea de săvârșire și persoana inculpatului consumator de droguri.
Așa fiind, în conformitate cu
dispozițiile art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul va fi
respins, ca nefondat, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor
judiciare către stat, în care este inclus și onorariul apărătorului desemnat
din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul
declarat de inculpatul M.G.M. împotriva încheierii din 29 iulie 2004 pronunțată
de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosar nr. 2435/2004.
Obligă pe recurentul inculpat la
plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de
200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va
avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi
10 august 2004.